Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 215/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 215
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTOR 2: Mioara Iolanda Grecu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta, domiciliată în B, str.- -,.108.B,.4, cod poștal -, județul B, împotriva sentinței civile nr.562 din 29 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, cu sediul în B,-, cod poștal -, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta reclamantă reprezentată de avocat din cadrul Baroului B și intervenientul asistat de același avocat, lipsind intimata pârâtă Primăria Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că intimata pârâtă Primăria Municipiului Bad epus la dosar întâmpinare, precum și faptul că prin încheierea de ședință din 21.10.2009 s-a prorogat discuția cu privire la admisibilitatea cererii de intervenție formulată de intervenientul.
Curtea pune în discuție admisibilitatea cererii de intervenție formulată de intervenientul în interesul apelantei reclamante.
Avocat, având cuvântul pentru intervenientul, solicită admiterea, în principiu, a cererii de intervenție în interesul apelantei reclamante și declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea admite, în principiu, cererea de intervenție în interesul apelantei reclamante, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apelantei reclamante în susținerea apelului.
Avocat, având cuvântul pentru apelanta reclamantă și intervenientul, susține oral motivele de apel, arătând în esență că în mod greșit instanța de fond a respins plângerea reclamantei, având în vedere faptul că reclamanta, cu privire la calitatea sa de moștenitor, nu a înțeles niciodată să renunțe la drepturile conferite de Legea 10/2001 în privința imobilului expropriat și demolat, considerând că dispozițiile acestui text de lege trebuie interpretat atât în litera, cât și în spiritul acestora.
De asemenea, arată că, în situația de față, reclamanta nu se află în concurs, contradicție cu alți moștenitori ai defunctului, iar fiul reclamantei, are interese comune cu aceasta și se află în relații bune.
Solicită admiterea apelului formulat de reclamantă și a cererii de intervenție în interesul apelantei reclamante, schimbarea în tot a sentinței atacate și pe fond admiterea plângerii astfel cum a fost formulată, urmând a se constata dreptul reclamantei de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de dispozițiile Legii 10/2001, urmând a se lua act că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- din 30 ianuarie 2009, petenta a chemat în judecată Municipiul B prin Primar, solicitând anularea dispoziției nr. 7 din 6.01.2009 emisă de Primarul Municipiului B, prin care a fost respinsă notificarea de acordare de despăgubiri pentru imobilul expropriat din-.
În motivare s-a arătat că imobilul a fost expropriat prin Decretul 110/1984, iar pe acest amplasament se află, în momentul de față o parte din Bulevardul -. Cu privire la calitatea de moștenitor, se arată că nu a înțeles niciodată să renunțe la drepturile conferite de Legea 10/2001.
Pentru dovedirea plângerii s-au depus la dosar dispoziția contestată, copia notificării, certificat de moștenitor, proces verbal de evaluare, acte de stare civilă.
După examinarea acțiunii în raport de motivele invocate, de dispozițiile legale incidente, Tribunalul Buzău prin sentința civilă 526 din 29 mai 2009, a respins contestația ca neîntemeiată, formulată în temeiul Legii 10/2001 de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului B, reținând următoarele considerente:
Petiționara a renunțat la succesiunea (moștenirea ) rămasă de pe urma defunctului său soț, conform certificatului de moștenitor 1743 din 17 septembrie 1992 emis de fostul notariat de Stat al Județului
Potrivit dispozițiilor art. 4 pct. 4. 6. din Normele Metodologice de aplicare a Legii 10/2001 succesibili renunțători nu beneficiază de prevederile Legii 10/2001, reclamanta, în aceste condiții nu mai are calitate de moștenitor.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, arătând că în mod greșit instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulate împotriva Dispoziției nr.7/2009 a Primarului Municipiului B și că nu poate subzista motivarea instanței în sensul că a renunțat la succesiunea defunctului pentru neacordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat în B,-.
Arată că, la momentul dezbaterii succesiunii defunctului, nu a avut în vedere apariția unor legi reparatorii, renunțarea sa, raportându-se la patrimoniul existent în acel moment (anul 1992).
Consideră că prevederile Legii 10/2008 și ale Normelor Metodologice de aplicare ale acesteia trebuie interpretate, atât în litera, cât și în spiritul acestora, ideea de bază ce se desprinde, fiind aceea că primează dreptul la o justă despăgubire în fața procedurii.
De asemenea, arată că în situația de față, nu se află în concurs (contradicție) cu alți moștenitori ai defunctului, fiul său, având cunoștință de cererea depusă de ea, considerând că este îndreptățită să primească despăgubirile prin echivalent.
În concluzie solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată.
La data de 21 octombrie 2009 a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul apelantei, solicitând admiterea cererii de intervenție și pe fondul cauzei, admiterea apelului declarat de apelanta.
Intervenientul arată că, în legătură cu acțiunea introdusă de mama sa reclamanta, nu a formulat, în nume propriu, cerere de despăgubire în baza Legii 10/2001, considerând că odată formulată această cerere de către reclamantă, despăgubirile urmează să intre în patrimoniul familiei.
Precizează intervenientul, că este unicul moștenitor al defunctului, înscris în certificatul de moștenitor nr.1743/1992 și acordarea de despăgubiri mamei sale, în baza cererii pe care aceasta a formulat-o, ar fi o măsură reparatorie legală și p deplin justificată.
Totodată, arată că la momentul deschiderii succesiunii defunctului, nici el și nici reclamanta, nu au avut în vedere posibilitatea apariției, ulterioare, a unor legi reparatorii, astfel că, de comun acord au hotărât să fie înscris doar el în certificatul de moștenitor.
Analizând sentința atacată,prin prisma motivelor de apel formulate, a actelor și lucrărilor dosarului cât și a textelor legale incidente, Curtea de Apel constată ca aceasta este întemeiat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Certificatul de moștenitor referitor la dezbaterea succesorală a averii defunctului conține mențiunea că reclamanta este străină de succesiune, în dreptul rubricii renunțători, fără însă a se menționa declarația de renunțare a acesteia, declarație ce trebuia luată în conformitate cu dispozițiile privind procedura succesorală notarială în vigoare la acea dată conform Decretelor 40/1953 și 377/1960, precum și art.696 cod civil.
În condițiile în care nu există mențiunea existenței unei asemenea declarații de renunțare din partea notificantei, rezultă că aceasta este străină de succesiunea defunctului prin neacceptare conform art.700 cod civil și nu prin renunțare, astfel cum a stabilit instanța anterioară.
otrivit art.4 alin.3 din Legea 10/2001 succesibilii care, după data de 6 martie 1945 nu au acceptat succesiunea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile ce fac obiectul legii speciale de reparație, întrucât cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile căror restituire se solicită.
În aceste condiții, având în vedere faptul că a solicitat, prin notificarea nr.31450/2001, acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 pentru imobilul format din construcție și terenul aferent acesteia în suprafață de 584 mp, situat în municipiul B,-, imobil ce a fost expropriat prin Decretul nr.110/1984 și a aparținut defunctei, având ca mostenitor cu o cotă de 10/16 pe - decedat, conform certificatului de moștenitor nr.2/23.02.1979 (fila 12 dosar fond) instanța de apel constată că aceasta este repusă de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru cota ce i se cuvenea soțului său din imobilul preluat în mod abuziv.
Acesteia îi sunt aplicabile, atât dispozițiile art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001, cât și art.4 alin.2 din aceeași lege, potrivit căruia de prevederile legii beneficiază și moștenitorii legali ai persoanelor fizice îndreptățite, chiar dacă în cuprinsul acestui certificatului de moștenitor nr.1743/17.09.1992 se menționează că ar fi străină de succesiune.
Urmează a se constata că dispozițiile legii speciale, respectiv art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001 derogă de la dispozițiile generale ale Codului civil și chiar în cazul în care un moștenitor nu ar fi acceptat moștenirea defunctului, proprietar al imobilului preluat de către stat, cererea de restituire a bunului are valoare de acceptare a succesiunii pentru acesta, astfel încât mențiunea sus arătată nu are relevanță în prezenta cauză.
Ca atare, observând că reclamanta este moștenitoarea, în înțelesul Legii 10/2001, a defunctului, proprietar al cotei de 10/16 din imobilul compus din casă de locuit și terenul aferent în suprafață de 584 mp, situat în municipiul B, fost-, astfel cum acesta este identificat în certificatul de moștenitor nr.2/1979 și că imobilul sus arătat a fost expropriat prin Decretul nr.110/1984 de către stat, astfel cum rezultă din procesul verbal de evaluare nr.7295/1984 și din conținutul Dispoziției nr.7/2009 a Municipiului B, Curtea de Apel constată că sunt întrunite, în speță, dispozițiile din Legea 10/2001 pentru acordarea măsurilor reparatorii.
În acest sens, se observă că imobilul a fost preluat în mod abuziv de către stat, încadrându-se printre cele prevăzute de art.2 litera h din Legea 10/2001, că reclamanta a făcut dovada preluării abuzive fiind efectuată exproprierea prin Decretul nr.110/1984, cu procesul verbal nr.7295/1984 și că se încadrează în categoria persoanelor îndreptățite de beneficia de dispozițiile Legii 10/2001, având în vedere faptul că deși, nu a acceptat succesiunea defunctului, a formulat în termenul legal notificare pentru imobilul litigios.
Pe cale de consecință, observând că instanța a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.4 alin.3 din Legea 10/2001 precum și art. 696 cod civil și a constatat în mod greșit că reclamantei îi sunt aplicabile dispozițiile art.4 pct.4.6 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 10/2001 în sensul că ar fi renunțătoare în mod expres la moștenirea soțului său, Curtea de Apel va admite apelul declarat în cauză și pe cale de consecință, va schimba în tot sentința în sensul admiterii plângerii formulate de către reclamantă împotriva dispoziției nr.7/06.01.2001 emisă de Primarul Municipiului B cu consecința anulării acesteia în totalitate și constatării dreptului reclamantei de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001 pentru cota ce i se cuvenea autorului său din imobilul sus arătat.
Urmează ca măsurile reparatorii să fie stabilite în echivalent, respectiv despăgubiri, în condițiile art.11 alin.2 din Legea 10/2001, având în vedere faptul că, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului și cum de altfel, recunoaște și contestatoarea, pe amplasamentul imobilului expropriat prin Decretul 110/1984, sunt edificate în prezent blocuri și este ocupat parțial de B-dul - din Municipiul B, iar casa a fost demolată.
Având în vedere declarația reclamantei inserată în notificarea nr.31450/2001 potrivit căreia a încasat o despăgubire cu mult sub valoarea reală a imobilului și solicită acordarea valorii reale actuale a acesteia, urmează a-i fi aplicabile dispozițiile art.11 alin.2 din Legea 10/2001 potrivit căruia "dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de rambursarea diferenței dintre valoarea despăgubirii primite și valoarea construcțiilor demolate, așa cum a fost calculată în documentația de stabilire a despăgubirilor, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislației în vigoare", despăgubiri ce vor fi stabilite și acordate de către Comisia Centrală, prevăzute de legea sus arătată.
Cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, respectând principiul disponibilității părților, principiu ce guvernează procesul civil, se va lua act că apelanta nu a solicitat obligarea intimatei la plata acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta, domiciliată în B, str.- -,.108.B,.4, cod poștal -, județul B, împotriva sentinței civile nr.562 din 29 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, cu sediul în B,-, cod poștal -, județul
Schimbă în tot sentința în sensul că:
Admite plângerea formulată de reclamanta.
Anulează dispoziția nr.7/2009 emisă de Primarul Municipiului
Constată dreptul reclamantei de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de.10/2001 pentru cota de 10/16 din imobilul situat în Municipiul B,- compus din teren în suprafață de 584 mp și construcții, astfel cum a fost identificat în certificatul de moștenitor nr.2/1979 și procesul verbal de evaluare nr.7295/1984 în condițiile legii nr. 10/2001.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 25. noiembrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.tehnored./CC
5.ex.03.12.2009
fond- Trib.
fond.
operator date cu caracter personal notificare nr.3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu
