Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 211/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 211
Ședința publică de la 08 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului formulat de reclamanta în nume personal și în calitate de moștenitoare a reclamantei, domiciliată în C,-, D împotriva sentinței civile nr. 323 din data de 3 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI cu sediul în comuna, D, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns avocat pentru apelanta reclamantă lipsind intimații pârâți PRIMĂRIA COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI și - martorul apelantei reclamante.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru apelanta reclamantă, a solicitat a se lăsa dosarul la a doua strigare, la sfârșitul ședinței, pentru a se prezenta martorul încuviințat în cauză.
La a doua strigare a cauzei, în ședință publică a răspuns avocat pentru apelanta reclamantă lipsind intimații pârâți PRIMĂRIA COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI și martorul.
Avocat, pentru apelanta reclamantă, având în vedere că martorul nu s-a prezentat, a învederat instanței că înțelege să nu mai insiste în adierea acestuia, solicitând a se lua act de aceasta.
Instanța, față de faptul că apelanta reclamantă, prin apărător, a renunțat la audierea martorului propus și apreciind că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru apelanta reclamantă, a susținut motivele scrise, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii contestației, anularea dispoziției nr.411 din 27 octombrie 2004 emisă de Primăria comunei și obligarea intimatei la emiterea unei noi dispoziții, fără cheltuieli.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr.233/CIV/2005, reclamantele și au contestat dispoziția nr.411/27 octombrie 2004, emisă de Primăria comunei, județul
În motivarea cererii au arătat că au solicitat despăgubiri pentru terenurile și clădirile situate în comuna, însă prin dispoziția nr.411/27 octombrie 2004, Primăria comunei a respins cererea, pe motivul că acestea nu sunt succesorii cu titlu universal, deși reclamantele sunt singurele moștenitoare ale proprietarei imobilelor, conform certificatului de moștenitor întocmit în baza testamentelor întocmite ce nu cuprind însă aceste terenuri și clădiri, ca urmare a faptului că defuncții au fost deposedați prin exproprierea și confiscarea făcută de statul român, astfel încât, defuncții nu puteau să lase moștenire și bunuri care fuseseră expropriate.
Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr.1067 de la 6 iulie 2005 a respins acțiunea, reținând că reclamantele au solicitat despăgubiri pentru terenuri și construcții preluate de stat de la autoarea, ce nu au făcut obiectul legatului din data de 22 septembrie 1964.
S-a considerat că legatele sunt cu titlu particular, conferindu-le reclamantelor vocație succesorală numai cu privire la anumite bunuri, strict determinate (art.887 Cod Civil).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și -, susținând că în mod greșit tribunalul a interpretat testamentul autoarei scu ca fiind un cumul de două legate particulare, întrucât bunurile menționate au constituit întreaga avere defunctei și, ca atare, este un testament universal.
Prin decizia civilă nr.197 din 2 martie 2006, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr.5798/CIV/2005, a fost admis apelul formulat de reclamante împotriva sentinței civile nr.1067 din 6 iulie 2005, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 223/2005, în contradictoriu cu intimații pârâții Primăria Comunei și Primăria comunei.
S- desființat sentința Tribunalul Dolj și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru se pronunța astfel, instanța a reținut că se impunea analizarea și interpretarea conținutului testamentului invocat în cauză, de către reclamante, calificarea juridică a legatului presupunând o examinare a tuturor clauzelor inserate în cuprinsul lui ( inclusiv sarcina de întreținere pentru legatari, când nu există moștenitori legali) voința testatorului fiind determinantă în acest sens și administrarea de probe pentru a se stabili dacă bunurile testate constituiau întreaga avere a testatoarei.
Cauza fost înregistrată sub nr- la Tribunalul Dolj.
În raport de îndrumările deciziei de casare, tribunalul a încuviințat suplimentarea probatoriilor cu înscrisuri, fiind depuse de către reclamante, în xerocopie, acte de stare civilă și certificatul nr.657/16.06.2008 cuprinzând situația exploatațiilor expropriate pe comune și întocmită conform. nr.1818/1949 al Direcției Agricole Județene D, precum și proba testimonială, fiind audiați la propunerea reclamantelor martorii și.
Prin sentința civilă nr.323 din 3 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în rejudecare, s-a respins contestația.
Instanța, analizând testamentul autentic nr.9192 din 22.09.1964 - întocmit de scu a reținut că prin testament autoarea a lăsat moștenire, la decesul său, numitei o parte din imobilul situat în C,- - și anume 2 camere și un antreu, iar reclamantei alte patru camere și 2 bucătării în continuarea celorlalte două, precum și suprafața indiviză de 400 mp. teren loc de casă și, prin același testament a fost instituită legatar universal cu privire la bunurile mobile ce se vor găsi la încetarea din viață a testatoarei.
Interpretând dispoz.art.887, 888 și 894 civ. privitoare la legate - instanța a motivat că natura juridică a legatelor în discuție, de legat universal, cu titlu universal ori legat cu titlu particular, trebuie determinată nu în raport de componența masei succesorale de la data deschiderii succesiunii testatoarei, cât mai ales în raport de voința acesteia la data întocmirii actului de gratuitate pentru cauză de moarte, așa cum s-a stabilit prin considerentele deciziei civile nr.197/2005 a Curții de APEL CRAIOVA.
Cu aplicare la speță s-a reținut că prin testamentul întocmit autoarea nu a înțeles să-și lichideze prin legatele făcute întreaga avere imobile, astfel că voința acesteia nu a fost de a le instituit pe autoarele reclamantelor legatare universale.
Instanța a argumentat în acest sens că din certificatul de moștenitor nr.S 1214/1969 eliberat de pe urma defunctei scu rezultă că în afara corpurilor de clădire și a suprafeței de 400 mp. ce au fost testate reclamantei și numitei - pe teren se mai aflau 3 camere, un hol și o bucătărie care au fost vândute ulterior de către testatoare împreună cu restul suprafeței de teren prin actul de vânzare-cumpărare autentic nr.5348/07.06.1967, astfel că prin legatele făcute prin testamentul nr.9192/1964 testatoarea nu și-a epuizat întreaga avere imobiliară.
A concluzionat instanța că și au fost legatare cu titlu particular asupra bunurilor strict indicate în testament - și aceeași calitate o are prin retransmitere și reclamanta, moștenitoarea testamentară a legatarei - astfel că în mod corect a fost respinsă notificarea prin dispoziția nr.411/2004 a Primarului comunei.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, solicitând schimbarea în tot a sentinței, admiterea contestației, anularea dispoziției nr.411/2004 emisă de Primarul comunei și obligarea intimatei la emiterea unei noi dispoziții.
Prin motivele de apel a susținut că imobilele din comuna, solicitate prin notificare, au fost dobândite de autoarea scu pe baza testamentului autentic nr.2677/1944 întocmit de scu, prin care a instituit-o legatară universală a averii sale, imobilele făcând parte din "exploatațiile expropriate în comun" conform situațiilor întocmite în temeiul Ordinului nr.1818/1944 al Direcției Agricole a Județului
A arătat că a criticat dispoziția emisă de Primarul com. prin care i-a fost respinsă notificarea cu motivarea că notificatoarele nu au calitatea de persoane îndreptățite - conform art.3 din Lg.10/2001, considerând că prin testamentul autentic nr. S 9192/1964 - autoarea scu a dispus de întreaga sa avere mobilă și imobilă în favoarea legatarelor și - acestea fiind unicele moștenitoare ale testatoarei conform certificatului de moștenitor nr.1219/1969.
Apelanta a criticat sentința primei instanțe întrucât nu a respectat decizia nr.197/2006 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA prin care s-a dispus ca în rejudecarea acțiunii să se stabilească dacă bunurile menționate în testament constituiau întreaga avere succesorală sau numai o parte - strict individualizată din patrimoniul testatoarei, iar în calificarea juridică a legatului să se examineze toate clauzele ce se regăsesc în legat, inclusiv cea privitoare la sarcina de întreținere ce revine legatarilor - în cazul inexistenței moștenitorilor legali și să se determine care a fost voința reală a testatoarei.
Sub acest aspect apelanta a arătat că deși s-a încuviințat proba testimonială spre a se stabili care era averea testatoarei la data întocmirii actului, instanța a limitat declarațiile martorilor strict la aspectele privitoare la bunurile testatoarei și la executarea sarcinilor de întreținere impuse legatarelor respingând întrebările ce vizau alte împrejurări considerate relevante ca cele privitoare la data reală a vânzării părții din imobilul din C care nu a făcut obiectul legatelor aceasta dată fiind anterioară testamentului.
A arătat apelanta că martorii aveau cunoștință de faptul că autoarea a înstrăinat acea parte din imobil prin act sub semnătură privată înainte de întocmirea testamentului dar părțile au convenit ca plata prețului să se facă în rate și numai după achitarea integrală a prețului să se perfecteze vânzarea în forma autentică - dar instanța a cenzurat întrebările referitoare la aceste aspecte.
A precizat că vânzarea s-a perfectat în 1967 deci ulterior întocmirii testamentului, astfel explicând mențiunile din certificatul de moștenitor (privitoare la vânzarea unei părți a imobilului) că nu a făcut obiectul legatelor - mențiuni avute în vedere de prima instanță la pronunțarea sentinței.
Apelanta a susținut că atât din probele administrate, cât și din clauzele testamentare rezultă că testatoarea neavând alți succesibili, prin testamentul întocmit a intenționat să lase celor două legatare întreaga sa avere imobile și mobilă ce exista la momentul întocmirii actului.
Având în vedere caracterul devolutiv al apelului, cererea apelantei de readministrare a probei testimoniale pentru clarificarea tuturor aspectelor necesare soluționării cauzei și dispoz.art.295 alin.2 din codul d e procedură civilă - instanța - prin încheierea de la 15 aprilie 2009 încuviințat administrarea probei cu înscrisuri și reaudierea martorilor și.
A fost reaudiată martora, apelanta renunțând la reaudierea martorului care nu s-a putut prezenta în instanță datorită vârstei înaintate.
La dosar s-a depus la cererea instanței, de către Primăria C, copie extras a rolului testatoarei scu.
Examinând apelul declarat prin prisma motivelor formulate, a probelor administrate în fața primei instanțe și în faza apelului, precum și în raport de dispozițiile legale privitoare la legate, se constată că este fondat și se va admite din considerentele ce urmează:
Prin dispoziția contestată în speță s-a respins notificarea reclamantelor - pentru lipsa dovezii calității acestora de succesori cu titlu universal ai proprietarei imobilelor cerute prin notificare.
Problema de drept ce trebuia dezlegată în speță este a naturii juridice a legatelor cuprinse în testamentul autentic nr.9192/1964 întocmit de testatoarea scu, respectiv dacă acestea sunt legale universale, ori cu titlu particular.
Potrivit art.887 civ. se poate dispune prin testament de toată sau de o fracțiune din starea cuiva, sau de unul sau mai multe obiecte determinate.
Din acest text ca și din articolele următoare din secțiunea IV din capitolul V - din titlul II al Codului civil rezultă definiția și tipurile legatelor.
Legatul este actul juridic cuprins într-un testament prin care testatorul desemnează una sau mai multe persoane, spre a primi la decesul acestuia întreg patrimoniul, o fracție din acesta ori bunuri individual determinate.
Legatul universal conferă legatarului vocație la întreg patrimoniul testatorului, cel cu titlul universal la o fracțiune din avere, iar cel cu titlu particular la bunuri individual determinate.
În speță, pentru a se stabili tipul legatelor din testamentul autoarei scu, Curtea de Apel - prin decizia nr.197/2006 pronunțată în dosarul nr.5798/civ/2005 a indicat primei instanțe ca în rejudecarea contestației să stabilească dacă bunurile menționate în testament constituiau întreaga avere succesorală ori doar o parte din patrimoniul testatoarei - să aibă în vedere toate clauzele din testament, inclusiv cea privitoare la că aceasta va fi întreținută de legatare - în lipsa moștenitorilor legali.
Tribunalul Dolja stabilit că bunurile ce fac obiectul legatelor din testament nu reprezentau întreaga avere a testatoarei deoarece din certificatul de moștenitor eliberat la decesul testatoarei rezultă că ulterior întocmirii testamentului aceasta a înstrăinat unui terț o altă parte a imobilului din C,- - concluzionând că legatele sunt cu titlu particular - astfel că reclamantele prin retransmitere nu aveau vocație la întreg patrimoniul testatoarei.
Din declarația martorei reaudiată în apel coroborată cu celelalte probe administrate în cauză rezultă o altă situație decât cea stabilită de prima instanță.
Martora a arătat că în 1964 - data întocmirii testamentului - singura avere a testatoarei o constituia imobilul din C,-, întrucât imobilele din comuna (pe care le dobândise în calitate de legatară universală a averii soțului său predecedat) - fuseseră expropriate.
Privitor la partea din imobil vândută martorului - s-a arătat că înstrăinarea a avut loc în anul 1964 anterior întocmirii testamentului dar întrucât plata prețului urma să se facă în rate părțile contractante au stabilit ca actul să se încheie în forma autentică după plata integrală a prețului - aceasta efectuându-se în anul 1967.
A mai declarat martora că legatarele au acordat întreținere testatoarei în sensul că-i făceau menajul, făceau toate demersurile pentru a-i asigura asistența medicală și că testatoarea s-a declarat foarte mulțumită de întreținerea acordată, exprimându-și regretul că nu poate să dispună prin testament și de imobilele din comuna, care au trecut în proprietatea statului.
Din această declarație,din clauzele testamentului privitoare la testarea tuturor bunurilor mobile, precum și încredințarea testatoarei că va fi întreținută de cele două legatare și având în vedere că acestea apar în certificatul de moștenitor nr.1219/1969 ca unice moștenitoare ale testatoarei, în lipsa altor persoane cu vocație la succesiunea testatoarei, concluzia ce se desprinde este că prin testamentul nr.9192/22 sept.1964, cele două legatare - și au fost instituite legatare universale ale averii autoarei.
Dreptul dobândit de aceste legatare a devenit transmisibil pe calea moștenirii testamentare și legale către contestatoarea - ca legatară universală a averii testatoarei (conform certificatul de moștenitor nr.51/1977) și de moștenitoarea legală a legatarei.
Prin urmare, contestatoarea are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru bunurile ce au aparținut testatoarei scu conform art.4 alin 3 din Lg.10/2001 - astfel că soluția ce se impunea în cauză (față de limitele acțiunii fixate prin precizarea la contestație) era de admitere a contestației, de anulare a Dispoziției nr.411/2004 emisă de Primăria Com. și de a se dispune emiterea unei noi dispoziții pentru soluționarea pe fond a notificării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta în nume personal și în calitate de moștenitoare a reclamantei, domiciliată în C,-, D împotriva sentinței civile nr. 323 din data de 3 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI cu sediul în comuna,
Schimbă sentința, în sensul că admite contestația formulată de contestatoarele și împotriva dispoziției nr.411/27 octombrie 2004 emisă de Primarul Com. Jud.
Anulează dispoziția nr.411/27 oct.2004.
Constată calitatea contestatoarelor de persoane îndreptățite la măsuri reparatortii pentru bunurile aparținând testatoarei scu.
Dispune emiterea unei noi dispoziții de către intimată pentru rezolvarea pe fond a notificării.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Iulie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
15.07.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/5 ex.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu
