Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 206/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 206/A/2009
Ședința publică din 29.06.2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Chiș A, -
JUDECĂTOR 2: Ana Ionescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul - - L împotriva sentinței civile nr.144/11.03.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe intimata reclamantă precum și pe intimatul pârât Primarul comunei, având ca obiect acțiune în baza Legii 10/2001.
La apelul nominal, se prezintă reprezentanta apelantului, avocat și reprezentanta intimatei reclamante, avocat, cu delegație la dosar, lipsă fiind intimatul pârât Primarul comunei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se depun la dosar motivele de apel, comunicându-se un exemplar reprezentantei intimatei reclamante, care arată că nu solicită termen pentru studiu, solicită doar lăsarea cauzei la a doua strigare, invocând excepția lipsei calității de formula cale de atac, pe motiv că, față de această pârâtă reclamanta a renunțat la judecată, însă, oricum, instanța nu s-a pronunțat cu privire la ea, doar reclamanta vând interes și calitate să formuleze apel pentru acest motiv, împrejurarea față de care, reprezentanta intimatei solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a răspunde excepției.
Față de această împrejurare, curtea lasă cauza la a doua strigare.
După reluarea dezbaterilor, reprezentanta intimatei, avocat susține excepția lipsei calității procesuale în promovarea apelului, întrucât prima instanță nu s-a pronunțat raportat la pârâtul - -, iar reclamanta nu a formulat apel, a renunțat la judecată față de acest pârât înainte de a se da cuvântul pe fond.
Reprezentanta apelantului, avocat față de excepția invocată, solicită respingerea excepției considerând că are calitate, precizând că partea pe care o reprezintă a fost introdusă în cauză, hotărârea i-a fost comunicată, iar, la instanța de fond, nu a avut posibilitatea să se apere, întrucât a fost citată doar pentru ultimul termen de judecată.
Curtea lasă cauza în pronunțare asupra excepției.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 144/11.03.2009 a Tribunalului Cluj,a fost admisă plângerea formulată de petiționara în contradictoriu cu intimatul Primarul Comunei, fiind anulată Dispoziția nr. 278/18.02.2008 și dispunându-se restituirea în natură în favoarea petiționarei a terenului în suprafață de 3080 mp teren intravilan înscris în CF 256/36 înscris în CF 364, precum și înscrierea în Cf a dreptului de proprietate al petiționarei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, în temeiul Legii nr.18/1991, reclamantei și antecesoarei acesteia, li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul în suprafață de 3080 mp în tarlaua 30 parcela 1190/4, conform titlului de proprietate nr-.
Prin sentința civilă nr.5562/2002, pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosarul nr.2107/2007, irevocabilă, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu reclamanta, moștenitorii defunctei, Comisia Locală și Comisia Județeană C și s-a anulat parțial Titlul de proprietate nr-, cu privire la terenul în suprafață de 3080. situat in tarlaua 30 parcela 1190/4, obiect al prezentului litigiu.
În considerentele sentinței, s-a reținut că, în anul 1976, această suprafață de teren a fost atribuită antecesoarei - - pentru construirea unei baze de recepție a sfeclei de zahăr. Ca urmare, acest teren a intrat în patrimoniul statului, iar potrivit art.42 alin.3 din Legea nr.18/1991, terenurile proprietatea Statului Român nu pot fi restituite dacă pe ele au fost realizate investiții, altele decât îmbunătățiri funciare.
La apariția Legii nr.10/2001, reclamanta a notificat Primăria Comunei, solicitând restituirea în natură a terenului pentru care a fost anulat titlul de proprietate. Notificarea a fost înregistrată sub nr.1110/30.07.2001 la Biroul executorului judecătoresc .
Cu privire la acest teren, a fost întocmit și un raport de expertiză extrajudiciară de către expert, raport din care reiese că suprafața de teren ce a aparținut antecesorului reclamantei, pe care a fost amplasată baza de recepția este de 3080.p, suprafața fiind liberă.
Prin Dispoziția nr.278/2008, emisă de Primarul comunei, s-a respins notificarea reclamantei, cu motivarea că terenul solicitat face obiectul Legii nr.18/1991, sens în care a fost eliberat Titlul de proprietate nr- în favoarea petiționarei și a numitei.
Având în vedere că s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că suprafața de 3080 mp din titlul de proprietate nr- nu a făcut obiectul Legii nr.18/1991 și s-a dispus anularea titlului de proprietate, tribunalul a apreciat că greșit s-a respins notificarea cu motivarea că terenul face obiectul Legii nr.18/1991.
Potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr.10/2001, nu intră sub incidența prevederilor prezentei legi terenurile situate în extravilanul localității la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat de Legea nr.18/1991 cu modificările ulterioare.
În cauză, nu sunt incidente dispozițiile legilor fondului funciar, fiind incidente dispozițiile art.9 din Legea nr.10/2001. Aceste dispoziții prevăd că terenurile preluate în mod abuziv, indiferent de posesia cui se află, se restituie în natură în starea în care se aflau la momentul cererii de restituire libere de orice sarcini.
Raportat la aceste considerente, tribunalul a anulat dispoziția contestată, a dispus restituirea terenului în natură și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei în cartea funciară.
Împotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal apel pârâta L,solicitând schimbarea ei, în sensul respingerii acțiunii, pe motiv că art. 8 din Legea nr. 10/2001 exclude din obiectul de reglementare al legii terenurile extravilane, cum este și cel obiect al litigiului, terenul a fost preluat de stat de la fostul CAP, și nu de la antecesorul reclamantei, iar apelanta a efectuat investiții pe aceste, respectiv o construcție de cărămidă și un cântar, pentru care trebuie despăgubită în măsura în care instanța ar aprecia, totuși, că se impune restituirea în natură.
La termenul de judecată din 29 iunie 2009, reclamanta intimată a invocat excepția lipsei calității procesuale privind exercitarea căii de atac.
În temeiul art. 137 alin. 1. pr. civ. fiind vorba de o excepție ce premerge fondului și face de prisos cercetarea acestuia, curtea, analizând excepția invocată, apreciază că aceasta este fondată.
Aceasta, deoarece, deși, într-adevăr apelanta a fost chemată în judecată prin extinderea de acțiune înregistrată la data de 9 ianuarie 2009 ( 56), fiind citată pentru termenul din 11 martie 2009, când a cerut amânarea în vederea pregătirii apărării, la acest termen, primul după depunerea extinderii de acțiune, reclamanta, prin reprezentanta prezentă în fața instanței, al cărei mandat nu a fost contestat, a arătat că renunță la judecată față de pârâta din extinderea de acțiune și a pus concluzii numai raportat la plângerea inițială, formulată față de intimatul Primarul comunei.
Prin sentința apelată, tribunalul a omis să se pronunțe asupra renunțării la extinderea de acțiune, omițând, în realitate, să se pronunțe cu privire la pârâta din extinderea de acțiune.
Desigur, se poate susține că apelanta a devenit parte în proces și instanța, nepronunțându-se asupra chemării ei în judecată, justifică un interes în exercitarea căii de atac, având interesul de a deveni parte în proces, în condițiile în care susține că terenul ar fi în patrimoniul ei.
Numai că, reclamanta a renunțat ulterior la chemarea în judecată a acestei pârâte, iar pârâta nu se putea, oricum, opune acestei renunțări, raportat la dispozițiile art. 246. pr. civ. decât dacă ea ar fi avut loc după ce părțile au intrat în dezbaterea fondului, ceea ce nu este cazul, așa cum rezultă din practicaua sentinței obiect al apelului.
Este adevărat că exista posibilitatea ca, în condițiile unei astfel de renunțări, susținând existența unui drept de proprietate asupra terenului, apelanta să fi formulat o cerere de intervenție principală în proces, însă nu a formulat motive de apel în acest sens.
Așadar, apelanta nu figurează în hotărârea obiect al apelului ca având calitatea de parte, iar, dacă ar fi figurat, ea putea formula doar recurs pentru neîndeplinirea condițiilor renunțării la judecată (adică dacă s-ar fi formulat după intrarea în dezbaterea fondului) sau pentru cheltuieli de judecată, în sensul art. 246 alin. 3 și 4. pr. civ.
Oricum, nedevenind parte în proces prin nepronunțarea instanței asupra chemării ei în judecată și neintervenind principal sau neindicând, cel puțin, vreo astfel de posibilă opțiune, apelanta nu are calitatea procesuală de a formula apel, motiv pentru care, admițând excepția premergătoare fondului, curtea va respinge apelul pe acest considerent.
Apelanta se află, în realitate, în situația în care ar fi fost dacă nu era deloc chemată în judecată prin extinderea de acțiune, ea susținând, în realitate, că este unitate deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001, deci ea și nu primarul ar avea calitatea de a soluționa notificarea.
În măsura în care justifică vreun interes, și, astfel, implicit, calitate procesuală activă, ea are deschisă calea unei acțiuni în inopozabilitatea hotărârii judecătorești și rectificarea intabulării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge pentru lipsa calității procesuale apelul declarat de - - L împotriva sentinței civile nr. 144/11.03.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
în, semnează
, vicepreședinte
Red. dact. GC
5 ex/20.07.2009
Jud. primă instanță:
Președinte:Andrea ChișJudecători:Andrea Chiș, Ana Ionescu
