Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 211/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.211/
Ședința publică din 20 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de reclamantul, domiciliat în B,-, -.13,.2,.1,.20, sector 3, împotriva sentinței civile nr.143 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta PRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în comuna, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelantul-reclamant și consilier juridic, pentru intimata-pârâtă Primăria Comunei.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că la dosar au fost depuse, prin serviciul de registratură, concluzii scrise din partea apelantului-reclamant.
La solicitarea instanței, apelantul-reclamant precizează că a formulat la udecătoria Topoloveni contestație împotriva dispoziției emisă de primar, contestație care a fost înaintată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Topoloveni.
Apelantul-reclamant, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Consilier juridic, pentru intimata-pârâtă Primăria Comunei, depune la dosar concluzii scrise și arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apelantul-reclamant, având cuvântul, susține oral apelul așa cum a fost motivat, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării de noi probe.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimata-pârâtă Primăria Comunei, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Precizează că ceea ce a formulat apelantul-reclamant nu este o plângere împotriva dispoziției emisă de primar, ci o plângere penală împotriva primarului.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față:
Constată că, la data de 15.02.2008 reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria, obligarea acesteia la stabilirea și plata contravalorii unor construcții demolate în perioada 1956-1989.
În motivare, reclamantul a arătat că în anul 1958, autorului său, G i-a fost confiscată întreaga avere, acesta fiind condamnat prin sentința nr.649/15.12.1958 pronunțată de Tribunalul Militar Craiova în dosar nr.621/1958 la 20 de ani muncă silnică, pe motive politice.
De asemenea, a menționat că evaluarea bunurilor demolate îi este necesară la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
La termenul de judecată din data de 26.03.2008 instanța a pus în vedere reclamantului să indice temeiul juridic al cererii formulate, acesta învederând că solicită obligarea pârâtei la plata contravalorii imobilelor demolate conform legislației privind regimul juridic al imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945-22.12.1989 și celei privind reforma în domeniul proprietății, Legea nr.10/2001 și Legea nr.247/2005.
La termenul de judecată din data de 23.04.2008 instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Topoloveni în soluționarea cererii.
Prin sentința civilă nr.314/23.04.2008 pronunțată de Judecătoria Topolovenia fost admisă excepția de necompetență materială a Judecătoriei Topoloveni și declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul în contradictoriu cu pârâta Primăria, în favoarea Tribunalului Argeș.
Astfel, potrivit art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, în temeiul art.VII Titlul I din Legea nr.247/2005, referitor la modificarea și completarea Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile,decizia, sau după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al unității învestite cu soluționarea notificării. Interpretând aceste dispoziții legale, instanța a constatat că în materia care reglementează regimul juridic al imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, competența materială de soluționare a cauzelor în primă instanță aparține secției civile a tribunalului
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Argeș sub nr-.
Prin sentința civilă nr.143 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă s-a respins ca inadmisibilă acțiunea privind pe reclamantul, reținându-se, din cuprinsul cererii de chemare în judecată, că reclamantul a solicitat obligarea Primăriei la stabilirea și plata contravalorii unor construcții demolate în perioada a anilor 1956-1989, care au aparținut autorului său G, confiscate prin sentința nr.649/1958 pronunțată de Tribunalul Militar Craiova, cu motivarea că evaluarea bunurilor demolate îi sunt necesare la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Din conținutul înscrisurilor depuse la dosar a rezultat că prin dispoziția nr.174/05.12.2005 emisă de Primarul comunei s-a propus acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr.247/2005 și a Legii nr.10/2001 pentru imobilul locuință de 50 metri demolat situat în comuna, sat, județul A cu mențiunea că aceasta se va comunica și Secretariatului Comisiei Tehnice pentru stabilirea cuantumului final al despăgubirilor.
Dispoziția menționată nu a fost contestată de către reclamant potrivit procedurii speciale prevăzute de art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 în ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor solicitate, precum și a modalității de restituire prin echivalent.
Prin urmare, s-a reținut că reclamantul avea la îndemână contestația prevăzută de legea specială de reparație și care constituie o veritabilă acțiune în realizare, motiv pentru care cererea în constatarea existenței unui drept nu a putut fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului, astfel că acțiunea reclamantului a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamantul, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Într-o primă critică s-a susținut că instanța, soluționând cauza, nu și-a manifestat rolul activ pentru stabilirea adevărului și a încadrării corecte a cererii de chemare în judecată, atunci când a motivat că dispoziția nr.174/05.12.2005, emisă de primar, în temeiul Legilor nr.10/2001 și nr.247/2005, pentru restituirea în echivalent a bunurilor - construcții demolate în perioada anilor 1956 - 1989 și care au aparținut autorului său, G, nu a fost contestată.
Într-o altă critică reclamantul a susținut că prima instanță a încălcat legea motivând respingerea cererii de chemare în judecată pe considerentul că acesta ar fi solicitat realizarea dreptului, cerând instanței numirea unui expert evaluator pentru identificarea imobilului și a bunurilor aferente, a caracteristicilor tehnice ale acestora, a întinderii lor, pentru stabilirea corectă a despăgubirilor în echivalent valoric ce i se cuvin.
Proba cu expertiză tehnică nu este interzisă de Legile nr.10/2001 și nr.247/2005, întrucât procedura pentru stabilirea despăgubirii prevăzută prin aceste legi se completează și se întregește cu prevederile Codului d e procedură civilă, care obligă la proba cu expertiză tehnică.
Ultima critică vizează nelegalitatea și netemeinicia dispoziției primarului, sub aspectul greșitei rețineri doar a suprafeței de 50. menționată în registrul agricol al comunei care, potrivit legii, are caracter declarativ, precum și prin faptul că primarul comunei, în calitate de Președinte al Comisiei Comunale pentru stabilirea valorii imobilelor demolate - nu s-a deplasat la fața locului unde există temelia din beton a imobilelor demolate pe baza cărora se putea stabili suprafața reală.
În susținerea apelului a fost depusă la dosarul cauzei rezoluția din data de 30 august 2008 Parchetului de pa lângă Judecătoria Topoloveni și note scrise( 14, 22).
Intimata Primăria comunei a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, pentru motivele expuse pe larg la filele 23 și 24 ale dosarului.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că, apelul este nefondat, urmând a fi respins.
Astfel, prima critică formulată de apelant, vizează aceea că instanța de fond ar fi încălcat dispozițiile art.129 Cod procedură civilă, fiind lipsită de rol activ în vederea încadrării corecte a cererii de chemare în judecată, în condițiile în care, apelantul ar fi contestat dispoziția nr.174/2005 emisă de Primar, aspect ce reiese și din rezoluția nr.141/R/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Topoloveni, este nefondată.
Prima instanță a depus însă toate diligențele în vederea unei juste soluționări a cauzei, administrând un probatoriu complet, față de petitul cu care reclamantul a investit-
Astfel, notificarea formulată de apelant, în baza Legii nr.10/2001 a fost soluționată prin Dispoziția nr.174/2005 a Primarului comunei - comunicată petentului la data de 08.12.2005 (18-20, dosar fond), iar acesta nu a contestat-o în condițiile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 modificată, rezumându-se la a formula doar plângere penală împotriva Primarului pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, trimisă spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Judecătoria Topoloveni, prin sentința penală nr.48/2006 a Judecătoriei Topoloveni.
În atare situație, instanța de fond în mod corect a considerat acțiunea ca inadmisibilă, singura modalitate de stabilire a despăgubirilor cuvenite apelantului în acest stadiu al cererii sale fiind aceea prevăzută de legea specială în materie, art. 26 alin 1 din Legea nr. 10/2001 modificată raportat la art.16 alin.4 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, astfel cum s-a și procedat în continuare( 23-25).
Cea de-a doua critică este tot nefondată.
În condițiile în care s-a stabilit, în mod corect, că apelantul nu a urmat procedura prevăzută de lege în vederea contestării modului în care i-a fost soluționată notificarea, singura instituție îndreptățită a stabili cuantumul despăgubirilor cuvenite apelantului pentru imobilul demolat, este Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în conformitate cu art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, și nu instanța de judecată. pe calea unei acțiuni distincte.
În sfârșit, a treia critică nu poate fi primită din aceleași considerente, susținerile apelantului convertindu-se în adevărate critici la adresa Dispoziției Primarului comunei, în condițiile necontestării acesteia, în termen legal, la prima instanță, potrivit art 26 din Legea nr. 10/2001 modificată.
Or, potrivit art 294 Cod procedură civilă, instanța de apel nu se poate pronunța decât asupra a ceea ce a făcut obiectul primei judecăți, potrivit principiului general de drepttantum devolutum quantum judicatum.
Față de cele expuse mai sus, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.143/19.-, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, pe care o va menține ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul, domiciliat în B,-, -.13,.2, etaj 1,.20, sector 3, împotriva sentinței civile nr.143 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta PRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în comuna, județul
Definitivă.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored./
4 ex./03.11.2008
Jud.fond:
Președinte:Georgiana NanuJudecători:Georgiana Nanu, Paula Andrada Coțovanu
