Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 219/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(467/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.219
Ședința publică de la 07.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 2: Simona Gina Pietreanu
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea cererilor de apel formulate de apelantul - reclamant și de apelanta-pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr.1648 din 31.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Dezbaterile în cauză au avut loc la data de 31.03.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 07.04.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de apel d e față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28.07.2006 pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului B și reprezentată prin Primarul General solicitând obligarea acesteia la emiterea dispoziției motivate în sensul de a i se acorda măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru terenul situat în-, sector 2,
În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin notificarea nr.71/2001, a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul respectiv, însă până la data formulării cererii de chemare în judecată nu a primit nici un răspuns deși a anexat la notificare toate documentele care dovedesc calitatea sa de proprietar.
Reclamantul a mai arătat că a devenit proprietarul imobilului compus din teren și construcție în baza contractului de vânzare cumpărare nr.4162/1971, construcția fiind demolată, iar pe teren s-a construit un bloc de locuințe, astfel încât este imposibilă restituirea în natură.
Întrucât pentru construcție a primit despăgubiri, solicită să se acorde măsuri reparatorii numai pentru teren, însă acestea să fie acordate în echivalent bănesc, respectiv contravaloarea imobilului la momentul actual.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001 și ale art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În susținerea acțiunii reclamantul a depus la dosar, în copie, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4162/05.05.1971 declarație din 1977, adresa nr.-/08.02.2002 și adresa nr.386/956/20.03.1979.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, deoarece termenul de 60 de zile pentru a răspunde notificării este un termen de recomandare, norma legală având caracter dispozitiv, iar nu imperativ.
La data de 25.09.2006 reclamantul a depus la dosar o cerere precizatoare a cererii de chemare în judecată prin care a solicitat introducerea în cauză a Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice pentru plata despăgubirilor bănești solicitate prin acțiunea introductivă.
Prin sentința civilă nr.1518/14.11.2006 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a III-a Civilă a admis cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului B reprezentată prin Primarul General și a obligat-o pe pârâta să emită dispoziție motivată cu privire la imobilul situat în B,-, sector 2 conform dispozițiilor art.11 alin.4 din Legea nr.10/2001.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, apel înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI Secția a IV-a Civilă, sub nr- și soluționat prin decizia civilă nr.359/23.05.2007, decizie prin care a fost admis apelul, a fost desființată sentința apelată și trimisă cauza spre rejudecare Tribunalului București.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă la data de 23.08.2007 sub nr-.
La data de 22.11.2007 pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere dispozițiile Legii nr.10/2001, care prevăd că măsurile reparatorii în echivalent constând în despăgubiri se acordă de către entitatea investită cu soluționarea notificării și nu de Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor; de asemenea a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că Legea nr.10/2001 stabilește o procedură administrativă de restituire, iar nu una judiciară.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr.10/2001 și ale art.25 din Decretul nr.31/1954.
Prin sentința civilă nr.1648 din 31.10.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins excepția inadmisibilității acțiunii, ca neîntemeiată, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor și, în consecință, a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Tribunalul Bucureștia admis cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului B reprezentată prin Primarul General, a stabilit calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la restituire prin echivalent a imobilului teren în suprafață de 311,89 mp. situat în B,-, sector 2, a constatat că valoarea de circulație a acestui teren este de 322.494 Euro, despăgubirile urmând a se acorda în condițiile legii speciale și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureștia reținut că excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiată, având în vedere că prin decizia civilă nr.359 din 23.05.2007, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTIs -a stabilit irevocabil că prezenta acțiune este admisibilă, Curtea apreciind că instanța de fond trebuie să se pronunțe pe fondul notificării și nu să oblige intimata să emită o dispoziție de soluționare a acesteia. De asemenea, a fost avută în vedere și Decizia nr.XX/19.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul Bucureștia reținut că aceasta este întemeiată întrucât potrivit art.26 din Legea nr.10/2001, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului, sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art.25 alin.1, să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
A reținut tribunalul că legea specială, respectiv Legea nr.247/2005, titlul VII, privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, nu prevede ca și titular al obligație de plată a acestora Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, așadar acest pârât nu justifică calitatea sa procesuală pasivă în prezenta cauză.
Pe fondul cererii Tribunalul Bucureștia reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4162/05.05.1971, reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B,-, sector 2, compus din construcție trei camere, două holuri, baie, bucătărie, culoar, cameră de serviciu, magazie și pivniță, precum și suprafața de 270 mp. teren.
Imobilul a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.74/13.03.1980. În anexa nr.1 a decretului, la poziția 3 este înscris, cu suprafața expropriată de 312 mp. teren și 216 mp. construcții.
Reclamantul a formulat notificare în baza Legii nr.10/2001 prin care a solicitat restituirea în natură ori măsuri reparatorii în echivalent cu referire la imoilul situat în B,-, sector 2, care până în prezent nu a fost soluționată.
Potrivit notei de reconstituire cu caracter informativ a Primăriei Municipiului Baa mplasamentului fostului imobil din-, sector 2 s-a constatat că terenul fostului imobil avea o suprafață de 315 mp. și este în prezent afectat de elemente de sistematizare - construcție tip A (), spațiu aferent bloc trotuar protecție, trotuar pietonal, aspecte, de altfel constatate și prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
Față de aceste împrejurări și având în vedere dispozițiile Legii nr.10/2001, prima instanță a apreciat că în cauză reclamantul a făcut dovada faptului că este persoană îndreptățită în sensul Legii nr.10/2001, la restituirea prin echivalent a imobilului teren-în suprafață de 311,89 mp. situat în B,-, sector 2.
Având în vedere că prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a stabilit că valoarea de circulație a acestui teren este de 322.494 euro, tribunalul a constatat acest aspect, motiv pentru care a stabilit ca despăgubirile să fie acordate în condițiile legii speciale, apărările reclamantului în sensul acordării despăgubirilor prin echivalent bănesc fiind înlăturate, având în vedere dispozițiile titlului VII al legii nr. 247/2005, care prevăd regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis cererea formulată în contradictoriu cu Primăria Municipiului B, a stabilit calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la restituirea prin echivalent a imobilului-teren în suprafață de 311,89 mp. situat în B,-, sector 2 și a constatat că valoarea de circulație a imobilului teren de mai sus este de 322.494 euro, conform raportului de expertiză nr.8739/16.10.2008 efectuat de către expert, despăgubirile fiind acordate în condițiile legii speciale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul prevăzut de art.284 alin.1 Cod procedură civilă, apelantul - reclamant și apelanta - pârâtă Primăria Municipiului B reprezentată de Primarul General.
Apelantul - reclamant a solicitat schimbarea, în parte, a sentinței civile nr.1648 din 31.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor și obligarea acestui pârât la plata despăgubirilor stabilite conform raportului de expertiză întocmit de expertul.
Astfel, a arătat apelantul - reclamant că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, a fost în mod greșit admisă întrucât cererea de obligare a acestui pârât la plata despăgubirilor stabilite în echivalent bănesc a fost formulată în considerarea faptului că Fondul Proprietatea, instituit prin Legea nr.247/2005, nu creează drepturi efective și concrete, ci ipotetici și iluzorii, incompatibile cu dispozițiile
A susținut apelantul - reclamant că la pronunțarea sentinței apelate au fost încălcate dispozițiile art.20 alin.2 din Constituția României potrivit căreia dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile; în speță, Legea nr.10/2001 așa cum a fost completată și modificată prin Legea nr.247/2005, prin inconsecvența și necorelarea dispozițiilor sale în materia acordării despăgubiri lor prin echivalent bănesc, contravine art.1 din primul Protocol adițional la Convenție, care trebuia aplicat cu prioritate, în lumina textului de lege constituțional mai sus invocat.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în mai multe cauze că "Fondul Proprietatea" nu funcționează în momentul de față de o manieră susceptibilă de a duce la acordarea efectivă a unei despăgubiri.
De altfel, faptul că fondul "Proprietatea" nu funcționează nici în momentul de față este de notorietate, pe toate canalele de știri, făcându-se referire la faptul că acțiunile acordate de fond nu sunt listate la bursă și că acesta nu are numit un administrator.
A mai arătat apelantul - reclamant că urmare a ratificării de către România prin Legea nr.30/18.05.1994 a Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Protocoalelor adiționale la aceasta, dispozițiile Convenției se aplică cu prioritate față de dreptul intern, iar jurisprudența CEDO a decis că Legea nr.247/2005 care propune acordarea unei despăgubiri sub forma unor acțiuni la fondul "Proprietatea", îl lipsește pe reclamant de acordarea efectivă a unei despăgubiri; aceste considerente au fost invocate și în apelul formulat împotriva sentinței civile nr.1518/2006 pronunțată de Tribunalul București, iar Curtea de APEL BUCUREȘTI prin decizia pronunțată a stabilit să fie avute în vedere ca apărări de fond, cu ocazia rejudecării, și criticile privind măsura reparatorie ce urmează a fi acordată, însă instanța de fond, cu ocazia rejudecării, nu a analizat în niciun fel aceste critici formulate de apelant în apel care privesc aplicarea cu prioritate a dreptului comunitar.
Apelanta - pârâtă Primăria Municipiului B, reprezentată de Primarul General, a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, arătând că în mod greșit a reținut prima instanță că nu și-a respectat obligația prevăzută de lege de emitere a deciziei sau dispoziției motivate în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, având în vedere că la data pronunțării sentinței apelate, Legea nr.10/2001 era modificată și completată prin Legea nr.247/2005, iar în conformitate cu dispozițiile art.16 alin.1 din Legea nr.247/2005 (titlul VII, capitolul V) "deciziile/dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale investite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire(. ) se predau pe baza de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale. ".
Totodată, în conformitate și cu art.16 alin.5 din actul normativ mai sus menționat, valoarea echivalentă a imobilului solicitat urmează a fi stabilită de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (prin societatea de evaluatori desemnată), legea prevăzând în capitolul VI căile de atac și instanța competentă să soluționeze deciziile adoptate de către Comisia Centrală.
A mai arătat apelanta - pârâtă că secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin.(1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natura a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare; după primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisie Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
Așadar, instanța de judecată, în raport de reglementările legale mai sus menționate, nu putea decât să oblige pârâtul să înainteze dosarul către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, urmând ca, cuantumul acestora să fie stabilit de către această comisie.
Potrivit dispozițiilor art.50 alin.1 din Legea nr.10/2001 cererile de apel sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, iar potrivit art.1 alin.2 din nr.OG32/2005, modificată, sunt scutite și de plata timbrului judiciar.
În faza procesuală a apelului nu s-au administrat alte probe; nu s-au formulat întâmpinări la cererile de apel.
Analizând cererile de apel prin prisma criticilor formulate, susținerile părților și dispozițiile legale incidente în speță, Curtea reține că cererile de apel nu sunt fondate.
Cu referire la apelul exercitat de apelanta - pârâtă Primăria Municipiului B, Curtea reține următoarele:
Critica referitoare la greșita obligare a apelantei - pârâte la emiterea deciziei ori dispoziției motivate, apare ca fiind formulată omisso medio având în vedere că împotriva sentinței civile nr.1518 din 14.11.206 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, prin care s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul, pârâta Primăria Municipiului B nu a formulat apel.
Această sentință a fost desființată prin decizia civilă nr. 359/23.05.2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă cu prilejul soluționării apelului formulat de apelantul - reclamant, instanța de apel statuând că Tribunalul București trebuia să examineze chiar temeinicia notificării.
Prin urmare, aceste aspecte intrate în puterea de lucru judecat nu mai pot fi reiterate în prezentul apel.
Cu referire la criticile prin care apelanta - pârâtă a susținut că prima instanță, stabilind valoarea măsurilor reparatorii cuvenite apelantului - reclamant a încălcat dispozițiile art.16 din Legea nr.247/2005, Curtea reține că acestea sunt nefondate întrucât în virtutea plenitudinii de jurisdicție, a dreptului de acces la justiție și respectiv la un proces echitabil, garantate de art.6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța, constatând calitatea apelantului - reclamant de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condițiile legii speciale, a determinat prin expertiza judiciară administrată, în condiții de regularitate procedurală, valoarea de circulație a bunului imposibil de restituit în natură.
Această măsură nu aduce atingere prevederilor art.16 din Legea nr.247/2005 ori dispozițiilor Legii nr.10/2001, întrucât de esența acestor dispoziții este faptul că măsurile reparatorii propriu - zise vor fi stabilite conform procedurii administrative prevăzute de legea specială.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul formulat de apelanta - pârâtă Primăria Municipiului B, ca nefondat.
Cu referire la apelul formulat de apelantul - reclamant, Curtea reține că în mod corect prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român - reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor și ulterior, urmare reorganizării acestui minister, prin Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere că cererea de chemare în judecată formulată de acesta se circumscrie în drept dispozițiilor Legii nr.10/2001 care nu conferă calitate procesuală pasivă Statului Român ci, entității învestite cu soluționarea notificării.
Dispozițiile art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului vin în sprijinul măsurii primei instanțe de a determina cuantumul măsurilor reparatorii la valoarea de piață a terenului însă nu pot constitui prin ele însele temei pentru legitimarea procesuală pasivă a Statului Român.
Susținerile apelantului - reclamant în sensul că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a menționat că dispozițiile Legii nr.10/2001 și ale Legii nr.247/2005 nu conferă garanții în sensul acordării, în termen rezonabil, a unor despăgubiri efective persoanelor îndreptățite sunt întemeiate însă, tocmai ca urmare a acestor constatări, conform dispozițiilor art.46 din Convenție, Statul Român are obligația de a lua măsurile pe care le apreciază necesare pentru a pune capăt încălcărilor constatate de C și pentru a înlătura, pe cât posibil, consecințele acestor încălcări.
Prin urmare, se reține că instanța de judecată națională nu are posibilitatea de a alege o altă modalitate de acordare a despăgubirilor decât cea prevăzută de legea în vigoare, astfel că în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă apelul formulat de apelantul - reclamant va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de apelantul - reclamant cu domiciliul în B,-, sector 2 și respectiv, în municipiul P,-,.2..2,.26, județ P la mandatar și de apelanta - pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B reprezentată prin PRIMARUL GENERAL cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.1648 din 31.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosar nr- cu în contradictoriu cu intimatul-pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5 și în B, str.-.-., nr.13, sector 2.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnodact.
Ex.6/01.06.2009
Secția a V-a Civ. -
Președinte:Bianca Elena ȚăndărescuJudecători:Bianca Elena Țăndărescu, Simona Gina Pietreanu
