Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 218/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 3079/CIV/2006)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 218
Ședința publică de la 18 Iunie 2008
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Nela Drăguț
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea acțiunii formulate de reclamantul împotriva pârâților PREFECTURA D, SC SA DE, PRIMĂRIA COMUNEI, având ca obiect Legea 10/2001, în urma casării deciziei civile nr. 406 din 5 decembrie 2003, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr. 823/CIV/2003, prin decizia nr. 4737 din 15 mai 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție B în dosarul nr. 10578/2004.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul, reprezentat de avocat și pârâta SC SA DE, reprezentată de avocat și avocat, lipsind pârâtele PREFECTURA JUDEȚULUI D și PRIMĂRIA COMUNEI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Avocat, pentru reclamantul, a depus la dosar, în copii, adeverința nr. 277/29.05.1990, actul de adjudecare nr. 140/2004, procesul - verbal de licitație nr. 140/2004, procesul - verbal nr. 117/E/2005 și adresa nr. 2380/06.06.2005, emisă de Consiliul Local. A precizat că a comunicat un exemplar după înscrisuri și apărătorului părții adverse.
Avocat, pentru pârâta SC SA DE, a precizat că a observat înscrisurile ce i-au fost comunicate de către apărătorul reclamantului și nu solicită termen în acest sens.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul pe fond.
Avocat, pentru reclamantul, a pus concluzii de admiterea acțiunii așa cum a fost precizată ulterior și restituirea în natură a întregii suprafețe de teren de 8154 pe care se află cele două imobile ale intimatei pârâte, obligarea acesteia la contravaloarea de 5000 lei, cât s-a stabilit prin expertiză, pentru imobilul demolat, precum și lăsarea în proprietate a halei, urmând ca prin compensare să plătească acestora diferența de preț. A arătat că autoarea a deținut o casă din anul 1900 și o suprafață de teren de 1 ha în punctul, pe care se afla această casă. Așa cum rezultă din autorizația de construcție aflată la filele 160-165 din dosar, la momentul demolării, reclamantul și-a construit un alt imobil în care locuiește și în prezent. Apreciază că a făcut dovada faptului că pe teren a existat un imobil care a fost demolat, luat de și ulterior dat în folosința SC SA; cu cheltuieli de judecată pentru toate fazele procesuale.
Avocat, pentru pârâta SC SA DE, a pus concluzii de respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Apreciază că reclamantul nu a făcut dovada proprietății și a vecinătăților terenului din incinta SC SA, deși i s-a pus în vedere de către instanță, nici a faptului că pe terenul respectiv ar fi existat un imobil. Pârâta a făcut dovada că pe teren a existat un depozit, iar restul de cărămidă a aparținut acestui depozit și nu casei, așa cum a precizat reclamantul.
Avocat, pentru pârâta SC SA DE, a achiesat la concluziile puse de avocat, solicitând de respingerea acțiunii ca neîntemeiată. A precizat că terenul nu poate fi individualizat și nu se poate stabili cu certitudine dacă terenul este în incinta SC SA, așa cum rezultă din concluziile expertului și din actele depuse la dosar; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra acțiunii civile de față;
Prin acțiunea înregistrată la 21 septembrie 2001 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul a solicitat în temeiul Legii nr.10/2001, obligarea pârâtei Societatea Agricolă de, județul D, la plata sumei de 145.000.000 lei despăgubiri pentru imobilul demolat ( 2 camere ) și pentru terenul în suprafață de 0,48 ha. pe care se află amplasată o secție a societății pârâte și a livezii de 140 care se află pe teren, ori să-i fie acordată măsura reparatorie prin echivalent, în compensare cu alte bunuri.
A arătat reclamantul că imobilele i-au fost preluate în mod abuziv, în anul 1960 și că nu a primit răspuns la notificarea pe care a comunicat-o atât Societății Agricole de, cât și Primăriei și Prefecturii Județului
Prin sentința civilă nr.380 din 4 octombrie 2002, Tribunalul Dolja admis în parte acțiunea și a obligat pârâtele Societatea Agricolă și Prefectura Județului D să emită reclamantului decizii motivate, ca răspuns la notificările ce le-au fost adresate, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinței, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 100.000 lei pentru fiecare zi de întârziere.
Prin aceeași sentință au fost respinse capetele de cerere din acțiunea ulterior precizată, referitoare la obligarea pârâtelor la restituirea în natură a terenului în suprafață de 8000. și de acordarea unor despăgubiri bănești.
A fost respins de asemenea, capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat atribuirea prin compensație a clădirii - atelier mecanic, aparținând pârâtei Societatea Agricolă.
Prin decizia civilă nr.76 din 11 aprilie 2003, Curtea de APEL CRAIOVAa admis apelurile declarate de reclamant și de pârâtele SC SA de și Prefectura Județului D și în consecință, a anulat sentința civilă nr.380/2002 a Tribunalului Dolj, reținând cauza pentru rejudecare, în vederea efectuării unei expertize tehnice menită să identifice terenul aflat în litigiu și să-i stabilească valoarea.
Rejudecând pricina, Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia civilă nr.406 din 5 decembrie 2003 admis în parte acțiunea, a anulat răspunsul emis de pârâta SC SA de la notificarea reclamantului și a obligat această societate comercială să-i restituie reclamantului, în natură, suprafața de 7498,62. teren, identificată prin expertiza tehnică.
De asemenea, s-a constatat că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 703,73. teren și anume 20.347.000 lei contravaloarea construcției demolate, 64.527.000 lei contravaloarea unei plantații și 19.319.143 lei contravaloarea unei alte suprafețe de teren.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de APEL CRAIOVAa reținut că în anul 1960 reclamantului i-a fost preluat în mod abuziv un imobil compus din casă de locuit și teren cu livadă, terenul fiind deținut în prezent de SC SA de, iar construcția a fost demolată, astfel încât, în temeiul Legii nr.10/2001 reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC SA de, susținând în esență, că decizia a fost dată cu aplicarea greșită a Legii nr.10/2001 și nu au fost examinate toate probele administrate, deoarece în realitate, pârâta deține în prezent doar 0,24 ha. teren, suprafață cu a cărei restituire este de acord, iar diferența de suprafață solicitată de reclamant este deținută de alte persoane fizice.
Prin decizia nr.4737 din 15 mai 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.10578/2004, s-a admis recursul declarat de pârâta SC de, județul D, împotriva deciziei civile nr.406 din 5 decembrie 2003, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a apreciat că situația de fapt nu a fost bine stabilită.
Astfel, deși în apel s-a ordonat efectuarea unei expertize pentru identificarea și evaluarea imobilului, nu s-a clarificat dacă imobilul solicitat se află în intravilan sau extravilan, raportul de expertiză și schița la raport fiind incomplete.
Nu s-au respectat dispozițiile art. 11 și 12 din Legea nr.10/2001, astfel cum erau în vigoare la data cererii de chemare în judecată și de pronunțare a hotărârilor criticate, în ceea ce privește stabilirea valorii construcțiilor și a terenului, expertul folosind metoda comparației prin bonitare pentru teren și metoda comparației directe.
Nu s-au făcut verificări pentru stabilirea existenței plantației de la data preluării, nu s-a verificat susținerea unității pârâte că o parte din terenul aflat în litigiu este deținut de alte persoane fizice.
În consecință, pentru lămurirea aspectelor mai sus - menționate, instanța de recurs a dat îndrumări în sensul, fie completării expertizei, fie efectuării unei noi expertize.
Dosarul a fost înregistrat la Curtea de APEL CRAIOVA sub nr-.
În ședința publică din 28 noiembrie 2006, apărătorul reclamantului a solicitat completarea raportului de expertiză cu următoarele obiective:
- identificarea imobilului în litigiu;
- evaluarea acestuia conform normelor de aplicare a Legii nr.10/2001;
- stabilirea amplasamentului - intravilan ori extravilan;
- efectuarea de verificări la SC SA de și la Primăria, în sensul stabilirii existenței plantației de la momentul preluării;
- să se stabilească de cine este deținut în prezent și cu ce titlu;
- să se stabilească dacă suprafața de 0,48 ha. este deținută în fapt de SC SA, sau de altă persoană fizică sau juridică;
- la efectuarea măsurătorilor să se aibă în vedere și schița întocmită de PROIECT SA ( filele 63 - 64 apel);
- să se stabilească dacă schița se referă la sediul central al SC SA de, sau la Secția.
În ședința publică din 29 ianuarie 2007, s-a dispus completarea raportului de expertiză.
În cauză, au fost efectuate expertize în construcții de expert și expertiza topo de expert.
La raportul de expertiză întocmit de expert au fost anexate procesul - verbal de constatare, extras din registrul agricol, titlul de proprietate nr.2636-46050 din 8 iulie 1998, cadastrală intravilan - Secțiunea, plan de încadrare în zonă, certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - 7 nr.1396/07.06.1996, planul de situație - SC SA - Secția.
La raportul de expertiză topo, efectuat de expert s-au formulat obiecțiuni de pârâta SC SA de, apreciate ca neîntemeiate, expertul răspunzând obiecțiunilor prin suplimentul la raport ( filele 128 - 130 ).
S-a încuviințat proba testimonială și s-au audiat martorii G, și
În ședința publică din 12 noiembrie 2007, au fost depuse de pârâta SC SA precizări și un set de înscrisuri ( filele 197 - 220).
Față de înscrisurile noi depuse, de probatoriul testimonial administrat, în ședința publică din 12 noiembrie 2007 s-a completat raportul de expertiză, în sensul identificării amplasamentului terenului în suprafață de 8.100., în care reclamantul pretinde că este inclusă suprafața de 0,48 ha. și stabilirea provenienței terenului în suprafață de 8100. care reprezintă incinta SC SA.
În ședința publică din 26 noiembrie 2007, apărătorul reclamantului a învederat faptul că renunță la capătul de cerere reprezentând despăgubiri pentru plantația de ( fila 242 ).
La obiecțiunile nou formulate, expertul a întocmit suplimentul la raport (fila 267).
Examinând actele și lucrările dosarului, coroborate cu concluziile raportului de expertiză și ale suplimentului la raport, Curtea constată următoarele:
Reclamantul, persoană îndreptățită în sensul art. 4 alin. 2 din legea nr. 10/2001, a inițiat procedura prealabilă prevăzută de art. 22 din Legea nr. 10/2001, nefinalizată prin emiterea unei dispoziții.
În atare situație, reclamantul a uzat de faza judiciară, facultativă, solicitând instanței prin acțiunea introductivă despăgubiri în cuantum de 145.000.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru imobilul format din două camere și terenul în suprafață de 0,48 ha pe care se află Secția a de și a livezii de 140 de ce se află pe teren sau să-i fie atribuită clădirea - hală a secției ce se află pe terenul de 0,48 ha, iar dacă aceasta are o valoare mai mare decât despăgubirile, se obligă să-i plătească diferența.
Prin precizarea de acțiune, fila 61 fond, reclamantul solicită restituirea în natură pe cât posibil a suprafeței de 1 ha teren, ce a fost proprietatea sa, în punctul unde se află clădirile pârâtei și prin despăgubiri, suprafața ce nu poate fi retrocedată.
Pârâta de s-a înființat pe un teren în suprafață de 2 ha, fost proprietatea de ce a fost cedat acesteia în urma ședinței conducerii ale cărei discuții au fost consemnate în procesul - verbal din 27 august 1964.
Prin avizul emis de Sfatul Popular al Regiunii Oltenia din 22 februarie 1965 s-a avizat definitiv scoaterea din circuitul agricol a suprafeței de 2 ha extravilan.
Pârâta de, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr-, cu sediul în comuna de, jud. D, a avut în componență 9 secții, iar în 1999 s-a divizat în alte trei societăți, una dintre acestea fiind pârâta din cauză.
Pârâta posedă certificat de atestare a dreptului de proprietate, seria - nr. 1396, emis la 07.05.1996, pentru suprafața de 89349,29
Reclamantul a dovedit că mama sa a intrat în cu 1 ha teren, conform cererii depuse (fila 82 fond), și susține că din totalul celor 2 ha ce au fost necesare înființării pârâtei, J ar fi proprietatea mamei sale.
Expertiza ordonată în cauză de expert a reliefat faptul că terenul pe care se află amplasată Secția măsoară 8157,86 și este situat în intravilan.
Reclamantul a solicitat restituirea acestei suprafețe care, însumată cu cea de 1900 reconstituiți prin titlul definitiv de proprietate nr. 2636-46050 din 8 iulie 1998, reprezintă întreaga suprafață deținută de autoarea sa.
Singura dovadă a proprietății terenului, reclamantul a făcut-o cu evidențele registrului agricol.
Susținerile reclamatului privind amplasarea sediului pârâtei pe terenul său sunt parțial întemeiate și sunt susținute de următoarele probe:
Martorul a declarat că în punctul S reclamantul a avut doar 20-30 ari, teren pentru care a obținut titlul definitiv de proprietate, că a mai posedat peste șosea alți 20-30 ari teren pe care i-a vândut numitului care și-a edificat o casă pe această suprafață. Același martor a relatat că terenul pe care se află sediul pârâtei a fost proprietatea lui,
Declarația acestui martor este întărită de actul sub semnătură privată, intitulată "act de vânzare" prin care autoarea și moștenitorii săi, printre aceștia figurând și reclamantul, vând în 1959 lui o suprafață de teren în punctul S, teren cu o lățime de 23,75 m (fila 175 fond), vânzare concretizată și prin titlul definitiv de proprietate 168-58792/1993, emis pe numele lui.
În același sens, este și declarația martorului care a relatat că familia deținea în marginea satului două parcele de circa 20-30 ari, situate la 30-40 m una de alta, în punctul S, parcele pe care nu era edificată nicio casă, că ambele parcele au fost vândute, una lui, alta lui. Că terenul pe care s-a edificat sediul pârâtei (martorul a făcut parte din comisia constituită în acest sens) a aparținut numiților, circa 1,5 ha, - 2 ha, - 0,5 ha. În sensul celor de mai sus a declarat și martora, care a învederat faptul că și familia sa deținut teren pe amplasamentul actualului sediu al pârâtei, ca și reclamantul, dar nu a putut preciza suprafața, însă a precizat că pe teren nu a existat nicio casă.
Declarațiile martorilor mai sus menționați pot fi apreciate ca obiective, întrucât sunt susținute de alte înscrisuri, respectiv, de adresa 9302/19.11.2007, emisă de Primăria prin care se face cunoscut instanței că în punctul S au deținut teren numiții - 0,45 ha, - 0,50 ha, G - 1,50 ha, - 0,36 ha, - 2,23 ha, de evidențele registrului agricol, de copiile titlurilor definitive de proprietate prin care se reconstituie dreptul de proprietate proprietarilor ce au avut teren în punctul S, astfel: reclamantul - 0,19 ha, - 0,36 ha, - 0,45 ha, - 0,50 ha, deci un total de 1,50 ha. La acestea se adaugă și terenul deținut de numitul., căruia nu i s-a emis titlu definitiv, întrucât nu are situația clarificată în alte puncte de teren.
Față de aceste probe, declarațiile martorilor propuși de reclamant urmează a fi înlăturate, întrucât nu se coroborează cu alte probe pentru a fi concludente, mai mult, reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,75 ha teren în dosarul nr. 6811/2000 al Judecătoriei Craiova, pe raza satului, teren de grădină ce reprezintă moștenirea sa, fără a preciza că pe terenul respectiv se află sediul pârâtei, acțiune ce a fost respinsă prin sentința civilă nr. 23776/2001, pronunțată de Judecătoria Craiova, definitivă prin decizia nr. 619/2002, pronunțată de Tribunalul Dolj și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2468/29.05.2002, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr. 2776/2002.
În consecință, față de probele administrate, înscrisuri, depoziții de martori, expertiză, se constată că suprafața pe care se află sediul pârâtei provine și de la alte persoane cărora, ca și reclamantul, li s-a reconstituit dreptul de proprietate prin procedura specială prevăzută de Legea nr. 18/1991, așa încât nu se justifică restituirea diferenței de 8157,86 p către reclamant, că pe terenul solicitat nu a existat nicio casă, mai mult, reclamantul fiind în posesia unei case în prezent, moștenire de la mama sa, situație în care acțiunea cu precizările ulterioare privind restituire teren și despăgubiri pentru casă, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Totodată, urmează a se lua act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere în despăgubiri cu privire la plantația de.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a reclamantului, urmează a se dispune obligarea acestuia la suma de 500 lei cheltuieli de judecată avansate de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act că reclamantul renunță la capătul de cerere în despăgubiri cu privire la plantația de.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților PREFECTURA D, SC SA DE, PRIMĂRIA COMUNEI, având ca obiect Legea 10/2001, în urma casării deciziei civile nr. 406 din 5 decembrie 2003, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr. 823/CIV/2003, prin decizia nr. 4737 din 15 mai 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție B în dosarul nr. 10578/2004, cu precizările ulterioare.
Obligă reclamantul la 500 lei cheltuieli de judecată, către pârâta SC SA de.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
01.07.2008
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Nela Drăguț
