Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 210/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 210/
Ședința publică din data de 26 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Irina Bondoc
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - - -
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelantul reclamant, domiciliat în C,-, - 4,. 4, județul D, împotriva sentinței civile nr. 465/15.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA ORAȘULUI și PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în Sud, județul C, având ca obiectcontestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.09.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24.09.2008 și 26.09.2008, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 1.08.2007 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamantul a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Primarul Orașului și Primăria Orașului, ca prin hotărâre judecătorească să anuleze dispoziția nr. 940 din 27.06.2007 emisă de Primarul Orașului și să oblige pârâții să-i restituie în natură imobilul compus din teren în suprafață de 3 ha situat în intravilanul Orașului, lotul 48.
În motivarea acțiunii s-a arătat că, potrivit certificatului de moștenitor nr. 3 din 11.01.2001 eliberat de, reclamantul este succesorul defunctului, care a deținut în proprietate terenul situat în, fostă, imobil care în prezent este liber și neafectat de planuri de sistematizare și este situat în intravilanul localității.
A mai susținut reclamantul că prin notificarea nr. 433 din 05.06.2001 a solicitat Primăriei Orașului restituirea în natură a imobilului menționat anterior, ce reprezintă lotul nr. 48, dar Primarul Orașului i-a respins cererea prin dispoziția contestată motivat de faptul că terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001.
La termenul din 08.02.2008 Primăria Orașului a invocat excepția lipsei capacității sale de folosință - în raport de prevederile Legii nr. 215/2001 - excepție pe care instanța a respins-o ca nefondată prin încheierea pronunțată la același termen de judecată.
Prin sentința civilă nr. 465/15.04.2008 Tribunalul Constanțaa respins contestația ca nefondată și a obligat pârâții să înainteze notificarea cu privire la imobilul în litigiu și documentația aferentă, în vederea soluționării, Comisiei Locale de fond funciar constituită potrivit Legii nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare și Legii nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare.
La pronunțarea hotărârii s-a avut în vedere că autorul reclamantului a fost împroprietărit în perioada 1946-1948 cu suprafața de 2,74 ha, situată în intravilanul localității, lotul nr. 48 și că imobilul a fost stăpânit de acesta până în anul 1957, când a fost preluat de fosta Gospodărie Agricolă din, iar proprietarul a dobândit și calitatea de membru cooperator.
Luând în considerare aceste elemente, respectiv calitatea de membru cooperator a autorului reclamantului și agricolă a terenului aflat în proprietatea acestuia, tribunalul a constatat că obiectul cererii de restituire dedusă judecății îl constituie un teren arabil de natura celor enumerate de art. 8 din Legea nr. 10/2001 și că soluția adoptată de Primarul Orașului prin dispoziția contestată este legală pentru că reclamantul are la dispoziție legile speciale în materie, respectiv Legea nr. 18/1991 republicată și Legea nr. 1/2000 de care, potrivit susținerilor formulate, a și uzitat.
În aplicarea dispozițiilor art. 8.2 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 și cu respectarea principiului disponibilității instanța a obligat pârâții să înainteze notificarea cu privire la imobilul în litigiu și documentația aferentă Comisiei Locale de fond funciar constituită conform Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000, în vederea soluționării.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul și a criticat-o pentru nelegalitate susținând, în esență, că instanța a făcut o greșită aplicare a prevederilor Legii nr.10/2001.
A arătat apelantul că, atâta vreme cât din adresa nr. 483/31.03.2008 a Direcției Administrației Domeniului Public și Privat a orașului rezultă că terenul în litigiu se afla în intravilanul orașului și la momentul preluării abuzive, și la data formulării notificării, prevederile art.8 din actul normativ menționat nu sunt incidente în cauză. Totodată, acest teren nu a fost niciodată destinat agriculturii, ci a fost, a rămas și este în intravilanul localității, având cu totul altă destinație, iar efectuarea unui eventual schimb cu localitatea, ulterior preluării, este lipsită de relevanță pentru că totul s-a petrecut scriptic și formal, ceea ce face ca în cauză să fie aplicabile exclusiv prevederile art. 1, 9 și 10 din Legea nr. 10/2001.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în raport cu criticile formulate instanța reține următoarele:
Pornind de la rațiunea adoptării Legii nr. 10/2001 privind situația juridică a unor imobile preluate abuziv în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exprimată în caracterul ei profund reparatoriu, se constată că prin acest act normativ legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite de foștii proprietari prin abuzurile săvârșite de stat.
Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 evidențiază domeniul de aplicare al legii sub aspectul modalității de preluare a imobilelor și acoperă sfera tuturor acestor modalități pentru că - în completarea cazurilor prevăzute la lit. "a-f" - ele se referă la orice alte situații, indiferent că acestea corespund unei preluări cu titlu valabil sau uneia lipsită de un asemenea titlu.
În aceste condiții, în afara reglementării cuprinsă în Legea nr. 10/2001 rămân numai cazurile expres exceptate, cum este cel reglementat la art. 8 alin. (1), care exclude de la aplicarea acestui act normativ bunuri imobile pentru care există o altă lege de reparație, și anume, Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000.
Conform textului de lege menționat anterior, în forma republicată "nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și cele forestiere".
În nr.HG 250/2007 s-a prevăzut că în cazul în care s-au depus notificări cu privire la imobilele prevăzute la alin. (1) al art. 8 din lege, în temeiul art. V alin. (2) din titlul I al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, acestea vor fi înaintate, în vederea soluționării, comisiilor comunale, orășenești și municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și Legii nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Soluția de excludere a unor asemenea categorii de terenuri este rezultatul opțiunii legiuitorului și are la bază exercitarea dreptului acestuia de a decide asupra modului de reparare a abuzurilor din legislația trecută cu privire la proprietatea funciară.
În acest sens, Curtea Constituțională a reținut - în soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 - că aceste prevederi legale nu contravin dispozițiilor art. 44 și 21 din Constituție (Decizia nr. 2 din 18 ianuarie 2005, Decizia nr. 34 din 30 ianuarie 2003).
Referitor la aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, se constată că prima instanță a reținut corect că terenul ce aparținut autorului reclamantului era situat la data preluării abuzive de către stat în extravilanul localității și avea de teren arabil.
agricolă la momentul împroprietăririi rezultă din faptul atribuirii imobilului către defunctul ca urmare a reformei agrare și este confirmată de cuprinzând pe beneficiarii noii reforme agrare din perioada 1947-1948, de adresa nr. 1326/09.11.1994 a Direcției Generale a Arhivelor Statului - Filiala Arhivelor Statului C, conform căreia figurează în tabelul de proprietari de pământ întocmit de Primăria în anul 1948 cu suprafața de 3 ha teren arabil situat pe raza localității, dar și de adresa nr. 483/31.03.2008 a Orașului - Direcția Administrație Domeniu Public și Privat, în care se arată că terenul în litigiu era la data atribuirii teren pentru cultură, deci teren cu destinație agricolă și face parte dintr-o suprafață de 27,61 ha, care până în anul 1991 aparținut comunei, respectiv.
Această destinație agricolă a terenului a existat și la momentul deposedării abuzive a autorului reclamantului, iar această împrejurare rezultă cu certitudine din adeverința nr. 2005/14.11.1958 a Sfatului Popular - Raionul, conform căreia, domiciliat în orașul, este membru al Gospodăriei Agricole Colective " " din, din anul 1957, unde a intrat cu terenul arabil ce l-a posedat pe mereaua acelui oraș.
Prin urmare, în anul 1957 terenul nu se mai afla în posesia autorului reclamantului, pentru că acesta fusese preluat de stat și folosit ca teren arabil de Gospodăria Agricolă Colectivă " " din, iar această concluzie este confirmată și de faptul amplasării lui în cadrul suprafeței de 70 ha teren arabil predată Consiliului Local de Consiliul Local, conform Deciziei nr. 385/20.08.1991 a Prefectului județului C și procesului- verbal încheiat la 08.12.1993 la sediul Consiliului Local în temeiul acestei decizii, în vederea constituirii localității Sud.
Față de cele expuse anterior, situarea în prezent a terenului în litigiu în intravilanul orașului nu este de natură să schimbe regimul juridic al acestuia, din extravilan în intravilan, bunului fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
De altfel, regimul juridic al acestui bun a mai făcut obiectul analizei instanțelor, iar în cadrul acțiunii în revendicare întemeiată pe dispozițiile art. 480 Cod civil, Curtea de APEL CONSTANȚAa reținut, prin decizia civilă nr. 331/C/31.03.2003, că reclamantul nu are la îndemână acțiunea în revendicare, ci pe aceea a reconstituirii dreptului de proprietate în condițiile și în procedura Legii nr. 18/1991, modificată, terenul preluat de la autorul acestuia fiind un teren agricol extravilan.
Deși această hotărâre judecătorească nu poate fi invocată cu autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, obiectul celor două cereri fiind distinct, ea a fost pronunțată cu respectarea principiului contradictorialității și a dezlegat o problemă de drept ce vizează regimul juridic al bunului la data preluării abuzive, stabilind că acesta avea caracterul de teren extravilan.
Considerentele expuse conduc la concluzia că în mod corect a apreciat tribunalul că imobilul în litigiu nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 - cât timp acest act normativ a înțeles să excludă în mod expres de la beneficiul său titularii terenurilor situate la momentul preluării abuzive în extravilanul localităților - astfel că, nefiind motive pentru reformarea hotărârii atacate, în temeiul art. 296 din Codul d e procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul civil declarat de apelantul reclamant, domiciliat în C,-, - 4,. 4, județul D, împotriva sentinței civile nr. 465/15.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA ORAȘULUI și PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în Sud, județul
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2008.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond.
Red.dec.jud.
5 ex./ 24.10.2008
Emis 3 comunicări
30.10.2008.
Președinte:Irina BondocJudecători:Irina Bondoc, Daniela Petrovici
