Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 209/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 209
Ședința publică de la 06 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
Grefier: - - -
*****
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul, cu domiciliul în C, str. -, -. 1,. 13, județul D, împotriva sentinței civile nr.86 de la 09 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Cicilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, cu domiciliul în B,-, județul O, cu domiciliul în C,-, județul D, MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, sector 1, nr. 1A, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul reclamant personal și asistat de avocat, intimata pârâtă personal, consilier juridic reprezentând intimatul pârât MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, lipsind intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat depunerea la dosarul cauzei de note scrise formulate de intimata pârâtă, înregistrate sub nr. 25911/03.07.2009, la care se află atașat în xerocopie un set de înscrisuri, respectiv Notificare nr. 205/N/2002, dovada de comunicare a notificării, certificat de naștere pe numele, certificat de deces pe numele, certificat de naștere pe numele, act de vânzare datat 10 februarie 1928, adeverința nr. 224/16.03.anul nefiind lizibil, titlu de proprietate nr. 290-45332/14.01.1994, certificat de naștere pe numele autentificat sub nr- 3059/24.1993, răspuns nr. 3734/16.10.2008 emis de Primăria comunei adresat către, filă din registru agricol pe numele, rsăpuns întocmit de Comandamentul Național al Jandarmeriei adresat către, protocol de predare - primire a terenului datat 26.09.2007, precum și depunerea unui punct de vedere formulat de Ministerul Administrației și Internelor, înregistrat sub nr. 25965/06.07.2009, după care;
Instanța a pus în discuția părților si competența teritorială a instanței care judecă în fond contestațiile împotriva dispoziției/deciziei emise de entitatea notificată după sediul acesteia, în raport de dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 și în raport de dispozițiile art. 13 alin. 1 Cod procedură civilă.
Avocat pentru apelantul reclamant, a susținut că, în principal, în raport de sediul entității investită cu soluționarea notificării, competent este Tribunalul București întrucât decizia este emisă de În subsidiar, în raport de sediul unității deținătoare, Inspectoratul Județean de Jandarmi D, competent este Tribunalul Dolj. Pe dreptul comun competența de soluționare aparține Judecătoriei Craiova.
Pe fondul cauzei a învederat că menține concluziile puse la termenul anterior, respectiv, în principal admiterea apelului desființarea sentinței pronunțată de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Craiova; în subsidiar admiterea apelului desființarea sentinței pronunțată de instanța de fond și trimiterea cauzei spre soluționare Tribunalului București. A solicitat să se aprecieze că apelantul reclamant este persoană îndreptățită în temeiul Legii 10/2001.
Consilier juridic pentru intimatul pârât Ministerul Administrației și Internelor a susținut că este situația unei competențe alternative și competent cu soluționarea cauzei este Tribunalul Dolj, entitatea care emite decizia este organul de conducere al unității deținătoare, iar unitatea deținătoare este 0654 C care are personalitate juridica si care a încheiat protocolul de predare - primire.
Pe fond a pus concluzii de respingere a apelului, de menținere a sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală. A solicitat să se aprecieze că RA. nu a făcut altceva decât să pună în aplicare o hotărâre.
Intimata, a susținut că Tribunalul București este competent cu soluționarea cauzei.
Pe fond a pus concluzii de respingere a apelului.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 12930/63/30.06.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea parțială a Deciziei nr. 276 din 17.08.2007, emisă de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, ce nu i-a fost comunicată.
A solicitat reclamantul, admiterea contestației, anularea parțială a deciziei de restituire în natură, numai cu privire la persoanele îndreptățite, în sensul că și reclamantul și sora sa, pârâta, în calitate de moștenitori ai autoarei, sunt îndreptățiți să le fie restituit în natură, alături de pârâta, terenul în suprafață de 2300 mp. teren situat în C, punctul, zona Aeroport, în T 41, P 472/1, având următoarele vecinătăți: la Nord - Stațiunea de Cercetări Agricole, la -, la Sud - Drum betonat, la Vest - Drum de exploatare și vatră de casă a lui, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a reclamantul a arătat că terenul în suprafață de 2300 mp. a aparținut lui G ().
În baza Legii 10/2001, au formulat notificare numitele și pentru restituirea în natură a suprafeței de teren menționată și acordarea de despăgubiri pentru construcție (casa cu 2 camere, beci și anexe), notificări înregistrate sub nr. 205/N/2001 și 277/N/2002.
Reclamantul a arătat că, în prezent decedată, este mama pârâtei.
Autoarea lor, () a decedat la data de 10 mai 2002, având ultimul domiciliu în C,-, actual-, iar ca moștenitori sunt reclamantul și pârâta, în calitate de descendenți gradul
Primăria Municipiului Cae mis Dispoziția nr. 9755/24.11.2003 prin care s-a respins cererea de restituire a imobilului, iar prin sentința civilă nr. 233/03.06.2004, Tribunalul Dolja admis contestația formulată de, și, a anulat dispoziția contestată și a trimis dosarul privind terenul de 2300 mp. situat în C, punctul, zona Aeroport, către UM 0654 din cadrul MIRA B, hotărâre ce a rămas definitivă și irevocabilă.
S-a mai arătat că, la data de 18.02.2004, reclamantul și sora sa, i-au dat procură specială pârâtei pentru a-i reprezenta în cauza de față, iar la data de 23.06.2005 numai reclamantul prin procura specială nr. 3706 împuternicit-o pe să o reprezinte în vederea restituirii imobilul mai sus menționat.
Cum nu le-a fost comunicat nici un act și știind că i-a dat procură pârâtei, reclamantul a formulat la Judecătoria Craiova, o acțiune având ca obiect ieșire din indiviziune pentru acest teren, iar pârâta, la data de 28.05.2008, a depus decizia contestată, în dosarul nr- la Judecătoria Craiova, odată cu întâmpinarea și alte acte.
A precizat reclamantul că există identitate între și, din greșeală, în certificatul de deces, a fost trecută.
A mai arătat că, din adeverința nr. 401/24.09.1990, emisă de Primăria com., rezultă că și sunt proprietare ale suprafeței de teren de 23 ari, din care 15 ari arabil și 0,8 ari curți-construcții, teren situat în punctul, zona Aeroport.
La data de 29 iulie 2008, pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, a formulat întâmpinare, iar în temeiul dispozițiilor art. 163.proc.civ. a solicitat admiterea excepției de litispendență și trimiterea cauzei la completul care a fost primul sesizat.
Prin încheierea din 01.09.2008, s-a dispus conexarea dosarului nr- la prezentul dosar, având în vedere conținutul identic al cererii de chemare în judecată, precum și identitatea de părți, obiect și cauză.
La 23.09.2008 pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În motivarea întâmpinării, a arătat că a fost chemată în judecată de către reclamant, care este văr primar cu aceasta și frate cu cealaltă pârâtă, privind terenul în suprafață de 2300 mp. situat în C, punctul, zona Aeroport, T 41, P 472/1 și că reclamantul nu are nicio legătură cu terenul în litigiu.
Dreptul său de proprietate privește terenul în suprafață de 2300 mp, situat în, T 41, P 467/1, jud. D, al cărui unic proprietar este, pe care pârâta l-a moștenit numai ea de la mama sa, așa cum reiese din Registrul agricol.
A arătat că terenul ce face obiectul prezentului litigiu, face parte dintr-o suprafață mult mai mare de teren, compusă din 8000 mp, situat în, 1 ha situat în C și 2300 mp. în C, zona, Aeroport, T 41, P 467/1, toate aceste suprafețe aparținând autoarelor lor, () și (), care au părinți diferiți.
A arătat că () este mama pârâtei, iar () este mama reclamantului și pârâtei.
Notificarea nr. 277/N/2002 formulată în baza Legii 10/2001, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, a fost semnată numai de pârâtă, în numele mamei sale și a mătușii sale, sora mamei.
(), sa, nu a semnat notificarea fiind conștientă și renunțând la terenul în litigiu, deoarece a primit alte suprafețe de teren, respectiv 8000 mp. situat în și 1 ha situat în C, ce făceau parte din moștenirea comună, nemaiavând nicio pretenție la suprafața de 2300 mp. și nici la despăgubiri.
Referitor la notificarea nr. 277/N/2002, deși a solicitat și despăgubiri pentru construcție, nu a primit nici o despăgubire.
A mai arătat că pentru suprafețele sus menționate, numitele () și (), s-au judecat în anul 1994, iar pentru efectuarea raportului de expertiză tehnică, la dispoziția expertului s-a pus suprafața de 8000 mp. situată în com. și 1 ha, situat în
A menționat că suprafața de 2300 mp. teren situat în C, punctul, zona Aeroport, a fost scoasă din circuitul civil, fiind în administrarea Unității Militare 0654
Instanța a respins cererea de restituire a terenului în litigiu, iar () și-a primit suprafața de 8000 mp. teren situat în com. și suprafața de 1 ha în C, conform adeverinței nr. 224 emisă de Consiliul Local, titlul de proprietate 290-45332/14.01.1994 și titlul de proprietate nr. 1287-48427/06.01.1995.
A arătat că mama sa, () nu a primit nici un teren, acesta fiind motivul pentru care () nu a semnat notificarea nr. 277/N/2002.
În anul 2003, prin adresa nr. 117-006/05.02.2003 a Ministerului d e Interne, Jandarmeria Română, s-a precizat că suprafața de 2300 mp. este a lui (), iar nu și a lui (), care, fără să aibă vreun drept asupra terenului menționat, a primit suprafața de 0,80 ha teren, conform Legii 18/1991.
Pârâta a mai arătat că mai are doi frați, și, care erau îndreptățiți să primească moștenirea mamei lor privind acest teren, dar au renunțat în favoarea sa, astfel că nu au nici un drept la moștenirea mamei lor.
Astfel, pârâta a arătat că a făcut pe deplin dovada că este unica moștenitoare legală, căreia îi revine în proprietate exclusivă terenul mai sus amintit, iar reclamantul nu are calitatea de proprietar asupra terenului în suprafață de 2300 mp.
Cu privire la notificarea nr. 205/14.02.2002, a arătat că nu are cunoștință despre aceasta, mai mult petentele și, care au formulat notificarea, sunt decedate, iar notificarea nu a fost însușită de moștenitori.
Referitor la decizia de restituire în natură nr. 276/17.08.2007, emisă de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, decizie a cărei anulare parțială o solicită reclamantul, a arătat că a fost emisă în temeiul art. 25 alin. 1, 4 și 5 din Legea nr. 10/2001 republicată și modificată, tocmai pentru punerea în executare a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabilă (sentința civilă nr. 75/17.01.2006 pronunțată de Tribunalul București care a devenit irevocabilă prin decizia civilă nr. 1323/13.02.2007 pronunțată de J), iar orice modificare adusă acestei hotărâri echivalează cu nerespectarea titlului executoriu.
De altfel, decizia nr. 662/27.05.2005 prin care s-au respins notificările formulate, a rămas definitivă prin necontestare cu privire la și moștenitorii legali ai acesteia, în cauză operând prevederile art. 4 alin. 4 din Legea 10/2001.
La data de 23.01.2009 a formulat întâmpinare pârâta, solicitând respingerea cererii ca inadmisibilă, întrucât terenul a cărui restituire se solicită nu a aparținut nici pârâtei și nici reclamantului, ci a aparținut numitei (după căsătorie ), sora mamei lor.
A arătat că mama sa și a reclamantului, a intrat în posesia terenului de 8000. emițându-se titlurile de proprietate nr. 290-45332/14.01.1994 și nr. 1287-48427/1995, iar suprafața de 2300. a fost scoasă din circuitul agricol, devenind domeniul public și intrând în posesia I, iar cei doi nu au formulat cerere pentru punerea în posesie a suprafeței amintite.
În certificatul de naștere al lui, scos în anul 1998, apare având alt nume în dreptul tatălui și anume.
A susținut că motivele invocate de reclamant nu corespund stării de fapt și de drept, iar acțiunea este inadmisibilă, netemeinică și nelegală.
La data de 23.01.2009 a depus la dosar întâmpinare pârâta, prin care a mai arătat că în dosarele nr. 15052/1994 în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 14234/17.09.1997 și nr. 3622/1998 în care s- pronunțat decizia civilă nr. 1540/2.09.1998 fost dispusă efectuarea unei expertize tehnice prin care să se identifice situația actuală a terenurilor, expertiză ce a fost efectuată de expertul tehnic. S-a constatat că terenul a fost preluat de și scos din circuitul agricol, fiind considerat domeniu public.
Tribunalul Dolja respins recursul petentelor și, în urma acțiunii a primit suprafața de 0,80 ha și 1 ha emițându-se titlurile de proprietate nr. 290-45332/14.01.1994 și nr. 1287-48427/06.01.1995.
A menționat că reclamantul folosește acte false pentru a intra în posesia terenului de 8000. schimbând după 71 de ani certificatul de naștere al lui, unde la rubrica tată apare alt nume G, din certificatele de naștere eliberate în anul 1927 și 1998 rezultând că la rubrica tată este înscris.
Prin sentința civilă nr.86 din 9 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins contestația formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții, și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, actual Ministerul Administrației și Internelor, având ca obiect anularea parțială a deciziei de restituire nr. 276/17.08.2007.
Pentru a se pronunța astfel, s-au reținut următoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, instanța a respins-o ca neîntemeiată, întrucât reclamantul urmărește valorificarea unui drept.
Astfel, reclamantul a solicitat anularea parțială a deciziei, numai cu privire la persoanele îndreptățite, în sensul că, atât reclamantul, cât și sora sa, sunt îndreptățiți la restituire.
Procesul civil este diriguit și de principiul disponibilității, iar potrivit acestuia limitele cererii de chemare în judecată, ale cadrului procesual în care se va desfășura judecata cu privire la obiect - ca pretenție concretă dedusă judecății și la părți, respectiv persoanele între care există raportul juridic litigios, sunt fixate de către reclamant.
Faptul că mama sa (fostă ) a fost menționată în notificare, iar moștenitorilor acesteia, respectiv și, nu li s-a restituit terenul prin Decizia de restituire în natură nr. 276/17.08.2007 emisă de, transferă către instanță prerogativa de analiză a notificării, în limitele cererii reclamantului potrivit principiului disponibilității în procesul civil, respectiv stabilirea persoanelor îndreptățite la restituire.
Instanța constată, că prin sentința civilă nr. 233/03.06.2004 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția civilă, în dosarul nr. 369/2004 (filele 7,8), a fost admisă contestația formulată de reclamanții, și împotriva dispoziției nr. 9755/24.11.2003 a Primarului mun. C privind terenul de 2300 mp situat în C, zona Aeroport și a fost trimisă notificarea nr. 277/N/2002 către UM 0654 din cadrul Ministerului d e Interne.
Din considerentele sentinței, instanța reține că prin dispoziția nr. 4839/03.06.2002 a Primarului mun. C s-a înaintat către UM 0654 din cadrul notificarea nr. 205/N/201 formulată de și pentru terenul în suprafață de 2300 mp situat în C, zona Plaiul-Aeroport, T 41, P 426/1.
Ulterior emiterii acestei dispoziții, a fost emisă o nouă dispoziție a Primarului mun. C, sub nr. 9755/24.11.2003 care a făcut obiectul litigiului, prin care s-a respins cererea formulată de petentele și, privind același teren, notificat sub nr. 277/N/2002 cu motivarea că petentele nu au făcut dovada calității de persoană îndreptățită.
Cele două dispoziții ale primarului vizau același imobil, solicitat prin notificări diferite, înregistrate la executorul judecătoresc sub nr. 205/N/2001 și nr. 277/N/2001.
Instanța a reținut că deținătorul terenului este Ministerul d e Interne, teren aflat în administrarea UM 0654 și că petentele au formulat cerere de reconstituire și pe Legea nr. 18/1991, însă nu au fost validate, iar plângerea le-a fost respinsă prin hotărâre judecătorească în mod irevocabil.
Instanța a mai reținut că Ministerul d e Interne și-a însușit calitatea de deținător al imobilului în sensul Legii nr. 10/2001 și le-a solicitat petentelor înscrisuri doveditoare în soluționarea notificării.
De asemenea, în cadrul acestui dosar, și au fost introduși în cauză la data de 30.01.2004, în calitate de moștenitori ai defunctei, care era decedată de la data de 09.05.2002.
Este adevărat că prin procura specială autentificată sub nr. 879/18.02.2004 de BNP (fila 6), reclamantul și sora sa, au împuternicit pe pârâta să îi reprezinte la instanțele de judecată în procesul civil dosar nr. 369/CIV/2004 la Tribunalul Dolj, iar prin procura specială autentificată sub nr. 3706/23.06.2005 de BNP (fila 279) au împuternicit pe să îi reprezinte în vederea obținerii despăgubirilor ce le revin după defuncta, în legătură cu imobilul situat în C, plaiul aeroport.
Însă, prin sentința civilă nr. 233/03.06.2004 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția civilă, în dosarul nr. 369/2004, nu s-a verificat calitatea de persoane îndreptățite și nici calitatea de proprietar al imobilului, ci doar s-a analizat calitatea de deținător al imobilului și persoana care are calitatea de a soluționa notificarea, sens în care s-a și anulat dispoziția nr. 9755/24.11.2003 a Primarului mun. C privind terenul de 2300 mp situat în C, zona Plaiul Aeroport și s-a trimis notificarea nr. 277/N/2002 către UM 0654 din cadrul Ministerului d e Interne.
Astfel, susținerea reclamantului că potrivit acestei hotărâri are calitatea de persoană îndreptățită, nu este întemeiată.
Notificarea nr. 277/N/2002 a fost înregistrată la data de 12.02.2002, iar la data de 09.05.2002 numita () a decedat, conform certificatului de deces aflat la fila 42, însă notificarea a fost semnată doar de pârâta.
Prin declarația autentificată sub nr. 3705/23.06.2005 de BNP (fila 47), a declarat ca întreaga suprafață de teren de 2300 mp și casa cu două camere care a fost demolată, situată în C, zona Aeroport, să îi revină numitei.
Prin declarațiile autentificate sub nr. 3704/23.06.2005 de BNP și sub nr. 1072/29.07.2005 de BNP, și, fratele, respectiv sora pârâtei, au declarat ca suprafața de 2300 mp teren și casa cu două camere care a fost demolată, situată în C, zona Aeroport, să îi revină numitei.
Prin decizia de respingere a notificării cu nr. 662/27.05.2005 emisă de, au fost respinse notificările nr. 277/12.02.2002 și nr. 205/14.02.2002 (filele 222, 223).
Notificarea nr. 205/N/14.02.2002 (fila 98) a fost formulată de și, ori la acel moment era decedată.
Această decizie nu a fost comunicată moștenitorilor notificatoarei, potrivit adresei cu nr. 287.783/3 din 22.01.2009 emisă de, Direcția General Juridică, aflată la fila 264, întrucât era decedată la data soluționării notificărilor, iar moștenitorii acesteia nu și-au însușit notificarea.
Prin sentința civilă nr. 75/17.01.2006 pronunțată de Tribunalul București, secția V-a Civilă, în dosarul nr- (filele 67,68), definitivă prin respingerea apelului și irevocabilă prin respingerea recursului (filele 69-75), a fost admisă contestația formulată de contestatoarea, a fost anulată decizia de respingere a notificării nr. 662/27.05.2005 emisă de și a fost obligat intimatul să emită o nouă decizie prin care să facă reclamantei oferta de restituire în natură, sau dacă restituirea în natură nu este posibilă, propunerea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul ce face obiectul notificării.
Din considerentele sentinței, rezultă că reclamanta a făcut dovada că are calitatea de persoană îndreptățită, că suprafața de teren solicitată a aparținut mamei sale (), precum și faptul că nu a semnat notificarea nr. 277/2002, așa încât singura persoană parte din procedura declanșată ca urmare a notificării este.
Reclamantul și pârâta sunt descendenți de gradul I ai numitei (fostă ) (), decedată la data de 09.05.2002, potrivit actelor de filiație depuse la dosar.
Pârâta este descendentă de gradul Ian umitei (fostă ), decedată la data de 09.09.1998, potrivit actelor de filiație depuse la dosar.
() () și () au avut același tată, pe G, potrivit actelor de filiație depuse la dosar.
Din adeverința cu nr. 401/24.09.1990 emisă de Primăria com. (fila 107), rezultă că numitele și, proprietare ale suprafeței de teren de 23 ari, din care 15 arabil și 0,8 curți și grădini din punctul Aeroport, se găsesc înregistrate în evidențele primare ale comunei, în registrul agricol din anul 1970.
Conținutul acestei adeverințe, invocată de reclamant, este contrazis de celelalte înscrisuri comunicate de aceeași Primărie, respectiv adresa cu nr. 107/23.01.2003 (fila 144), din care rezultă că figurează în registrul agricol din perioada 1964-1970, adeverința nr. 224/16.03.1990 (fila 30), precum și filele din registrul agricol din anul 1964-1970 în care figurează cu suprafața de 0,23 ha (filele 147, 162, 178, 243, 276).
Potrivit evidențelor registrului agricol suprafața de 0,23 ha ce face obiectul litigiului, nu a fost înscrisă la rolul autorului comun, numitul G (fila 144).
Faptul că s-au emis titluri de proprietate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 18/1991 nu are relevanță în prezenta cauză, aceste titluri au fost emise pentru suprafețe distincte de teren, altele decât cele solicitate a fi restituite pe cale de notificare.
Pentru că art. 23 din Legea 10/2001, nu cuprinde prevederi speciale în privința dovedirii dreptului de proprietate autorului persoanelor îndreptățite, înseamnă că aceste prevederi se întregesc cu cele cuprinse în normele de aplicare. Ca urmare, rezultă că, în aceasta materie, ce vizează retrocedarea imobilelor preluate abuziv, în privința dovedirii dreptului de proprietate, textul legii speciale nu impune ca dovada dreptului de proprietate se facă potrivit dreptului comun, așa încât sunt admisibile și alte mijloace de dovadă, important fiind de stabilit dacă bunul solicitat a aparținut autorului reclamantului.
Unitatea deținătoare a terenului a verificat materialul probator al dreptului de proprietate, precum și a calității de moștenitor, efectuând numeroase demersuri pentru obținerea datelor necesare pentru fundamentarea soluției, potrivit înscrisurilor depuse la dosar care au stat la baza emiterii Deciziei de restituire nr. 276/17.08.2007 (filele 95-240).
Conform art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite, dar pentru aceasta este necesar să existe calitatea de moștenitor.
Reclamantul nu are calitatea de persoană îndreptățită în temeiul art. 3 și art. 4 din Legea 10/2001, deoarece nici acesta în mod direct și nici prin legitimarea succesorală a mamei sale () (), nu are vreun drept de proprietate asupra imobilului.
nu a semnat notificarea nr. 277/N/2002, astfel că este străină de procedura declanșată ca urmare a acestei notificări.
Moștenitorii numitei (fostă ), decedată la data de 09.09.1998 sunt copiii acesteia, pârâta, cea care a semnat notificarea, precum și și, potrivit certificatului de moștenitor nr. 43/11.05.2001 (fila 160), însă aceștia din urmă au renunțat la teren în favoarea surorii lor.
Existența dreptului reclamantului a fost analizată de instanță în raport de toate înscrisurile depuse la dosar, inclusiv mențiunile din registrul agricol.
Reclamantul nu a făcut dovada că terenul în suprafață de 2300 mp. a aparținut lui G, autorul comun al părților, și astfel ar fi îndreptățit la restituire.
Instanța a reținut că reclamantul nu are calitatea de moștenitor după defuncta (), decedată la data de 09.09.1998, fosta proprietară a terenului, nu poate veni la moștenirea lăsată de defunctă, astfel că nu are calitatea de persoană îndreptățită la restituire potrivit art. 3 coroborat cu art. 4 din Legea 10/2001.Aceeasi situatie o vizeaza si pe parata care, de altfel a recunoscut expres ca nu este indreptatita la restituire si ca terenul a apartinut mamei paratei.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, solicitând în principal admiterea apelului, și în conformitate cu dispozițiile art.297 pct.2 Cod pr.civilă să se anuleze sentința civilă și să se trimită cauza pentru soluționare la Judecătoria Craiova competentă material, întrucât apelantul reclamant este terț față de dispoziția atacată.
În subsidiar, a solicitat admiterea apelului și conform art.296 Cod pr.civilă, schimbarea sentinței civile, admiterea contestației și anularea parțială a deciziei nr.276/2007 emisă de Ministerul Internelor și Reformelor Administrative în sensul că reclamantul și sora sa pârâta în calitate de moștenitori ai autoarei sunt îndreptățiți să le fie restituit în natură alături de pârâta, terenul în suprafață de 2300 mp. situat în C pct., zona Aeroport, situat în 41 /1, având următoarele vecinătăți: N- Stațiunea de Cercetări Agricole, E-, S- drum betonat, V- drum de exploatare și vatră de casă-.
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
S-a arătat că au calitate de moștenitori apelantul reclamant și sora sa,ai autoarei ( aceeași persoană cu ) ce a formulat notificarea alături de, iar autoarea lor are calitatea de persoană îndreptățită potrivit dispozițiilor Legii nr.10/2001, din adeverința nr.401/1990 reieșind că atât autoarea cât și sunt proprietarele suprafeței de teren în litigiu.
A menționat că i-a dat procură pârâtei pentru a-i reprezenta în procesul având ca obiect restituire bunuri în temeiul Legii nr.10/2001 și necomunicându-li-se nici un act a promovat acțiunea având ca obiect ieșirea din indiviziune pentru terenul în litigiu, în cadrul procesului, pârâta depunând dispoziția contestată, în acest mod, apelantul luând cunoștință de respectiva dispozitie.
De asemenea, sentința civilă nr.75/2006 irevocabilă a Tribunalului București secția V-a civilă nu-i este opozabilă apelantului, care nu a fost parte în acel dosar.
Prin întâmpinare și completarea la aceasta formulată de a solicitat ca apelantul să fie decăzut din termen pentru depunerea motivelor de apel conform art.287 alin.2,3,4 Cod pr.civilă, apelul fiind introdus în data de 6.04.2009 nemotivat.
Pe fond a solicitat respingerea apelului întrucât nu are legătură cu proprietatea terenului în litigiu situat în C pct. zona Aeroport, situat în 41 472/1. Dreptul său de proprietate privește terenul în suprafață de 2300 mp.din imobilul situat în 41, 467/1 D (zona Aeroport) al cărui unic proprietar este.
( și () au părinți diferiți.
Terenul în suprafață de 2300 mp. situat în C pct. Aeroport 41 /1 l-a moștenit numai pârâta de la mama sa () așa cum reiese și din Registrul agricol.
() nu a semnat notificarea nr.277/N/2002, fiind conștientă și renunțând la terenul în litigiu, deoarece a primit alte suprafete de teren,ce faceau parte din moștenirea comună, nemaiavând nici o pretenție la suprafața de 2300 mp teren situat în C pct. zona Aeroport 41, /1 și nici la despăgubiri.
() (mama sa) nu a primit nici un teren
Apelantul și cealaltă pârâtă, din dosarul de fond, nu au nici un drept la moștenirea autoarei pârâtei.
A aratat că procura nr.879/28.02.2004, la care face referire apelantul nu i s-a dat niciodată și nu a luat cunoștință despre existența ei decât prin prezentul dosar.
Cu privire la notificarea nr.205 din 14.02.2001, așa cum a declarat și în fața Ministerului Internelor și Reformei Administrative, nu are cunoștință despre existența acesteia.
Mai mult petentele și, care ar fi formulat notificarea nr.205/14.02.2002, sunt decedate, iar acea notificare nu a fost însușită de moștenitori.
Referitor la decizia de restituire în natură nr.276/17.08.2007 emisă de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, decizie a cărei anulare parțială o solicită reclamantul, a arătat că a fost emisă în temeiul art.25 alin.1,4 și 5 din Legea nr.10/2001, republicată și modificată, tocmai pentru punerea în executare a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile (sentința civilă nr.75/17.01.2006 pronunțată de Tribunalul București care a devenit irevocabilă prin decizia civilă nr.1323/13.02.2007 pronunțată de ÎCCJ), iar orice modificare adusă acestei hotărâri echivalează cu nerespectarea titlului executoriu.
Prin întâmpinarea formulată intimata pârâtă a menționat că cele două autoare au părinți diferiți și unica moștenitoare a suprafeței de 2300 mp. teren în litigiu este mama pârâtei.
A solicitat daune morale de la reclamantul care a chemat-o în proces.
Prin întâmpinarea formulată Ministerul Administrației și Internelor a solicitat respingerea apelului ca tardiv în raport de dispozițiile art.284 alin.1 și art.101 Cod pr.civilă.
S-au depus la dosar: adresa nr.3734/2008 a Primăriei comunei, copie registru agricol, extras din registrul de naștere, certificate naștere, adresa nr.79373/2008, notificarea nr.205/N/2002, certificat deces, act vânzare cumpărare din 10 febr.1928, adeverința nr.224 (fila 51 dosar) 290-45332/14.01.1994, adresa nr.117-066/2003, protocol nr.-/2007, adresa nr.-/3/2.07.2009, delegație, declarații,note scrise.
Apelul va fi admis pentru următoarele considerente:
Notificarea nr.205/N/14.02.2002 a fost formulată de către, decedată deja la acel moment (9.09.1998) și de către, aceasta din urmă semnând personal notificarea.
Obiectul notificării l-a format terenul în suprafață de 2300 mp. ce reprezintă locul pe care a fost edificată casa proprietatea autorului lor.
Notificarea nr.277/N/12.02.2002 a fost formulată de moștenitoarea autoarei și anume de pârâta care semnează personal de astă dată notificarea și de care nu semnează notificarea și a decedat ulterior formulării acesteia (10 mai 2002).
Această notificare a avut ca obiect terenul în suprafață de 2300 mp. vatră teren pe care a fost amplasată o casă cu 2 camere, antreu și bucătărie din cărămidă demolată.
Prin urmare, față de faptul că în prima notificare figura ca parte o persoană deja decedată la acea dată, și anume autoarea pârâtei iar autoarea reclamantului o semnează în nume personal, în timp ce în cea de-a doua notificare figura personal pârâta moștenitoarea autoarei decedată, iar autoarea reclamantului nu semnează, aceste două notificări formulate în baza Legii nr.10/2001 se complinesc, privind elementele de identificare prin semnătură, rezultând mecanismul de declanșare al procedurii prevăzute de Legea nr.10/2001. Așadar, cele două notificări echivalează cu una singură, formând o unitate, în sensul că în prima notificare prima autoare era decedată iar cea de-a doua autoarea era în viață și o semnează, în timp ce cea de-a două notificare moștenitoarea primei autoare o semnează, dar cea de-a doua autoare deși în viață la momentul formulării notificării nu o semnează.
Pârâta este moștenitoarea autoarei iar reclamantul împreună cu sora sa,sunt moștenitorii autoarei () ce a figurat în notificările promovate.
Ca atare, există notificări în care figurează autoarea () împreună cu o altă persoană, iar reclamantul și sora sa sunt succesori cu titlu particular al uneia dintre titularii notificărilor, al persoanei care a formulat notificarea.
Litigiul, astfel raportat la obiectul pricinii, nu poate fi soluționat decât circumscris Legii nr.10/2001 nefiind incidente dispozițiile de drept comun, reclamantul și sora sa nefiind, prin urmare terți față de dispoziția atacată.
Pentru a se înțelege pe deplin această situație se va prezenta un scurt istoric al stării de fapt.
Astfel, așa cum s-a arătat - autoarea reclamantului a formulat notificare.
Cu privire la notificarea nr.277/N/2002:
Prin dispoziția nr.9755/24.11.2003, a fost respinsă notificarea nr.277/N/2002, dispoziție ce a fost contestată la Tribunalul Dolj, care prin sentința ciivlă nr.233/3 iunie 2004 admis contestația, s-a anulat dispoziția atacată și s-a dispus trimiterea notificării nr.277/N/2002, privind terenul în suprafață de 2300 mp. situat în C Plaiul Aeroport, către UM nr.0654 din cadrul Ministerului d e Interne
Ca urmare a acestei hotărâri, prin dispoziția nr.5855/17.03.2005 Primăria Municipiului Caî naintat spre soluționare UM 9654 C notificarea nr.277/N/2002.
Prin dispoziția nr.4838/3.06.2002, notificarea nr.205/N/2001 a fost înaintată spre soluționare UM o654 din cadrul Ministerului d e Interne De mentionat, ca prin adresa nr. -/31.07.2003,au fost inaintate notificarile spre solutionare Ministerului Internelor
Ca urmare a acestor înaintări, în final Ministerul Administrației și Internelor B, este cel care emite dispoziția nr.662/27.05.2005 de respingere a notificărilor nr.277/N/2002 și 205/N/2002, soluționându-le pe amândouă în mod expres,cu privire atât la autoarea paratei si moștenitoarea acesteia, cât și cu privire la autoarea reclamantului și moștenitorii acesteia.
Împotriva acestei dispoziții a formulat contestație la Tribunalul București Secția V-Civilă pârâta, problema fiind tranșată numai cu privire la notificarea nr.277/N/2002.
Prin decizia nr.75/17.01.2006- irevocabilă prin respingerea apelului de către Curtea de Apel București și a respingeri recursului prin decizia ÎCCJ B - Tribunalul București Secția V Civilă a admis contestația, a anulat decizia nr.662/27.02.2005 și a obligat Ministerul Administrației și Internelor B să emită o nouă decizie prin care să facă reclamantei contestatoare oferta de restituire în natură sau, dacă restituirea în natură nu este posibilă, propunere de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul teren ce a făcut obiectul notificării.
În aceste hotărâri, reclamantul nu a figurat ca parte în proces, hotărârile nefiindu-i așadar opozabile.
Ca urmare, a acestor hotărâri Ministerul Administrației și Internelor B, emite dispoziția nr.276/17.08.2007 atacată în prezenta contestație, aflată pe rolul instanței, în care figura numai pârâta nu și reclamantul.
Chiar dacă la un moment dat- datorită unei defectuoase redactări și formulări dispoziției nr.662/2005, care nu nominalizează expres moștenitorii autoarei (), dar face referire la aceștia,mostenitori care figurează în dosarul de soluționare a notificărilor, potrivit Legii nr.10/2001,- reclamantul din prezenta cauză nu mai figurează în hotărârea emisă de Tribunalul București și nici în dispoziția nr.276/2007, ulterior emisă, aceasta nu-i conferă calitatea de terț față de dispoziția atacată.Aceasta intrucat,fata de cele expuse,reclamantul este succesor al autoarei ce a formulat notificare in baza Lg.10/2001,iar dreptul si scopul urmarit sunt indisolubil legate de posibilitatea valorificarii pe calea Lg.10/2001,ce a si fost declansata de autoare. Prin hotărâri judecătorești diferite, soluționarea notificărilor a fost direcționată diferit, pe de o parte către UM 0654 C și pe de altă parte Ministerului Administrației și Internelor B, dar și cea direcționată la UM 9654 a fost soluționată tot de către Ministerul Administrației și Internelor. De reținut și faptul că reclamantul și sora sa au mandata prin procură specială pe pârâta, procură autentificată sub nr.879/2004, să-i reprezinte în dosarul nr.369/2004 în care s-a emis dispoziția 233/2004, ce a avut ca obiect contestație împotriva primei dispoziții nr.9755/2003 emisă de primăria Municipiului C, de respingere a notificării formulată în temeiul Legii nr.10/2001, manifestarea de voință fiind în sensul arătat.
În al doilea rând, apreciind că reclamantul nu este terț față de dispoziția emisă, și litigiul este circumscris domeniului Legii nr.10/2001, urmează a se stabili competența teritorială a instanțelor.
Conform art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 - dispoziția sau după caz dispoziția motivată de respingere a notificării sau cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită, la secția civilă a tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul unității deținătoare sau după caz, al entității investite cu soluționarea notificării.
În speță, in circumscriptia Tribunalulului Mun. B, se afla sediul unității deținătoare Ministerul Administrației și Internelor B, emitentă a dispoziției atacată, Tribunalul București mai pronunțându-se anterior prin hotărârea arătată și menținută de ÎCCJ B în cauza având ca obiect contestație în baza Legii nr.10/2001, împotriva primei dispoziții emisă de Ministerul Administrației și Internelor B, fapt ce a declanșat emiterea acestei noi dispoziții atacată în prezent, dar la Tribunalul Dolj.
În sensul art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, teza II, sintagma "sau după caz, al entității investită cu soluționarea notificării" - trebuie privită coroborat cu dispozițiile art.9 din Legea nr.10/2001 și art.9.1. teza II din Hot. Nr.250/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001.
Astfel competența nu se stabilește, în speța in principal in functie de entitatea investită cu soluționarea notificării, situație întâlnită în cazul în care numai după intrarea în vigoare a legii, imobilul notificat a fost transferat în administrarea altei entități, aceasta devenind entitatea deținătoare investită cu soluționarea notificării.
În speță nu este incidentă această situație atâta vreme cât, imobilul nu a fost transferat în administrarea UM o654, în conformitate cu dispoziția textului de lege,nefiind indeplinite cerintele legii in acest sens.
În înțelesul Legii nr.10/2001 sintagma de "unitate deținătoare", în speța dată, vizează Ministerul Administrației și Internelor B, deținător al bunului.
Potrivit art.9 din legea nr.10/2001 și 9.1. din Hot. 250/2007, relevant este stabilirea momentului în funcție de care se face calificarea unității deținătoare, respectiv cel care deținea imobilul respectiv la data intrării în vigoare a legii.
Ori la acest moment,deținătorul bunului ce face obiectul legii,este Ministerul Administrației și Internelor B, aceasta reieșind din adresa nr-, dec.54/1978, adresa 16591/2002, adresa -/2005, (fila 206 fond), concluziile raportului de expertiză.
UM 0654 C, cu privire la care a susținut că are calitatea de unitate deținătoare, nu are această calitate în sensul Legii nr.10/2001, atâta vreme cât din piesele dosarului reiese cu prisosință că Ministerul Administrației și Internelor B are această calitate.
Trebuie reținut că Ministerul d e Interne B este cel care a încheiat un protocol cu Departamentul Agriculturii de Stat în 4 iulie 1986 - privitor la un schimb de terenuri ce a fost dat spre folosință C, care privește și terenul în litigiu. În acest sens și adresa nr.-/2002 (fila 149 fond).
De asemenea din adresa nr.-/2002 reiese faptul că terenul este deținut de Ministerul d e Interne, urmând ca respectiv conducerea Ministerului să decidă cu privire la notificarea petentei.
Astfel, prin adresa nr.-/2002 și protocolul nr.-/2007 (fila 82 fond), s-a arătat că terenul în litigiu este detinut de Ministerului d e Interne B și este înscris la Oficiul Județean de cadastru și Geodezie,titular Ministerul d e Interne B - nr. cadastru 45-160, aflat în evidența de cadastru a Ministerului Internelor și Reformei Administrative. De asemenea conform fișei de inventar fila 193 fond, reiese faptul că unitatea deținătoare ce figurează în evidențele cadastrale este Ministerul Internelor
Iar din acest punct de vedere - faptul că unitatea care îl are în folosință anterior Legii nr.10/2001, UM 0654 Cap rocedat la predarea efectivă a terenului fizic, pentru că aceasta îl folosea în materialitatea lui, nu-i conferă calitatea de unitate deținătoare în sensul legii nr.10/2001.
Prin urmare imobilul (fila 206 fond) se află în arhiva de cadastru a unității, MAI B, înregistrat în evidența de cadastru nr.45-160.
Prin prisma Legii nr.10/2001 în speță MAI B, în cauză, are calitatea de unitate deținătoare în sensul legii, fiind totodată și unitatea emitentă a dispoziției atacată.
Are calitatea de unitate deținătoare titulară, care a predat doar spre folosință unității militare din subordinea sa, anumite suprafețe de teren cu atât mai mult cu cât se susține de către UM 0654 C care nu este parte în proces și nici emitentă a dispoziției atacată, că acest teren se află în administrarea MAI
Prin urmare, față de toate aceste aspecte coroborate, în conformitate cu dispoz. art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, se impune, potrivit art.297 alin.2 teza 1 Cod pr.civilă, admiterea apelului, anularea hotărârii atacată și trimiterea cauzei spre competentă soluționare în prima instanță Tribunalului Municipiului B, în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare, excepțiile invocate prin întâmpinare și toate celelalte aspecte și apărări, urmând a fi analizate de către instanța competentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul, cu domiciliul în C, str. -, -. 1,. 13, județul D, împotriva sentinței civile nr.86 de la 09 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Cicilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, cu domiciliul în B,-, județul O, cu domiciliul în C,-, județul D, MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, sector 1, nr. 1A, având ca obiect legea 10/2001.
Anulează hotărârea atacată și trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță Tribunalului Municipiului
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Iulie 2009
Președinte, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehn.6 ex
15.07.2009
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Tatiana Rădulescu
