Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 222/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 222
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul domiciliat în C,-, jud. D împotriva sentinței civile nr.81 din 06 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă SC. SA cu sediul în C, B, nr.80,jud. D, având ca obiect Lg.10/01.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelantul reclamant personal și asistat de avocat și consilier juridic pentru intimata pârâtă SC. SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat depunerea,răspunsului dat de expertul - la întrebările formulate de apelant,după care:
Ambele părți au învederat că față de răspunsurile date de expert întrebărilor formulate a apelant, consideră că nu se mai impune efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, răspunsurile date lămurind aspectele ce constituiau chiar obiectivele fixate pentru suplimentul la raportul de expertiză.
Părțile prezente au arătat că nu mai au alte cereri de formulat și nici excepții de invocat.
Instanța, față de susținerile părților a considerat cauza în stare de soluționare și acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat, pentru apelantul reclamant, a susținut că pârâta SC. SA nu deține titlu de proprietate pentru terenul a cărui restituire se solicită, ci are numai posesia de fapt, întrucât nu a prezentat înscrisuri din care să rezulte că aceasta și-a intabulat un drept real în cartea funciară dar a considerat că pârâta SC. SA are calitate procesuală ca simplu detentor.
Față de motivele scrise, pe care le-a dezvoltat oral, a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și restituirea în natură a terenului de 420.- așa cum rezultă din măsurători, chiar dacă prin decret a fost expropriată suprafața de teren de 394 cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă, a susținut că terenul nu are acces la domeniul public întrucât calea de acces, conform înscrisurilor depuse la dosar, aparține pârâtei SC. SA, iar suprafața solicitată de reclamant constituie o enclavă în incinta societății și a precizat că nu există parcele care să fie restituite foștilor proprietari.
De asemenea a arătat că la terenul în litigiu pot avea acces și persoane străine, dar prin poarta ce-i aparține, terenul fiind complet împrejmuit, precizând că cele susținute sunt confirmate de raportul de expertiză.
Față de cele susținute oral a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În replică, apărătorul apelantului reclamant, avocat a arătat că atâta timp cât este posibil accesul persoanelor străine rezultă că și reclamantul, în cazul restituirii în natură, ar avea acces la acest teren.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Pe rolul Tribunalului Dolja fost înregistrată la data de 29-06-2007, contestația formulata de reclamantul împotriva deciziei nr.4508/12.06.2007 emisa de Sc SA.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat ca este persoana îndreptățită, care a urmat procedura prevăzuta de legea nr.10/2001, insa restituirea in natura a terenului nu i-a fost acordata, deși pe teren se află o platforma betonata cu destinația de parcare auto pentru unitate și restituirea in natura a terenului nu afectează intrarea in uzina si nici spațiul de parcare din incinta.
Intimata a invocat incidența în cauză a dispozițiilor att.29 alin.1 din Lg.10/2001 și a solicitat respingerea contestației susținând că nu este posibilă restituirea în natură a terenului cerut de reclamant.
Instanța a încuviințat efectuarea în cauză a unei expertize tehnice de către un expert în specialitatea topografie - cadastru pentru identificarea terenului și a situației actuale a terenului și efectuarea unei expertize tehnice de către un expert în construcții pentru a constata dacă există construcții pe teren, caracterul acestora, dacă sunt funcționale ori dezafectate. Au fost întocmite rapoartele de expertiză de către expertul și respectiv de către expert
Prin sentința civilă nr.81 din 6 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a respins contestația.
Prima instanță a avut în vedere principiul restituirii în natură a imobilelor către persoanele îndreptățite, instituit prin Lg.10/2001 dar a reținut în final că în cauză nu este posibilă restituirea terenului pentru că acesta constituie o enclavă, fără ieșire directă la drumul public, în mijlocul parcării societății pârâte.
A argumentat că sunt numeroase criteriile după care se stabilește dacă un teren poate fi restituit în natură ținând de afectarea lui scopului pentru care a fost preluat prin expropriere, amplasamentul terenului în ansamblul imobiliar, afectarea sa de utilități publice sau de construcții.
Cu aplicare la speță, instanța a reținut, pe baza expertizei topo efectuată în cauză, că terenul cerut de contestator se află în interiorul incintei SC SA iar pe latura de vest a terenului care ar fi asigurat ieșirea în calea interioară de acces a uzinei, terenul este afectat de utilități interne, respectiv de canale, de conducte termice și tehnologice, conducte de apă și canalizare pluvială ori menajeră.
A mai reținut instanța că aceste constatări ale expertului se coroborează cu referatul privitor la situația terenului din dosarul de notificare.
În privința suprafeței neocupată de asemenea utilități - de 245,2 mp. s-a arătat că nu poate fi restituită pentru că reprezintă o enclavă în parcarea auto, fără nici o posibilitate de ieșire la drumul public.
Instanța a concluzionat că terenul în litigiu este parte în parcul industrial reprezentând parcarea care deservește interesele economice ale societății, fiind împrejmuită în incinta sa, chiar dacă este plasată în lateral față de clădirile uzinei.
A mai argumentat instanța că deși terenul nu prezintă construcții supraterane este afectat de amenajări care servesc intimatei pentru desfășurarea activității, deoarece camioanele care transportă materii prime și utilaje nu pot fi parcate direct în stradă în fața fabricii și că legea nu cere o ocupare de 100 % cu clădiri a terenului expropriat.
Expertiza în construcții efectuată în cauză a fost înlăturată ca probă pentru că nu a realizat în mod profesional obiectivele fixate de instanță.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul solicitând schimbarea sentinței și admiterea acțiunii cu consecința anulării dispoziției contestate și restituirea în natură a terenului solicitat prin notificare.
Prin motivele de apel reclamantul a susținut că terenul a cărui restituire se cere se află situat în afara incintei propriu-zise a uzinei, că este o parcare folosită de salariații societății și că este posibilă restituirea în natură a terenului după cum ar rezulta din raportul de expertiză topo și schița la raport.
S-a referit în acest sens și la propunerea făcută prin referatul nr.8008/2007 de către comisia constituită pentru soluționarea notificării.
A considerat greșită motivarea sentinței și a invocat dispoz.art.9 și 10 din Lg.10/2001 care ar fi fost ignorate de prima instanță.
A susținut că nu există probe care să sprijine concluziile la care a ajuns instanța potrivit cărora, suprafața de teren ar fi folosită pentru parcarea autocamioanelor care deservesc societatea pârâtă, că terenul său este liber de construcții, neafectat de utilități, asfaltat - lucrare pentru care intimata nu a depus autorizație de construcție.
A invocat apelantul și încălcarea art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului a art.44 din Constituție, a art.1 din Protocolul adițional la Convenție.
Apelantul a solicitat suplimentarea probatoriilor în apel.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
A arătat că susținerile apelantului privitoare la situația terenului sunt eronate, că terenul nu este afectat de utilități publice pentru că nu este deținut de primăria orașului ci de către o societate comercială și este afectat intereselor acesteia, fiind afectat parcării auto pentru salariați, că este cuprins complet în incinta unității, fără ieșire la stradă și că prin restituirea terenului s-ar bloca accesul și implicit activitatea secției de ansamble sudate și Fabricii.
Privitor la autorizațiile de construire pentru parcare și drumul de acces, intimata a arătat că până în 1990 fost întreprindere de stat de interes republican și amplasarea construcțiilor în afara sau înlăuntrul perimetrului stabilit s-a aprobat prin Hotărârile Consiliului de Miniștri nr.973 și 976/1949 iar potrivit Decretului 545/1958 în cazul întreprinderilor de interes republican construcțiile se realizează în baza Hotărârilor Consiliului de Miniștri și nu autorizațiilor date de primari.
La dosar s-au depus planșe fotografice de către apelant și s-a încuviințat atât efectuarea unui supliment de expertiză, cât și prezentarea expertului în instanță pentru a da explicații cu privire la identificarea terenului și a situației sale actuale.
Intimata a depus memoriu tehnic justificativ privind imobilul său situat în C, B nr.144 - constând în teren de - mp. și construcții și planul de amplasament și delimitare - acte ce fac parte din documentația cadastrală pe baza căreia și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară.
Întrucât expertul tehnic în specialitatea topografie a formulat răspunsuri în scris la toate întrebările adresate de apelantul reclamant, nu s-a mai considerat necesară efectuarea suplimentului la raportul de expertiză încuviințat de instanță.
Examinând apelul declarat de reclamant în raport de toate probatoriile administrate în cauză și de dispozițiile legale aplicabile se constată că prima instanță a reținut corect starea de fapt, a interpretat și aplicat corect legea - în soluționarea acțiunii, astfel că nu sunt temeiuri de schimbare a sentinței atacate cu apel.
Imobilul care face obiectul pricinii fiind preluat de stat prin expropriere, în cauză sunt incidente prevederile art.11 din Lg.10/2001 conform cărora persoanele îndreptățite pot obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă iar pentru suprafața ocupată de construcții noi autorizate sau afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică - măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Art.11 din Lg.10/2001 constituie cadrul juridic special pentru cererile de retrocedare a imobilelor expropriate în perioada 06.03.1945-21.12.1989.
În speță este de netăgăduit că terenul solicitat de reclamant a fost trecut în proprietatea statului prin expropriere și că, ulterior preluării, construcțiile au fost demolate.
Problema de drept ce trebuie dezlegată este a posibilității de restituire în natură a terenului în ipoteza dată.
Prin teren liber se înțelege terenul care nu a primit afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea.
Terenul reclamantului a fost expropriat prin Decretul Regal 1650/1945, regăsindu-se la poziția 4 din decret, reprezentând parcela 6 din planul de expropriere.
Exproprierea s-a dispus pentru construirea atelierelor de reparat locomotive, din
Din probele administrate în cauză - înscrisuri, expertiză tehnică - inclusiv răspunsurile date de expert la întrebările adresate de apelantul reclamant - rezultă că suprafața de teren de 480 mp. expropriată de la autorii reclamantului se află în perimetrul societății face parte din proprietatea acesteia, atestată prin certificatul nr.3511/1947 - înscrisă în CF și a fost folosită în scopul pentru care s-a expropriat.
În raportul de expertiză tehnică se consemnează că terenul în litigiu se învecinează pe toate laturile cu pârâta SC SA, fiind amplasat în totalitate în incinta acesteia și că din acesta - potrivit planului întocmit în 1976 o parte, și anume cea dinspre calea de acces a pârâtei - este traversată de rețele de utilități interne ale pârâtei, iar o parte (245,20 mp.) este teren neafectat de asemenea utilități dar constituie parcare auto și nu are ieșire la calea de acces intern. În răspunsul la întrebarea 5 apelantului expertul a precizat că potrivit planului cadastral, atât parcarea cât și parcul auto sunt situate în incinta pârâtei - făcând parte din corpul de proprietate 8.
Mai rezultă din probe că terenul reclamantului este cuprins integral în cel care aparține pârâtei întrucât calea de acces la acest teren se află de asemenea în proprietatea pârâtei astfel că în cazul restituirii, reclamantul nu ar avea acces la drumul public decât pe terenul proprietatea pârâtei - ceea ce ar presupune obținerea unei servituți de trecere.
În acest sens este și referatul nr.8008/2007 al Comisiei de aplicare a prevederilor Lg.10/2001 din cadrul societății pârâte.
Prin urmare, prima instanță a reținut corect starea de fapt a terenului și imposibilitatea de restituire în natură.
În raport de dispozițiile art.11 alin.(4) din Lg.10/2001 în speță se justifică propunerea de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, iar nu restituirea în natură a terenului chiar dacă nu este ocupat de construcții supraterane - deoarece tot terenul se află în incinta pârâtei și este necesar bunei utilizări a acesteia pentru parc și parcare autor, pentru căi de acces constituind un tot inseparabil - astfel că nu este posibilă restituirea unei enclave din acest tot inseparabil.
Cât privește amenajările de interes intern ale pârâtei - acestea s-au realizat cu respectarea prevederilor art.3 din Decr.545/1958 raportate la 973 și 976/1949 care prevedeau că pentru întreprinderile de interes republican autorizarea construcțiilor se realizează în baza hotărârilor Consiliului de Miniștri - iar nu pe baza autorizațiilor Comitetului Executiv al Sfatului Popular.
Sunt neîntemeiate și susținerile apelantului privitoare la încălcarea art.6 din CEDO întrucât acestea privesc accesul la justiție și reclamantul nu a fost împiedicat în acest acces.
Nu se poate reține nici încălcarea Protocolului 1 adițional la Convenție, întrucât reclamantului i s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul ce nu se poate restitui în natură.
Față de aceste considerente și în baza artr.296 pr.civ. urmează a se respinge, ca nefondat, apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul domiciliat în C,-, jud. D împotriva sentinței civile nr.81 din 06 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă SC. SA cu sediul în C, B, nr.80,jud. D, având ca obiect Lg.10/01.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 23 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
05.10.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu
