Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 21/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 21/
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: George Popa
JUDECĂTOR 2: Irina Alexandra Boldea
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de către reclamanta, domiciliată în G,-, -.1,.39, împotriva sentinței civile nr. 1443/4.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI G prin PRIMAR, cu sediul instituției în G,-, în acțiune civilă formulată în baza Legii 10/2001.
La apelul nominal a răspuns pentru apelanta-reclamantă av., în baza împuternicirii avocațiale fila 11 dosar, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul apelantei-reclamante solicită efectuarea unei expertize tehnice topometrice având ca obiective identificarea terenului în litigiu, și dacă acesta este liber de construcții; invederează că deși această probă a fost solicitată și la instanța de fond, admisă inițial, ulterior nu s-a mai considerat utilă administrarea acesteia.
Având în vedere că reclamanta a solicitat restituirea terenului în natură, instanța nu administrat probe conf. art.292-295 alin.2 cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere obiectul acțiunii reclamantei prin care a solicitat și acordarea în compensare a unui teren din patrimoniul privat al municipiului G, iar instanța nu a intrat în cercetarea fondului acestei cereri, respinge cererea apărătorului reclamantei de efectuare a expertizei tehnice topometrice și invocă dispozițiile art.297 cod procedură civilă.
Apărătorul reclamantei-apelante solicită admiterea apelului declarat și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
CURTEA
Asupra apelului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr-, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria Mun. G, anularea Dispoziției nr. 3275/2007 și acordarea în compensare a unui teren din patrimoniul privat al Municipiului
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că imobilul revendicat, situat în G,-, a fost proprietatea lui G, acesta deținând o cotă de din apartamentul nr. 2 și terenul aferent, conform certificatului de moștenitor nr-185/3.05.1960. Imobilul a fost preluat de stat conform Decretului de expropriere nr. 63/17.02.1986.
Prin Dispoziția nr. 3275/2007 (fila 7 dosar), s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul revendicat, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Prin întâmpinare (fila 18 dosar) pârâta a solicitat respingerea acțiunii pe motiv că terenul solicitat nu mai poate fi restituit în natură.
Prin sentința civilă nr. 1443 din 04.10.2007 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr-, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că dispoziția nr. 3275/SR/28.02.2007, emisă de Primarul Municipiului G, a soluționat dosarul întocmit în baza Notificării nr. 1658/9.11.2001 depusă de în calitate de solicitantă, iar după decesul acesteia, reclamanta are calitate de persoană îndreptățită pentru cota de din apartamentul nr. 2 și terenul aferent.
În conformitate cu art. 1,2,13 și 16 din Titlul VII - regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - titlu din conținutul Legii nr. 247 din 19.07.2005 - privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente (dispoziții ale legii speciale incidente prezentei spețe), sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 sunt reglementate de acest act normativ.
Primăria Mun. G, Consiliul Local G, Municipiul G sau Primarul Mun. G nu pot fi obligate la plata despăgubirilor bănești, întrucât, potrivit art. 13, "pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, denumită în continuare Comisia Centrală care are, în principal, următoarele atribuții: dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire și ia măsuri legale, necesare aplicării prezentei legi".
De asemenea, s-a mai reținut că, potrivit art. 16 și 19 din actul normativ menționat, "deciziile/dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor, cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale investite cu soluționarea notificărilor și în acre s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces verbal de predare - primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Având în vedere că nu există nici un act normativ prin care instanța să oblige pârâta a compensa prin restituire în natură a unui teren de accesași categorie de folosință, Tribunalul a respins acțiunea reclamantei ca nefondată.
Împotriva sentinței civile nr. 1443 din 04.10.2007 a Tribunalului Galația declarat apel reclamanta care a solicitat desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță motivat de faptul că prin hotărârea atacată nu a fost rezolvat fondul cauzei.
Astfel, apelanta susține că, deși a solicitat restituirea în natură a terenului în litigiu, în măsura în care acest lucru este posibil, instanța de fond nu a analizat această cerere limitându-se la a reține, fără nici o argumentare și fără a administra nici o probă, că nu există nici o reglementare legală care să prevadă posibilitatea acordării de terenuri în compensare, cu toate că acest lucru este posibil.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
Apelul este fondat și urmează a fi admis cu consecința desființării sentinței atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 129 alin. final Cod procedură civilă, în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Pe de altă parte, art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă prevede că judecătorii au îndatorirea de a stărui prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
În acest sens, ei pot ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Analizând sentința civilă atacată prin prisma criticilor formulate de reclamantă, raportat la dispozițiile legale mai sus menționate, Curtea constată că instanța de fond nu numai că nu s-a pronunțat cu privire la toate cererile formulate de reclamantă dar, mai mult decât atât, nu a administrat nici probele care se impuneau pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Astfel, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat acordarea unui teren în compensare pentru imobilul revendicat sau restituirea acestuia în natură atât cât este posibil.
Cu privire la această din urmă solicitare, în cauză se impunea efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care să identifice imobilul, să stabilească situația actuală a acestuia urmând ca, în funcție de constatările expertului, să se aprecieze asupra posibilității restituirii în natură a terenului sau măcar a unei părți a acestuia.
Deși într-o primă fază instanța a dispus efectuarea unei asemenea expertize, la termenul din data de 04.10.2007, Tribunalul, ignorând cererea reclamantei de restituire în natură a terenului și reținând în mod eronat că aceasta a solicitat doar acordarea unui teren în compensare, fără nici o altă argumentare și în lipsa ambelor părți din dosar, a constatat că proba nu mai este utilă cauzei astfel încât a renunțat la administrarea acesteia constatând cauza în stare de judecată.
Pronunțând hotărârea de respingere a acțiunii reclamantei, instanța a avut în vedere doar cererea de acordare a unui teren în compensare, nepronunțându-se în nici un fel cu privire la cererea de restituire a ternului în natură.
Mai mult decât atât, soluția adoptată nici nu este motivată, fiind încălcate astfel și dispozițiile art. 261 Cod procedură civilă care impun obligația judecătorului de a arăta în considerentele hotărârii motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea în sensul hotărârii pronunțate.
Astfel, după enunțarea conținutului unor texte legale din cuprinsul Legii nr. 10/2001 și al Legii nr. 247/2005, judecătorul fondului s-a limitat la a reține doar că nu există nici un act normativ care să prevadă posibilitatea instanței de a obliga pe pârâtă să compenseze pretențiile reclamantei prin restituirea în natură a unui alt teren din aceeași categorie de folosință.
Argumentul instanței de fond nu numai că nu este suficient pentru a justifica soluția adoptată, dar nu are nici suport legal, Legea nr. 10/2001 republicată stabilind în mod expres prin dispozițiile art. 1 alin. 2 și ale art. 10 alin. 10 că, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent măsuri ce pot consta în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent.
Față de cele arătate, Curtea apreciază că prima instanță a lăsat practic nesoluționat fondul cauzei astfel încât, în conformitate cu dispozițiile art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, se impune desființarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, urmează a se analiza ambele cereri formulate de reclamantă și, pe baza tuturor probelor ce se impun a fi administrate, (respectiv expertiză tehnică de specialitate care să stabilească situația actuală a imobilului cu precizarea dacă acesta poate fi restituit sau nu în natură, în totalitate sau măcar în parte, acte, respectiv lista, inventarul terenurilor pe care Primăria le are la dispoziție și care pot fi oferite în compensare cu obligația expertizării acestora dacă vor fi identificate), se va aprecia asupra posibilității restituirii în natură a terenului în litigiu, în totalitate sau în parte, urmând ca pentru partea de teren ce nu poate face obiectul retrocedării să se acorde măsuri reparatorii prin echivalent, sau, în situația în care nici una dintre aceste două variante nu este posibilă, se va aprecia asupra posibilității acordării unui alt teren în compensare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil declarat de către reclamanta, domiciliată în G,-, -.1,.39, împotriva sentinței civile nr. 1443/4.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
Desființează sentința civilă nr. 1443 din 4.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red./20.08.2008
VM/20.02.2008
4 ex./20.02.2008
Fond: Tribunalul Galați - judecător
Com. 2 ex/21.02.2008
Președinte:George PopaJudecători:George Popa, Irina Alexandra Boldea
