Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 210/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 210/
Ședința publică de la 17 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Luminita Cristea
Grefier - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelului civil declarat de reclamantul, cu domiciliul ales la.av. cu sediul în G, str.- - -.7,.72 împotriva sentinței civile nr.1583/17 dec.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 10.06.2009, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 17.06.2009, când,
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 992/c/2005 la această instanță, reclamantul a chemat în judecată instituția Primarului municipiului G pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de câte 3.000.000 lei pe fiecare zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii, să emită dispoziția de restituire în natură a imobilului situat în G, b-dul -, nr. 302(fost 298), sau pentru acordarea de măsuri reparatorii potrivit Legii nr. 10/2001.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că la data de 13 iunie 2001, reclamantul a solicitat pârâtului prin notificare să i se restituie în natură imobilul sus-mentionat, compus din suprafața de 1226,94. și construcții din cărămidă având trei corpuri de casă cu parter și etaj, sau să i se acorde măsuri reparatorii, însă-deși a expirat termenul pentru a i se răspunde -pârâtul nu si-a îndeplinit această obligație legală.
Reclamantul a arătat că a făcut dovada că bunul respectiv a aparținut fratelui bunicului său ( ), iar prin decizia civilă nr. 5/7 ianuarie 2004 Tribunalului Galați s-a constatat nulitatea absolută a donației făcută cu privire la acest imobil de, si astfel, statul sau oricare dintre instituțiile sale nu mai dețin nici un titlu cu privire la imobil.
S-a solicitat de către reclamant să se constate refuzul pârâtului de a emite dispoziție de restituire în natură a imobilului, sau după caz, de acordare a măsurilor reparatorii în raport de situația actuală a acestuia.
La termenul de judecată din 10 ianuarie 2006, reclamantul prin apărător a arătat că își modifică obiectul cererii introductive în sensul că formulează contestație împotriva dispoziției nr. 636/SR/3 martie 2004, depusă la dosar(fila 57).
În baza art. 132 pct. 2.proc.civ. prin încheierea din 10 ianuarie 2006, instanța a luat act de modificarea obiectului cererii, așa cum a solicitat reclamantul.
Prin precizările depuse la dosar (filele 44-46), pârâtul a arătat că, potrivit raportului nr. 77/25 februarie 2004, reclamantul nu a făcut dovada dreptului său de proprietate si nici a vocației succesorale la moștenirea autorului deposedat, motiv pentru care prin dispoziția nr. 636/SR/3 martie 2004 s-a respins cererea formulată de reclamant.
La 1 martie 2006, instanța a constatat cauza în stare de judecată, si după concluziile apărătorului reclamantului, a amânat pronunțarea la 6 martie 2006.
La această dată, însă, instanța a repus pe rol cauza pentru efectuarea unei expertize având ca obiectiv identificarea imobilului a cărui restituire în natură de solicită, precum si a deținătorilor acestuia.
La 4 aprilie 2006, instanța a solicitat ca reclamantul să facă dovada comunicării dispoziției și, totodată să depună la dosar acte de stare civilă pentru dovedirea vocației succesorale.
În concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză s-au arătat următoarele:
- că imobilul revendicat de reclamant a fost identificat în municipiul
G, B-dul - nr. 292-294, însă expertul nu a măsurat terenul întrucât nu i-a permis numitul G, care l-a concesionat de la Primăria G (imobilul cu nr. 294, iar cel de la nr. 292 fost cumpărat de fiica sa).
- Că imobilul cu nr. poștal 298 fost donat în anul 1962 Sfatului
popular al orașului G de către proprietarul () si avea în acel moment suprafața de 1226,94 mp;
- Că imobilul din nord cu nr. 294 este ocupat la strada de o spălătorie
auto denumită ˝ design˝ și are suprafața de 605,81 mp, din care clădirea acestei spălătorii ocupă 200,95 mp;
- Că imobilul din sud (nr. 292) în suprafața de 891,30 mp este ocupat
cu o locuință cu 3 nivele ( mansardă) și nu a putut fi măsurat.
Pârâtul a formulat obiecțiuni la acest raport de expertiză și, în esență, a învederat că, în urma recensământului efectuat în anul 1965, fostul imobil situat în str. -, nr. 298 devenit prin renumerotare cu nr. 302, și, prin urmare, la identificarea imobilului revendicat pe baza planurilor foto din anii 1975-1978 trebuia avut în vedere imobilul cu nr. poștal 302 si nu 298.
S-a arătat că, în atare situație pe baza planului de situație din 1975, suprapus cu anul 1996 (lucrare realizată de Primăria Mun. G, Biroul de date urbane) rezultă că imobilul revendicat se află pe alt amplasament.
La 18 octombrie 2007, SC Co SRL Gad epus la dosar (fila 191) cerere de intervenție în interes propriu si în interesul pârâtului prin care a arătat că imobilul din G, b-dul - nr. 292 este în prezent proprietatea societății astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 113/9 iulie 2004, confirmat prin sentința civilă nr. 3905/10 noiembrie 2005 Judecătoriei Galați.
S-a mai arătat că reclamantul a formulat contestație peste termenul de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 10/2001, întrucât i s-a comunicat dispoziția contestată la 14 aprilie 2004, iar contestația a fost formulată în anul 2005.
Pe de altă parte, intervenienta a arătat că imobilul din G,- nu poate constitui obiectul retrocedării către reclamant întrucât, așa cum rezultă din adresa nr. 13427/11 mai 2007 emisă de Primăria mun. G, pentru acest imobil nu s-au depus notificări conform Legii nr. 10/2001, iar din acte rezultă că adresa din- a avut ca număr vechi numărul 288, iar din notificările reclamantului rezultă că acesta a solicitat retrocedarea imobilului din--294, care -în prezent-se identifică cu numerele 302-306, potrivit adresei nr. 89.174/22 octombrie 2004 emisă de Primăria mun.
S-a precizat, de asemenea, de către reclamantă că în baza certificatului de urbanism nr. 785/11 iulie 2002 si autorizația de construire nr. 1378/11 septembrie 2003, s-a construit un pavilion administrativ de prestări servicii auto, în regim de parter și etaj, care constituie proprietatea societății pe lângă partea din imobil cumpărată inițial.
Pentru considerentele expuse s-a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție si să se dispună respingerea acțiunii formulate de reclamant.
Prin încheierea din 18 octombrie 2007, în baza art. 52.proc.civ. instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție formulată de SC Co SRL.
La termenul de judecată din 3 decembrie 2007, pârâtul municipiul Gai nvocat excepția lipsei calității active a reclamantului, motivat în esență, de faptul că, potrivit actelor depuse la dosar, nu rezultă calitatea de moștenitor a acestuia, respectiv nu se face dovada vocației succesorale la moștenire a autorului deposedat.
Prin încheierea din 19 februarie 2008 această excepție a fost respinsă ca nefondată.
La 5 martie 2008, apărătorul intervenientei a solicitat proba cu acte și expertiză prin care să se identifice imobilul pe care reclamantul solicită să i se retrocedeze și, de asemenea, să se stabilească vechimea construcțiilor de pe terenul respectiv, suprafață ocupată de construcțiile edificate după momentul donației(1962), inclusiv cele edificate de fostul proprietar Muncă și Artă, cât si de societatea intervenientă, în perioada de după momentul închirierii și respectiv, cumpărării imobilului.
În concluziile expertizei tehnice imobiliare întocmit de ing. rezultă că pe terenul din litigiu există 3 categorii de construcții:
- o clădire veche de tip executată din cadre de beton armat, cu
zidărie de umplutură de cărămidă, cu acoperiș tip terasă, cu o suprafață construită de 148. edificată în jurul anului 1960;
- o magazie din zidărie de cărămidă și lemn în suprafață de 48.
edificată de Muncă și Artă și recepționată în anul 1998, conform procesului-verbal de recepție preliminară din 25-30/09-1998;
- o clădire nouă cu structură din beton armat și zidărie de
umplutură edificată de SC - în anul 2004, conform autorizației de construire nr. 1378/11 septembrie 2003.
S-a concluzionat că pe terenul din litigiu au fost edificate două construcții, edificate de Muncă si Artă în suprafață de 48. în anul 1998 și, respectiv, de intervenientă ( suprafața de 91,56 mp în anul 2004).
Prin raportul de expertiză întocmit de ing. s-a concluzionat că imobilul revendicat de reclamant a fost identificat la numerele actuale 292 si 294 și că identificarea s-a efectuat conform vecinilor mentionați în actul de donație, care au fost constatați și în prezent la numerele 296 (la nord) și 290 (la sud).
Prin aceleași concluzii s-au mai arătat următoarele:
- că Primăria mun. Gad epus la dosar un act de vânzare-cumpărare
și un act de concesiune a unei părți din imobilul de la nr. 294, ocupat în prezent cu spălătoria auto ˝ (ambele acte nefiind însoțite de schitele anexate vânzării);
- că proprietara detine, conform actului de
vânzare-cumpărare, suprafața de 38,44., concesionara deține suprafața de 260., iar intervenienta SC Co SRL G deține în proprietate, urmare cumpărării imobilului de la nr. 292, suprafața de 437,77.
Prin același raport de expertiză, s-a constatat că imobilul de la nr. 294 prezintă un excedent fată de actele de vânzare-cumpărare si, respectiv, concesiune de 307,37., iar la imobilul de 292 există un excedent fată de actul de vânzare-cumpărare prezentat de intervenientă, de 453,53.
S-a concluzionat că în total cele două imobile au suprafața de 1497,11., comparabilă cu cea a imobilului donat de reclamant.
De asemenea s-a precizat că proprietarii si concesionara din cele două loturi au prezentat acte pentru suprafața totală de 736,21., rămânând un excedent total de 760,90. (suprafață nejustificată din punct de vedere cadastral).
Au fost formulate obiecțiuni la expertizele efectuate în cauză, iar cei doi experți au răspuns acestor obiecțiuni (filele 119-121).
La termenul de judecată din 24 octombrie 2008, apărătorul reclamantului a arătat că, în eventualitatea admiterii acțiunii, solicită desființarea dispoziției emise de Primăria mun. G si obligarea pârâtei de a emite o dispoziție prin care să acorde despăgubiri prin compensare.
Ulterior, la 14 decembrie 2008, apărătorul reclamantului a precizat că nu acceptă să i se atribuie teren în compensare, ci să i se acorde despăgubiri pentru imobil în valoare de 500.000 euro.
Prin sentința civilă nr.1583/2008 a Tribunalului Galațis -a respins ca nefondată acțiunea și ca lipsită de interes cererea de intervenție, reținându-se următoarele:
Potrivit relațiilor comunicate de Arhivele Statului si listelor anexe la Decretul nr. 92/11950 (filele 94-95 dosar, vol.II), imobilul situat în str. - nr. 298, proprietatea lui, a fost preluat de stat, prin exproprierea, la data de 20 iulie 1959, fapt dovedit cu decizia civilă nr. 5/ 7 ianuarie 2004 (filele 4-5, dosar vol.I) si sentința civilă nr. 298/1952 a Tribunalului Raional
Din actele emise de Arhivele Statului rezultă că imobilele din litigiu au trecut în proprietatea statului, înainte ca acestea să poată fi donate statului român, de către, astfel ca la 19 decembrie 1962, acesta nu avea calitatea de proprietar al celor două imobile.
Pe de altă parte, numerelor vechi 298 si respectiv 300, din bulevardul -, în prezent le corespund numerele 302 și 306.
Din actul privind revizuirea numerotării clădirilor si apartamentelor din orașul G (fila 54 dosar, vol. I), rezultă că imobilul, proprietatea lui, se află pe bulevardul -, nr. 298.
După renumerotarea din 1965, numărul 298 devenit nr. 302(filele 55 si 195 din dosar), iar numărul 300 devenit 306.
Astfel, actualul imobil situat în bulevardul - la nr. 292 avea la data respectivă numărul 288, iar imobilul nr. 294 avea numărul 290.
Ulterior anului 1965, (potrivit precizărilor pârâtului), nu s-a mai efectuat nicio renumerotare a străzii.
În altă ordine de idei, se constată că notificarea reclamantului a vizat imobilul situat în G, str. -, nr. 302(fost 298, inițial și-ulterior, pentru 298 si 300) si nu există nici o notificare pentru imobilul situat în bulevardul -, nr. 292, așa cum rezultă din adresa nr. 13427/11 mai 2007 emisă de Primăria mun. G, fila 196 din dosar).
Din adresa nr. 89174/22 octombrie 2004 emisă de Primăria mun. G (fila 195) rezultă că actualul nr. 292 din str. - avea anterior nr. 288, în perioada 1961-1965; iar imobilele care aveau la data respectiva numerele 298 și 300, au în prezent numerele 302 si 306.
În același înscris se învederează faptul că imobilul situat în G, str. - nr. 298-300 este revendicat de .
Prin acțiunea introductivă, reclamantul s-a referit la imobilul situat în str. - nr. 302 (fost 298), iar în urma verificărilor efectuate de autoritățile competente, prin adresa nr. 52356/23 mai 2005(fila 19), Primăria mun. Gac omunicat Serviciului contencios Juridic că pentru imobilul situat în G, str. - nr. 302, nu au fost perfectate contracte de vânzare-cumpărare conform Legii nr. 112/1995, iar cu adresa nr. 52358/25 mai 2005(fila 20) se comunică faptul potrivit căruia imobilul sus-menționat nu figurează în patrimoniul municipiului G și nu există pentru acesta contracte încheiate cu primăria.
Fată de aceste precizări, la termenul de judecată din 26 septembrie 2005, apărătorul reclamantului a arătat că, în mod eronat a formulat cererea inițială în sensul că în loc de imobilul situat în G, str. - nr. 300(fost 298)-așa cum este corect- a fost trecut imobilul situat în G, nr. 302(fost 298).
Prin precizările depuse la dosar (filele 44-46), Primăria mun. Gaa rătat că reclamantul a formulat două notificări (nr. 77/2001 si 218/2002) pentru restituirea imobilului situat în str. - nr. 298-300.
S-a mai arătat că actele depuse de reclamant au fost analizate si prin raportul nr. 77/25 februarie 2004 s-a reținut faptul potrivit căruia reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate și nici a calității sale de moștenitor si, astfel, pentru acest motiv, prin dispoziția nr. 636/3 martie 2004 fost respinsă cererea formulată în baza Legii nr. 10/2001 de către reclamant.
Având în vedere considerentele expuse se constată că reclamantul nu a făcut, în mod indubitabil, dovada proprietății asupra imobilului revendicat, printr-un înscris care să prezinte elementele constitutive ale unui titlu de proprietate.
Prin urmare, nu a dovedit calitatea sa de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, potrivit Legii nr. 10/2001.
În atare situație, acțiunea civilă de față a fost respinsă ca nefondată.
Impotriva sentinței civile nr.1583/2008 a Tribunalului Galația declarat apel reclamantul invocând faptul că donația autorului reclamantului - u, anexă la Decretul 92/1950, sentința civilă nr.298/1952 a Tribunalului Popular al Orașului G, raportul de specialitate al Comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001 și Dispoziția 636/SR/2004 a Primarului G se referănecontradictoriula imobilul situat în G,--300.
Apelantul menționează că această numerotare își găsește explicația în memoriul tehnic întocmit ca urmare a donației din 1962, memoriu în care se specifică că acesta a fost inițial proprietarul a două terenuri fără construcții situate pe- și 300 pe care, în timp, le-a unit prin desființarea gardului despărțitor și edificarea celor 3 clădiri.
Expertiza tehnică efectuată-n cauză a stabilit că bunul notificat se găsește în prezent la numerele 292, 294, fapt confirmat și de extrasul de carte funciară prezentat de intervenientă.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea-n tot a sentinței civile nr.1583/2008 a Tribunalului Galați și-n rejudecare admiterea acțiunii, anularea Dispoziției 636/SR/2004 și obligarea pârâtului să emită dispoziție de acordare de despăgubiri potrivit evaluării realizate prin expertiza de specialitate, respectiv 449.133 Euro.
Prin întâmpinare intimatul Primarul Municipiului Gas olicitat respingerea apelului pentru că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate printr-un înscris care să prezinte elementele constitutive ale unui titlu de proprietate. In condițiile imposibilității stabilirii vechiului amplasament și a inexistenței unei dovezi clare a deposedării, instanța nu putea da eficiență prezumției legale relative de proprietate prev. de art.24 alin.1 din Legea nr.10/2001.
Intimatul susține că neidentificare cu certitudine a vechiului amplasament pune instanța în imposibilitatea de a stabili existența sau nu a bunului în patrimoniul său, ceea ce naște semne de întrebare cu privire la "entitate legal investită".
Examinând actele și lucrările dosarului se constată că apelul este fondat.
Conform disp.art.23.1 din HG 250/2007 prin acte doveditoare se înțelege orice acte juridice translative de proprietate care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică: act de vânzare-cumpărare, tranzacție, donație, extras de carte funciară, etc.
In speță, apelantul-reclamant în dovedirea dreptului de proprietate al autorului său se prevalează de actul de donație încheiat de (donator) și Sfatul Popular al Orașului G (donatar) privind imobilul din- compus din 1226,92 mp. teren și construcții cu trei corpuri de clădire (6 dosar fond). De menționat că-n cuprinsul acestui act este inserat faptul că donatorul dobândise imobilul în 1942 în baza unui act pe care nu-l mai poseda și că prezenta în dovedirea dreptului de proprietate sentința civilă nr.2839/1962 a Tribunalului Popular Raional G cât și certificatul nr.-/1962 eliberat de Secția Financiară a Orașului
Apoi, apelantul-reclamant a depus la dosar memoriul tehnic întocmit cu ocazia donării imobilului de către, memoriu în care sunt prinse date de fapt cu privire la alipirea celor 2 bucăți de teren cumpărate în trecut de și implicit cum a avut 2 nr. poștale 298 și 300. In urma alipirii a rămas cu un singur număr și asume 298 (7 dosar fond).
La fila 8 dosar fond se află Decizia nr.1145/1962 de cedare a dreptului de administrare a imobilului de către Orașul G în favoarea -ului. In preambulul actului se precizează că imobilul din G,--300 a fost în proprietatea lui.
La fila 155 din vol.II a dosarului de la fond s-a depus sentința civilă nr.298/1952 a Tribunalului Popular Raional G prin care se încuviința scoaterea la vânzare silită a imobilului din G,--300 proprietatea lui.
După cum lesne se observă apelantul-reclamant a făcut cu prisosință în sensul Legii 10/2001 dovada faptului că autorul său a avut în proprietate imobilul din G,--300 compus din 1226,94 mp. teren+construcții. In 1952 pentru neplata impozitelor s-a dispus scoaterea bunului la vânzare, ca-n 1962 să-l regăsim în patrimoniul lui (probabil prin nefinalizarea vânzării silite) pentru înfăptuirea actului de donație.
În speță există și dovada preluării bunului de către stat, și anume actul de donație de la 6 dosar fond (vol.I).
Cu privire la calitatea de persoană îndreptățită a apelantului, din analiza actelor enumerate mai sus (în dovedirea dreptului de proprietate) se constată că numele de familie al fostului proprietar are diverse forme care se învârt în jurul rădăcinii "". Acest fapt coroborat cu actele de stare civilă de la filele 252-260 vol.I dosar fond atestă calitatea sa de persoană îndreptățită a beneficia de prevederile Legii 10/2001. () (din părinții și ) a fost fratele vitreg al lui (din părinții și Sura). a avut un fiu pe, iar acesta din urma pe apelantul reclamant. Certificatul de moștenitor nr.291/2003 eliberat de face dovada verificării condițiilor impuse de lege pentru atestarea unei astfel de calități. Ca atare și condiția prevăzută de art.4 din Legea 10/2001 e îndeplinită.
Obiecțiunile intimatei vis-a-vis de neidentificarea cu certitudine a vechiului amplasament erau pertinente în măsura în care în speță nu ar fi avut loc o modificare a obiectului cererii, modificare ce ne pune acum în fața unei cereri de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul preluat abuziv de Statul Român, imobil ce-n mod cert în 1962 se afla pe B-dul - - la nr.298.
Față de considerentele de mai sus se constată că s-a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului apelantului, dovada preluării abuzive de către Stat (de menționat că prin decizia civilă nr.5/2004 a Tribunalului Galați - s-a constatat nulă absolut oferta de donație din 1962) și dovada calității de persoană îndreptățită.
Acestea fiind singurele condiții prevăzute de Legea 10/2001 pentru a beneficia de prevederile acestui act normativ urmează ca-n baza dispozițiilor art.296 teza II Cod procedură civilă să se admită apelul, să se anuleze Dispoziția 636/SR/2004 a Primarului G și-n rejudecare să fie obligat acesta la emiterea unei dispoziții de acordare de despăgubiri în cuantum de 284.502,847 lei.
Cu privire la natura măsurilor reparatorii potrivit Recursului în Interesul Legii 52/2007 a Inaltei Curți de Casație și Justiție prevederile cuprinse în art.16 și următoarele din Titlul VII al Legii 247/2005 privind procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică și-n cazul deciziilor/dispozițiilor emise anterior acestei legi dacă au fost contestate în termenul prevăzut de Legea 10/2001.
Dispoziția în discuție e emisă în 2004, fapt ce permite să se dea curs cererii apelantului reclamant să se stabilească drept măsură reparatorie acordarea de despăgubiri bănești, formă de reparație prevăzută în Legea 10/2001 anterior modificărilor survenite prin legea 247/2005.
Referitor la cuantumul acestor despăgubiri urmează a se lua în calcul suprafața de 1226,94 mp. teren așa cum e menționat în actele doveditoare ale dreptului de proprietate și nu 1497,11 mp. așa cum a găsit de cuviință expertul, iar în ceea ce privește valoarea 1 mp. urmează a se reține cea de 231,88 lei la care s-a oprit expertul și nu cea de 300 E/mp. pretinsă de apelant fără argumente, dovezi pertinente.
Față de cele de mai sus reținute urmează a se admite apelul, a schimba-n tot sentința civilă nr.1583/2008 a Tribunalului Galați și-n rejudecare a admite contestația, a anula Dispoziția 636/SR/2004 a Primarului G și s dispune obligarea acestuia la emiterea unei noi dispoziții de acordare de despăgubiri bănești în cuantum de 284.502,847 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de reclamantul, cu domiciliul ales la.av. cu sediul în G, str.- - -.7,.72 împotriva sentinței civile nr.1583/17 dec.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
Schimbă-n tot sentința civilă nr.1583/2008 a Tribunalului Galați și-n rejudecare:
Admite contestația.
Anulează Dispoziția 636/SR/2004 a Primarului G și dispune obligarea acestuia la emiterea unei noi dispoziții de acordare de despăgubiri bănești în cuantum de 284.502,847 lei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17.06.2009.
Președinte, Judecător,
- - -
Grefier,
- -
Red.LC-17.06.2009
Dact.MH-19.06.2009/6 ex.
Fond:
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Luminita Cristea
