Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 220/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(432/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.220
Ședința publică de la 07.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 2: Simona Gina Pietreanu
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea cererii de apel formulată de apelantul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr.1814 din 16.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamanți, - și cu intimatul-pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANELOR.
Dezbaterile în cauză au avut loc la data de 31.03.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 07.04.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 B la data de 07.04.2008 sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Municipiul B reprezentat prin Primarul General, solicitând instanței obligarea acestora la plata valorii de piață corespunzătoare - ca măsură reparatorie prin echivalent - a apartamentului nr.25 din B,-,.4,.1,.7, sector 4, preluat în mod abuziv de Statul Român în baza Decretului - Lege nr.223/1974.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin contractul de construire nr.424/4/04.09.1983 și prin titlul de proprietate nr.4/128/14.04.1988, au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului mai sus menționat, compus din trei camere și dependințe, cu o suprafață de 64,95 mp. din care suprafață locuibilă 38,65 mp. și o cotă indiviză de 1,10% din părțile comune.
Reclamanții au mai arătat că prin decizia nr.984 din 17.05.1988 a Consiliului Popular al Municipiului B, cota indiviză de din apartament a trecut în proprietatea statului cu începere din data de 21.09.1987, fără plată, de la, iar prin decizia nr.2123 din 17.10.1989 și cealaltă cotă de de la, cu plată, cu începere de la data de 17.10.1989.
Au mai susținut reclamanții că preluarea apartamentului de către stat a fost abuzivă. S-a precizat că prin notificarea nr.476 din 01.06.2001, reclamanții au solicitat pârâtului Municipiul B reprezentat prin Primarul General, restituirea în natură a imobilului sau prin echivalent bănesc, notificarea nefiind soluționată.
Precizează reclamanții că prin sentința civilă nr. 332 din 01.04.2005 rămasă definitivă și irevocabilă, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, s-a dispus obligarea pârâtului Municipiul B reprezentat prin Primarul General la soluționarea notificării sus-menționate.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.19 alin.2 din Legea nr.10/2001 modificată și art.43 din Legea nr.247/2005.
În dovedirea celor susținute, reclamanții au depus la dosar următoarele înscrisuri: contract de construire nr.424/4/03.09.1983, schiță, act adițional la contractul de construire, anexă la contract, decizia nr.984/17.05.1988, decizia nr.2123/19.10.1989, notificare nr.476/01.06.2001, adresă nr.3198/25.03.2005 emisă de Primăria Municipiului B, sentința civilă nr.332/01.04.2005 pronunțată de Tribunalul București, declarație autentificată sub 1363/04.07.2004, precum și alte înscrisuri.
La data de 14.05.2008, pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, solicitând respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin sentința civilă nr.4087/05.06.2008, Judecătoria Sectorului 5 Baa dmis excepția de necompetență materială și a declinat cauza în favoarea Secției Civile a Tribunalului București, reținând că în speță sunt incidente dispozițiile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001.
Pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă cauza a fost înregistrată la data de 22.07.2008 sub nr-.
În primă instanță s-a administrat proba cu expertiză tehnică în construcții pentru determinarea valorii de circulație a apartamentului nr.25 situat în B,-,.4,.1,.7, sector 4; potrivit concluziilor raportului de expertiză judiciară întocmit de expert, aceasta era de 572.764 lei (RON) la data de 18.10.2008.
Consiliul Local al sectorului 4 B - Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale a comunicat cu adresa nr.-/09.03.2008 că apartamentul nr.25 situat în B,-,.1, sector 4 a fost vândut de "" numitului conform contractului de vânzare-cumpărare nr.2407/25.01.1994; apartamentul a fost preluat de la și în temeiul Decretului nr.223/1974, conform deciziilor nr.984 din 12.05.1988 și respectiv nr.2123/17.10.1989.
Ulterior apartamentul în litigiu a fost înstrăinat succesiv prin acte de vânzare-cumpărare.
La data de 02.12.2008 reclamanții au formulat o precizare a cererii de chemare în judecată în sensul că au solicitat obligarea pârâților Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Municipiul B reprezentat prin Primarul General la plata sumei de 572.764 lei (echivalentul a 161.342 Euro).
Prin sentința civilă nr.1814/16.12.2008 Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B reprezentat prin Primarul General, astfel cum a fost precizată și l-a obligat pe acesta la plata către reclamanți a sumei de 527.764 lei cu titlu de despăgubiri pentru imobilul situat în B,-,.4,.1,.7,.25, sector 4.
Cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul Bucureștia reținut că potrivit art.1 alin.3 din Legea nr.10/2001 măsurile reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv se propun a fi acordate prin decizie sau după caz, dispoziție motivată a unității învestite potrivit legii cu soluționarea notificării.
În speță, unitatea deținătoare este Municipiul B reprezentat prin Primarul General, conform dispozițiilor art.21 alin.5 din Normele de Aplicare a Legii nr.10/2001, acestuia revenindu-i obligația de acordare a despăgubirilor.
În consecință Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice nu este nici deținătorul imobilului în litigiu și nici autoritatea administrativă competentă conform Legii nr.10/2001 să răspundă notificării formulată în temeiul acestei legi speciale și să emită dispoziția de restituire.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin notificarea nr.476/01.06.2001, reclamanții au solicitat în conformitatea cu art.20 și următoarele din Legea nr.10/2001, acordarea de măsuri reparatorii cu privire la imobilul situat în B-,.4,.7,.25, sector 4.
Acest imobil a fost dobândit de către reclamanți conform contractului de construire nr.424/41984, a actului adițional din 03.11.1984 și a contractului de vânzare-cumpărare nr.4/128 din 1988.
Imobilul litigios a fost trecut în proprietatea statului în baza Deciziilor nr.948/1988 și nr.2123/1989, în baza Decretului nr.223/1974, act normativ ce nu reprezintă titlul pentru stat conform art.1 lit. b din Normele de aplicare a Legii nr.10/2001.
În această situație reclamanții și-au păstrat calitatea de proprietari avută la data preluării motiv pentru care se consideră că sunt persoane îndreptățite în sensul art.3 alin.1 lit.a din Legea nr.10/2001.
Prin sentința civilă nr.332/01.04.2005, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, pârâtul Municipiul B prin Primarul General a fost obligat la soluționarea notificării nr.476/01.06.2001, hotărâre ce a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului.
Până la data introducerii prezentei cereri, pârâtul nu și-a îndeplinit obligația atât legală cât și stabilită printr-o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă, motiv pentru care tribunalul a constatat existența unui refuz în sensul respingerii notificării, caz în care instanța este competentă în soluționarea notificării.
Din adresa nr.-/09.04.2008 s-a reținut că imobilul litigios a fost vândut în anul 1994 de către SC în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.2407 după care au urmat mai multe vânzări succesive.
În această situație reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii stabilite prin echivalent (despăgubiri) conform art.18 lit.c coroborat cu art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001.
În cauză a fost depus raportul de expertiză, efectuat de către domnul expert prin care s-a precizat că valoarea de circulație a imobilului litigios este de 572.764 lei, valoare pe care tribunalul a luat-o în considerare reprezentând o reparare reală a dreptului de proprietate al reclamanților în raport de prevederile art.1 din Protocolul 1 al Convenției Drepturilor Omului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul prevăzut de art.284 alin.1 Cod procedură civilă, apelantul - pârât Municipiul B reprezentat prin Primarul General solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de apel întemeiate în drept pe dispozițiile art.282 - 298 Cod procedură civilă apelantul - pârât a arătat că prima instanță a analizat în mod greșit probatoriul administrat în cauză, a interpretat eronat dispozițiile art.16 din capitolul V titlul VII al Legii nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005.
Astfel, instanța a dispus obligarea pârâtului să plătească reclamanților suma de - lei cu titlu de despăgubiri pentru imobilul în litigiu, deși potrivit reglementarilor în vigoare la momentul pronunțării hotărârii, art.16 din titlul VII, se prevede în mod expres faptul că, valoarea echivalentă a imobilului solicitat urmează a fi stabilită de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar notificările formulate potrivit Legii nr.10/2001 în sensul acordării de masuri reparatorii se predau pe bază de proces verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale.
Pe de altă parte, instanța de judecată a ignorat total dispozițiile art.11 din Legea nr.10/2001 în sensul producerii de dovezi privind acordarea sau nu de despăgubiri la momentul exproprierii, lăsând posibilitatea unei eventuale îmbogățiri fără justă cauză a intimatei-reclamante, aspect nepermis de dispozițiile legii speciale.
Așadar, în raport de textul legal menționat mai sus instanța putea să oblige pârâtul să emită o dispoziție prin care să propună masuri reparatorii în echivalent pentru imobilul în litigiu și ulterior să înainteze pe baza de proces verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale notificarea în vederea stabilirii cuantumului acestor despăgubiri.
Mai mult decât atât instanța de fond a ignorat inclusiv prevederile obligatorii ale Deciziei nr.52/2007 pronunțata în Dosar nr.12/2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, prin care s-a admis recursul în interesul legii, formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, referitor la problema aplicabilității dispozițiilor cuprinse în titlul VII din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor în cazul deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a acelei legi, contestate în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile prelate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum aceasta a fost modificată ulterior.
Prin decizia mai sus-menționată s-a stabilit că deciziile sau dispozițiile care se aflau pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a noii legi, ca urmare a atacării lor cu contestație, ca și cele care au fost ulterior atacate pe această cale, în termenul prevăzut de lege, nu mai pot fi trimise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci rămân supuse controlului instanțelor judecătorești, sub aspectul legalității și temeiniciei, atât timp cât acestea au fost învestite cu o cale de atac legal exercitată, în raport cu prevederile art. 24 (26) din Legea nr. 10/2001, astfel cum acestea erau în vigoare la data emiterii actului.
În speță, este vorba de emiterea unei eventuale dispoziții după intrarea în vigoare a dispozițiilor Legii nr.247/2005 și care este supusă întrutotul prevederilor acestei legi, astfel cum s-a stabilit și prin recursul în interesul legii mai sus-menționat.
Apelantul a apreciat că prima instanță nu a avut în vedere tocmai dispozițiile legale invocate mai sus potrivit cărora deciziile/dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale investite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii întreaga documentație aferentă acestora inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, care va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin.1 și 2 din art.16, în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natura a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Practic, în raport de dispozițiile invocate dispoziția contestată va fi reanalizată de către evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată ce va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. raport ce conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubiri.
In baza acestui raport Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va emite titlu de despăgubire până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse doar în cazul deciziilor/ordinelor emise in temeiul art.6 alin.4 și art.32 din Legea nr.10/2001 în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire, situație ce nu se regăsește în speța de față.
Apelantul a susținut că nu pot fi ignorate aceste prevederi legale, iar argumentele invocate de către instanța de judecată sunt neîntemeiate, atâta timp cât restituirea în natură nu este posibilă, iar masurile reparatorii nu se acordă potrivit reglementarilor în vigoare de către Primăria Municipiului B ci, de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Mai mult, decât forma de acordare a masurilor reparatorii aleasă de instanța de judecata raportată la speța de față, nu este în concordanță cu prevederile legale, masurile reparatorii putând consta doar în titluri de valoare nominală sau acțiuni.
Pe de altă parte, valoarea despăgubirilor bănești stabilită de expertul desemnat în cauză este nejustificat.
Cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru și de timbru judiciar conform dispozițiilor art.50 alin.1 din Legea nr.10/2001.
Intimații - reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Aceștia au arătat că apelantul - pârât nu a soluționat notificarea ce i-a fost transmisă prin intermediul executorilor judecătorești & sub nr.476/01.06.2001 prin care au solicitat restituirea în natură sau prin echivalent bănesc a apartamentului nr.25 situat în B-,.4,.1,.7, sector 4, deși a fost obligat chiar prin hotărâre judecătorească (sentința civilă nr.332/01.04.2005 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, rămasă definitivă și irevocabilă) și că instanța de fond a stabilit în mod corect că au dreptul la măsuri reparatorii stabilite prin echivalent, conform art.18 lit.c coroborat cu art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001.
Cu referire la valoarea despăgubirilor acordate de prima instanță, intimații - reclamanți au arătat că acestea au fost determinate prin expertiză judiciară administrată în condițiile procedurale și că apelantul pârât nu s-a opus la administrarea acestei probe și nici nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, susținerile părților și dispozițiile legale incidente în speță, Curtea reține următoarele:
Apelantul - pârât nu contestă calitatea intimaților - reclamanți de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatori prin echivalent în condițiile art.18 lit.c și art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001 republicată și modificată de prima instanță însă a criticat soluția de obligare a sa la plata de despăgubiri bănești și cuantumul acestor despăgubiri.
Sub aspectul cuantumului despăgubirilor, Curtea reține că pârâtul Municipiul B reprezentat prin Primarul General a fost legal citat cu prilejul judecății în primă instanță, reprezentantul acestuia a beneficiat de acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul raportului de expertiză și nu a formulat obiecțiuni referitoare la cuantumul despăgubirilor.
Conform dispozițiilor art.212 alin.2 Cod procedură civilă "expertiza contrarie va trebui cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării", iar potrivit dispozițiilor art.295 alin.2 în apel se vor putea reface sau completa probele solicitate în condițiile art.292 Cod procedură civilă.
În speță, Curtea reține că întrucât cu prilejul judecății în Primă instanță pârâtul Municipiul B reprezentat prin Primarul General nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză judiciară prin care a fost determinat cuantumul despăgubirilor, nu a învederat nerespectarea condițiilor procedurale de administrare a acestei probe și nu a depus înscrisuri prin care să combată concluziile expertului judiciar, criticile referitoare la cuantumul măsurilor reparatorii sunt nefondate.
Cu referire la modalitatea de despăgubire a intimaților - reclamanți, Curtea reține că pentru imobilele prevăzute de art.18 lit.c din Legea nr.10/2001 cum este și cazul în speță, potrivit art.26 alin.1 din același act normativ entitatea investită cu soluționarea notificării este obligată ca prin decizie/dispoziție motivată să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Împrejurarea că apelantul - pârât nu a răspuns notificării în termenul prevăzut de lege, îndreptățește instanța de judecată să constate calitatea intimaților - reclamanți de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii în condițiile Legii nr.10/2001.
În reglementarea acestui act normativ pentru imobilele care nu se pot restitui în natură se acordă măsuri reparatorii constând în compensare cu alte bunuri sau servicii ori despăgubiri în condițiile legii speciale (respectiv Titlul VII din Legea nr.247/2005).
Prin urmare, instanța de judecată soluționând cererea întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001 are aceleași posibilități de acordare a măsurilor reparatorii ca și în situația în care notificarea ar fi fost soluționată de entitatea învestită potrivit legii.
Cum Legea nr.10/2001 și Legea nr.247/2005 nu prevăd și modalitatea de despăgubire în echivalent bănesc de către unitatea deținătoare ori de entitatea învestită cu soluționarea notificării, Curtea în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă va admite apelul formulat de apelantul - pârât Municipiul B reprezentat prin Primarul General, va schimba, în parte, sentința apelată, va stabili calitatea de persoane îndreptățite a intimaților - reclamanți la restituirea prin echivalent a apartamentului nr.25 din B, str.-.-, nr.2,.4,.1,.7, sector 4, va constata că valoarea de circulație a imobilului în litigiu este de 572.764 lei conform raportului de expertiză nr.8946/22.10.2008 întocmit de expert și că despăgubirile urmează a fi acordate în condițiile legii speciale; vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Curtea reține de asemenea, că această soluție nu contravine dispozițiilor deciziei nr.52/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, întrucât măsurile reparatorii vor fi stabilite conform dispozițiilor legii speciale, inclusiv cu aducerea sumelor primite ca despăgubiri pentru cota de din dreptul de proprietate asupra imobilului (preluată cu plată), în măsura în care se va face dovada că acestea au fost încasate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1814 din 16.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamanți și - ambii cu domiciliul ales în B, șos.-, nr.352,.3,.E,.165, sector 2 la avocat și cu intimatul-pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANELOR cu sediul în B,-, sector 5.
Schimbă, în parte, sentința civilă apelată, în sensul că:
Stabilește calitatea de persoane îndreptățite a intimaților - reclamanți la restituirea prin echivalent a imobilului-apartament nr.25 din B, str.-.-, nr.2,.4,.1,.7, sector 4.
Constată că valoarea de circulație a imobilului în litigiu este de 572.764 lei conform raportului de expertiză nr.8946/22.10.2008 întocmit de expert și că despăgubirile urmează a fi acordate în condițiile legii speciale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnodact.
Ex.6/01.06.2009
Secția a III-a Civ. -
Președinte:Bianca Elena ȚăndărescuJudecători:Bianca Elena Țăndărescu, Simona Gina Pietreanu
