Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 207/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU
MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 207 /
Ședința publică din 17 Octombrie 2008 Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de reclamantul, domiciliat în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.140 din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: apelantul-reclamant și consilier juridic pentru intimații-pârâți Primăria mun.P și Municipiul P prin Primar.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul-reclamant depune la dosar schițe cu privire la imobilul în litigiu și arată că nu a formulat motivele de apel, întrucât nu a reușit să-și angajeze apărător, motiv pentru care solicită amânarea cauzei în acest sens.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimații-pârâți, arată că apelantul-reclamant a mai formulat o astfel de cerere, motiv pentru care solicită respingerea de amânare a cauzei.
Curtea, având în vedere că, la cererea apelantului-reclamant, s-a acordat un termen de judecată pentru lipsă de apărare, respinge cererea de amânare formulată și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelantul-reclamant, având cuvântul, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței tribunalului, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimații-pârâți, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând, asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 15 ianuarie 2007, astfel cum a fost precizată (12), reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului P și Municipiul P - reprezentat prin primar, solicitând anularea Dispoziției nr.29535/2006 și obligarea pârâților să-i restituie în natură terenul în suprafață de 180 situat în P,-, județul A, iar în subsidiar, pentru imobil, să fie obligați pârâții să-i acorde despăgubiri bănești, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în calitate de moștenitor al autoarei, în condițiile Legii nr.10/2001 a formulat notificare, solicitând restituirea în natură a terenului în litigiu ce a fost expropriat prin Decretul nr. 222/1980.
Prin dispoziția a cărei anulare se solicită, în mod nelegal cererea de restituire în natură a terenului a fost respinsă, deși în realitate acesta nu este afectat de zone funcționale și nu este necesar bunei utilizări a construcțiilor existente în zonă.
De asemenea, ca urmare a modificărilor intervenite prin adoptarea Legii nr.247/2005, pârâții aveau obligația să determine întinderea despăgubirilor cuvenite reclamantului, la nivelul standardelor internaționale de evaluare.
Prin sentința civilă nr.140 din 17 iunie 2008, Tribunalul Argeș - Secția civilă a respins acțiunea precizată formulată de reclamantul, reținând următoarele:
Prin Dispoziția nr.29535/2006 a fost respinsă notificarea prin care reclamantul a solicitat restituirea în natură a terenului situat în P,- și acordarea de despăgubiri bănești pentru întreg imobilul - teren în suprafață de 180 și construcții în suprafață de 24, cu motivarea că în prezent construcțiile preluate de stat prin expropriere sunt demolate, că terenul este afectat integral de zona funcțională a blocului Q2 și parcare amenajată ce deservește blocurile Q1, Q2 și, iar legea nu prevede acordarea de despăgubiri bănești.
S-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru terenul în suprafață de 180 și pentru construcțiile în suprafață de 24, menționându-se că în Municipiul P nu au fost identificate bunuri sau servicii care să poată fi oferite în compensare notificatorului și de asemenea, că suma primită la expropriere este de 3445 lei vechi.
Dispoziția nr.29535/2006 a fost emisă după intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005.
Reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la restituire în sensul cerut de art.4 alin.2 din Legea nr.10/2001, republicată, fiind în calitate de colateral privilegiat de gradul II, moștenitorul defunctei (decedată la data de 02.08.1980) care, prin Decretul nr.222/1980 a fost expropriată cu terenul în suprafață de 180 și construcțiile în suprafață de 24, situate în P-, județul
A identificat expertul cauzei terenul menționat în certificatul de moștenitor nr.462/1981 (24) eliberat la dezbaterea succesiunii autoarei și terenul ce a făcut obiectul decretului nr.222/1980 și a constatat că diferentele dintre suprafețele menționate în aceste acte au fost determinate de faptul că drumul de acces din str.- -, evidențiat în schița raportului de expertiză (38) prin reperele 5-6-7-8-4-5, în suprafață de aproximativ 70 mp nu a fost avut în vedere la stabilirea suprafeței menționate în certificatul de moștenitor nr.462/1981.
Procedând la verificarea situației juridice a terenului în litigiu la data de 01.01.1990 și respectiv la data de 14.02.2001, expertul cauzei a stabilit că terenul a primit afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea și face parte din zona funcțională a blocului Q2, precum și faptul că în punctul în litigiu nu s- identificat teren disponibil care să poată fi restituit în natură reclamantului, că întreaga suprafață este afectată de detalii de sistematizare, spații verzi, alei pietonale și carosabile, rețele de canalizare, terenul fiind necesar bunei utilizări a construcțiilor din zonă - blocurile de locuințe, fiind situat în zona funcțională a acestora.
Față de cele mai sus arătate, constatând că terenul nu este liber în sensul art.10 alin.1 coroborat cu art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001, republicată, ci dimpotrivă, acesta se încadrează în prevederile art.11 alin.4 din lege și că în mod corect prin dispoziția a cărei anulare se solicită au fost stabilite în beneficiul reclamantului măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, în conformitate cu dispozițiile art.11 alin.8 din lege, în baza art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, prima instanță a respins ca neîntemeiată acțiunea, așa cum a fost precizată.
S-a mai reținut în plus că la acest moment o cuantificare a drepturilor cuvenite reclamantului este prematură, chiar inutilă, având în vedere caracterul imperativ al dispozițiilor Legii nr.247/2005 și procedura administrativă ce trebuie parcursă pentru acordarea despăgubirilor, prevăzută de capitolul V, titlul VII din aceiași lege.
Împotriva sentinței civile nr.140/17 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă a declarat apel, în termen legal, reclamantul, care a criticat hotărârea atacată în sensul că o consideră nelegală, precizând că va depune ulterior motivele de fapt și de drept.
Reclamantul nu a mai depus în termenul legal motivele de apel.
Analizând sentința civilă atacată în raport de apelul declarat și de probele de la dosar, Curtea constată următoarele:
Apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod legal și temeinic, în raport de probele de la dosar instanța de fond a concluzionat că nu se poate restitui în natură terenul de 180 și construcțiile în suprafață de 24, situate în P,-, județul A, deoarece acest teren este afectat de detalii de sistematizare aferente blocurilor de locuințe și mai ales blocului Q2, precum și de spații verzi, alei pietonale și carosabile, precum și rețele de canalizare, astfel că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent, așa cum s-a statuat și prin Dispoziția nr.29535/2006, pe care petentul a atacat-
Curtea constată, în raport de probele de la dosar, că reclamantul este persoană îndreptățită la despăgubiri prin echivalent conform Legii nr.10/2001, republicată, așa cum s-a stabilit și prin Decizia nr.29535/2006, emisă de Primarul Municipiului P și că terenul de 180 menționat mai sus nu poate fi restituit în natură, pentru considerentele sus-citate.
Pentru aceste considerente, în baza art.296 Cod procedură civilă urmează a fi respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.140 din 17 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul, domiciliat în P-, județ A, împotriva sentinței civile nr.140 din 17 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, intimați-pârâți fiind PRIMĂRIA MUNICIPIULUI PITEȘTI și MUNICIPIUL PITEȘTI - PRIN PRIMAR, cu sediul în P,-, județ
Definitivă.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.5/31.10.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache
