Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 2181/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.2181/R/2008
Ședința publică din 6 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Țuluș
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul - împotriva deciziei civile nr. 340 din 17 iunie 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe intimații pârâți Primăria municipiului C-N și Primarul municipiului C-N, având ca obiect anularea Dispoziției de restituire în natură.
La apelul nominal, se prezintă recurentul reclamant, asistat de av. din Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind excepții și cereri prealabile, curtea închide faza probatorie, constată prezentul recurs în stare de judecată și acordă cuvântul însusținerea acestuia.
Reprezentantul recurentului reclamant susține recursul așa cum este formulat.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2522/2008 a Judecătoriei Cluj -N, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active și a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul, împotriva intimaților Primăria municipiului C-N și Primarul municipiului C pentru anularea dispoziției de restituire în natură în favoarea numitei a apartamentului nr. 2 de pe- din C
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că reclamantul deține cu titlul de chirie. nr. 2 din imobilul de pe- din C N, conform contractului de închiriere nr. 656/05.01.2005, restituit în natură prin dispoziția contestată, astfel că are un interes legitim în promovarea prezentei acțiuni, care-i conferă și legitimare procesuală activă.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a apreciat că acțiunea reclamantului este nefondată, întrucât împrejurarea că a depus doar în anul 2003 certificatul de calitate de moștenitor, emis de BNP, nu are relevanță, raportat la dispozițiile art. 23 din Legea 10/2001, conform cărora, actele doveditoare ale dreptului de proprietate pot fi depuse până la data soluționării notificării, notificarea fiind formulată în termenul prevăzut de lege. Cum notificarea fost soluționată abia în anul 2006, au fost respectate prevederile mai sus citate.
Nu pot fi reținute susținerile cu privire la lipsa vizării actelor depuse de solicitanta de către o autoritate din subordinea Ministerului Afacerilor Externe a României, din moment ce această condiție nu este prevăzută de Legea 10/2001, iar actele de stare civilă au fost cenzurate de notarul care a emis certificatul de calitate de moștenitor nr. 86/2003, act valabil.
În ceea ce privește valabilitatea pașaportului lui, din copia acestuia depusă la dosar, reiese că actul are o valabilitate de 10 ani, începând cu 17.02.2004 până la data de 18.02.2014, iar actele încheiate de notarul din SUA atestă că s-a prezentat personal în fața acestuia. Este firesc faptul că, în anul 2003, când s-a prezentat în fața notarului din SUA, s-a legitimat cu pașaportul valabil la acel moment, emis în 1994, ulterior emițându-se noul pașaport cu o nouă perioadă de valabilitate.
Prin decizia civilă nr. 340 din 17 iunie 2008 Tribunalului Cluj, apelul reclamantului a fost a fost respins ca nefondat, pe motiv că, potrivit prevederilor art. 23 din Legea 10/2001, actele doveditoare ale dreptului de proprietate pot fi depuse până la data soluționării notificării, iar faptul că numita a depus certificatul de calitate de moștenitor nr. 86/2003 doar în anul 2003, și nu în anul 2001, anul formulării notificării, nu are absolut nicio relevanță prin prisma textului de lege sus amintit.
Pe de altă parte, a fost înlăturată și critica referitoare la împrejurarea că prima instanță nu a reținut aspectul că pașaportul lui era expirat în anul 2004, în condițiile în care corect a apreciat tribunalul că valabilitatea pașaportului solicitantei, depus la dosar la fila 70 de la dosarul de fond, rezultă din analiza atentă a acestuia. Astfel, actul a fost eliberat la data de 17.02.2004, fiind valabil până în 18.02.2014, iar actele încheiate de notarul din SUA atestă că s-a prezentat personal în fața acestuia.
Este corectă, de asemenea, reținerea că, în anul 2003, când s-a prezentat în fața notarului american, solicitanta s-a legitimat cu pașaportul valabil în acel moment.
A fost înlăturată susținerea apelantului cum că lui trebuia să i se acorde doar despăgubiri bănești deoarece potrivit art. 7 alin 2 din Legea 10/2001, dacă restituirea în natură este posibilă, persoana îndreptățită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent decât în cazurile expres de prezenta lege.
De asemenea, s-a reținut că afirmația apelantului în sensul că ar contesta toate actele depuse la dosarul de retrocedare, inclusiv certificatul de calitate de moștenitor, rămâne doar o afirmație, fără a avea nici un suport probator.
Împotriva acestei decizii, a declarat în termen legal recurs reclamantul, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea recursului său, reclamantul învederează că, locuiește în imobil de 40 de ani, iar, în tot acest răstimp, nu a văzut-o niciodată pe cea în favoarea căreia a fost restituit în natură apartamentul în care locuiește și nu crede cu adevărat că această persoană există, ci doar că cineva s-a folosit de datele ei personale și, prin manopere frauduloase, încercat să păgubească Statul Român. Ceea ce dorit prin deschiderea acestui proces a fost doar să se facă dovada că această persoană există cu adevărat și nu este doar o ficțiune, în acest sens nefiind administrate probe de către instanțele de fond.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 304 pct.5 și 9 Cod proc.civ. curtea apreciază că acesta este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, prin cererea înregistrată la data de 20 martie 2007, inițial la Tribunalul Cluj, reclamantul a solicitat anularea dispoziției nr. 2443/17.07.2006 emisă de pârâtul Primarul mun. C-N, prin care acesta a restituit în natură apartamentul nr. 2 din- C-N, în care locuiește reclamantul cu titlu de închiriere, constituind un drept de folosință special asupra terenului aferent acestuia în favoarea numitei, cetățean american, al cărei domiciliu este indicat în cererea de chemare în judecată ca fiind în SUA, 716 N, CA, 90210, prin reprezentant avocat, cu sediul în C-N,-, apartamentul 2.
Prin urmare, în realitate, reclamantul a înțeles să se judece, atât cu emitentul dispoziției contestate, cât și cu persoana în favoarea căreia a fost emisă această dispoziție.
O acțiune în anularea unui act juridic prin care s-au constituit drepturi în favoarea unei persoane nu poate fi soluționată fără chemarea în judecată a titularului dreptului. Prin urmare, chiar dacă reclamantul nu ar fi chemat-o în judecată pe fosta proprietară, în temeiul art. 129 alin. 4 Cod proc. civ. judecătorul fondului avea obligația să-i pună în discuție această împrejurare. În speță, acțiunea a fost respinsă de instanțele de fond, însă raționamentul subzistă și pentru ipoteza în care s-ar fi admis, situație în care hotărârea nu ar fi fost de niciun folos reclamantului, nefiind opozabilă titularului dreptului cărui desființare se cere.
Prin urmare, subzistă motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 5 și 9 Cod proc. civ. instanța de fond având obligația să dispună citarea fostului proprietar în favoarea căruia a fost emisă dispoziția contestată, motiv pentru care recursul va fi admis, decizia recurată casată, iar, în temeiul art. 297 alin. 1 Cod proc. civ. sentința apelată desființată și cauza trimisă spre rejudecare primei instanțe.
În rejudecare, instanța va avea în vedere și celelalte motive de recurs, referitoare la verificarea împrejurărilor privind persoana îndreptățită la restituire, urmând ca aceasta să fie citată la interogator pentru a se verifica dacă mai este în viață și dacă a fost în viață la data emiterii deciziei de restituire.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul - împotriva deciziei civile nr. 340 din 17 iunie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o casează și, rejudecând apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 2522 din 5 martie 2008 Judecătoriei Cluj -N, admite apelul, desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași judecătorii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. dact.GC
3 ex/11.11.2008
Jud.apel:,
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Țuluș
