Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 223/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.223
Ședința publică din data de 2 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTOR 2: Mioara Iolanda Grecu
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor formulate de reclamanții, G, și, toți prin reprezentant, domiciliat în P, Cartier, nr. 155, Cod poștal -, Județ D și de pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ORAȘ P-prin primar, cu sediul în P,-, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței civile nr.1309 pronunțată la 10 iunie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul PREFECTUL JUDEȚULUI D - Târgoviște,-, Cod poștal -, Județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 25 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța pentru a da posibilitatea apărătorului apelanților reclamanți să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei, azi data de mai sus, dând următoarea soluție:
CURT E
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamanții, --, G, și -, au chemat în judecată pe pârâții primarul orașului P, secretarul Primăriei orașului P, Prefectul jud. D și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății ( ) solicitând-anularea dispozițiilor nr.5589 și 5590/28.12.2006;
-lăsarea în deplină proprietate și posesie a terenurilor de 450 mp. și
respectiv 500 mp. situate în P,-, jud.D;
-obligarea de a aplica dispozițiile art.45 și 45 ind. 1 din Legea
nr. 10/2001 primarului orașului P și Prefectului jud.D;
-obligarea de a se justifica cu privire la anumite " indicații";
obligarea primarului orașului P la plata de daune cominatorii de
300.000 lei.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că imobilele au aparținut autorului comun, suprafața de 500 mp.( 350 mp curți-construcții și 150 mp. teren de sub casă ) fiind cedată statului printr-un înscris numit " MINUTĂ", cu obligarea acestuia de a-i acorda un apartament cu 3 camere la etajul II în blocul ce urma să se construiască, obligație care nu a mai fost executată deoarece nu s-a mai construit nici un bloc, iar suprafața de 450 mp. a fost restituită prin Decizia nr.1682/ 9.06.1995 a înaltei Curții de Casație și Justiție prin care s-a înlăturat pedeapsa complementară a confiscării totale a averii aplicată autorului comun.
Urmare a notificărilor nr.69/2001 și 46/2001 prin care s-a solicitat restituirea în natură a terenurilor au fost emise dispozițiile contestate.
Reclamanții au mai solicitat aplicarea dispozițiilor art.45 și 45 ind. 1
alin.2 litera a, b și e și alin.3 din Legea nr.10/2001 față de primarul orașului
P pentru tergiversarea nejustificată a notificărilor, pentru
nerespectarea prevăzută de art.23 alin.2 din Legea nr.10/2001 și pentru
încălcarea interdicției de înstrăinare, iar față de Prefectul județul
au solicitat aplicarea acelorași texte de lege deoarece ar fi indicat
primarului să nu se restituie bunuri în natură.
Odată cu acțiunea au fost depuse dispozițiile contestate, certificatul nr.160/ 27.03.2000 emis de Direcția Județeană Da A rhivelor Naționale privind averea lui, certificatul de moștenitor nr.57/ 2.07.1964 privind moștenitorii lui decedat la 3.03.1963, aceștia fiind și, în calitate de fii, " minuta" din 4.10.1974 prin care ceda statului terenul de 500 mp. adeverința nr.1937/ 29.07.1992 a oraș P care confirma că nu a primit apartamentul menționat în " minută", act de vânzare din 1935 imobilului din P, str.-. -, nr.9, jud. D, încheiat între și, proces-verbal din 10.11.1958 privind imobilul din P,-, jud.D, sentința nr.365/28.07.1960 a Tribunalului Militar București prin care s-a confiscat averea lui și procesul-verbal de confiscare a acesteia, decizia nr.1682/ 9.06.1995 a înaltei Curți de Casație și Justiție și un proces-verbal din 25.06.2006 de identificare a terenurilor revendicate.
La data de 13.02.2007 pârâtul Prefectul județului Daf ormulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că instituția prefectului nu mai are nici un fel de competențe în domeniul Legii nr.l0/2001 așa cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005, iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii.
La aceeași dată au formulat întâmpinare și primarul orașului P și secretarul acestuia solicitând respingerea acțiunii.
Și a formulat întâmpinare la data de 22.02.2007 invocând excepția lipsei calității procesuale pasive pentru primele două capete de cerere, iar pentru celelalte solicitând respingerea acțiunii.
La data de 26.03.2007 reclamanții au precizat că au chemat în judecată orașul P ca unitate emitentă a celor două dispoziții contestate, iar în ședința publică din 21.05.2007 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a.
La data de 31.07.2007 a decedat reclamanta - conform certificatului de deces seria - nr.-/ 1.08.2007, moștenitorul acestuia fiind în calitate de fiu conform certificatului de moștenitor nr.58/ 10.03.2008.
Prin cererea depusă în ședința publică din 8.10.2008 Primarul și secretarul orașului P au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că nu au atribuții în domeniul Legii nr. 10/2001.
După punerea în discuție a celor trei excepții invocate, în ședința publică din 21.01.2009 au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Primarului orașului P și a Prefectului județului D și a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a secretarului Primăriei orașului
Printr-o cerere formulată la data de 27.05.2009 reclamanții au solicitat ca Primăria orașului P să demoleze toate construcțiile ridicate ilegal pe terenurile revendicate neavând autorizația de construire conform dispozițiilor Legii nr.50/1991.
În ședința publică din 11.02.2009 s-a pus în discuție excepția inadmisibilității acțiunii formulată de oraș P, excepție care nu poate fi considerată ca atare deoarece nu este motivată în acest sens, ea fiind o veritabilă apărare la toate capetele de cerere.
În cauză s-a efectuat și o expertiză topografică de identificare a terenurilor revendicate.
Cu privire la excepțiile invocate, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a deoarece, potrivit art.2 litera f din nr.HG361/2005 modificată, această autoritate efectuează controlul fazei administrative a aplicării prin Legea nr. 10/2001 de către instituțiile publice locale și centrale, precum și de celelalte entități investite cu soluționarea notificărilor, din oficiu sau pe baza sesizării persoanei îndreptățite.
În cauză reclamanții nu au făcut dovada că au sesizat această autoritate în faza administrativă a procedurii, obligație stabilită prin lege și peste care nu se poate trece.
Ca atare, capetele de cerere privind obligarea de a aplica dispozițiile art.45 și art.451 al.2 literele a,b și e și alin.3 din Legea nr.10/2001 Primarului orașului P și Prefectului județului D vor fi respinse ca fiind introduse împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, deoarece, după încheierea acestei faze administrative nu mai are nici un fel de competențe.
De asemenea, autoritatea nu are competențele nici în ceea ce privește modul de soluționare în fond a notificărilor persoanei îndreptățite.
Referitor la secretarul Primăriei orașului P, s-a constatat că nici acesta nu are calitate procesuală pasivă deoarece acesta nu are atribuții în domeniul Legii nr. 10/2001 și, mai mult decât atât, reclamanții nu au motivat acțiunea formulată împotriva acestuia arătând doar că dispozițiile contestate au fost semnate și de către secretar.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului orașului P se constată că la data de 26.03.2007 reclamanții au precizat că înțeleg să se judece cu unitatea deținătoare potrivit Legii nr. 10/2001, în cauză fiind oraș P, reprezentată prin primar, unitate care a fost conceptată și citată ca atare în conformitate cu dispozițiile art.20-21 din Legea nr.215/2001 modificată.
Astfel, indicarea greșită a denumirii autorității nu poate conduce la admiterea excepției calității procesuale pasive, cât timp legea administrației publice locale a suferit modificări în timp, schimbându-se frecvent denumirile instituțiilor publice.
De asemenea, și excepția lipsei calității procesuale pasive a Prefectului a fost respinsă deoarece, potrivit art.19 din Legea nr.340/2004 - modificată, prefectul verifică legalitatea actelor administrative ale primarului, așa cum este și dispoziția emisă în temeiul Legii nr.10/2001, și asigură aplicarea și respectarea legilor la nivelul județului, fiind garantul respectării legii și ordinii publice la nivel local (art.l alin.3 Legea 340/2004).
Totodată, potrivit art.21.6 din Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001, instituția prefectului exercită controlul de legalitate asupra dispozițiilor de restituire emise de primar.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța reține că prin dispozițiile nr.5589 și 5590/ 28.12.2006, ale Primarului orașului P de soluționare a notificărilor nr- și 69/2001 s-a constatat că reclamanții au calitate de persoane îndreptățite conform art.4 din Legea nr.10/2001, că au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor revendicate cu actul de vânzare-cumpărare nr.5286/ 22.06.1935 și certificatul nr. 160/27.03.2000 al Direcției Județene a Arhivelor Naționale, precum și a preluării celor două terenuri revendicate prin "minuta" din 4.10.1972 și respectiv procesul-verbal din 6.09.1960 însă s-a propus acordarea de măsuri reparatorii fără a se motiva această măsură.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, oraș P - prin primar a arătat că s-a propus această măsură deoarece terenurile revendicate, de 450 mp. și respectiv 500 mp. care fac corp comun potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, sunt afectate de amenajări de utilitate publică, respectiv " Parcul ".
Ulterior, prin notele scrise, aceeași pârâtă a precizat că ar mai fi și alte utilități, respectiv: rețele de apă potabilă, canalizare și instalații electrice subterane, fără însă a dovedi aceste afirmații prin înscrisurile corespunzătoare în conformitate cu dispozițiile art.1169 Cod civil.
Potrivit art.10 din Legea nr. 10/2001 modificată, în situația imobilelor preluate abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, ca și în cauza de față, se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii, precum și construcții ușoare sau demontabile.
Așa cum rezultă din anexa nr.4 la inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al orașului P, Parcul a fost edificat în anul 1998 când erau în vigoare dispozițiile Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor în construcții și care prevede obligarea obținerii autorizației de construire pentru parcuri la art.3 lit."d", autorizație care nu există.
Ca atare, această construcție nu a fost edificată în condițiile legii, fiind aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001.
Cu toate acestea, nu se poate admite cererea reclamanților de a se constata că parcul a fost construit ilegal, ca și parcarea alăturată, deoarece executarea fără autorizație a parcului și parcării se constată și se sancționează de către Inspectoratul de Stat în Construcții conform art. 29 din aceeași lege.
Reclamanții au mai solicitat și obligarea Primarului orașului P și a Prefectului județului D la daune cominatorii, pentru tergiversarea soluționării notificării și nerespectarea prev.art.29 din Legea nr. 10/2001, cerere ce urmează a fi respinsă deoarece, potrivit art.3 8 al.2 lit."a" din legea nr. 10/2001 constituie contravenție tergiversarea nejustificată a soluționării notificării persoanei îndreptățite și se constată de corpul de control din cadrul sau prefectului județului.
În ceea ce-1 privește pe prefect, activitatea acestuia este supusă controlului, prin corpul de control al acestuia.
Față de toate aceste considerente, Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr.1309 din 10 iunie 2009 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, -, G, și - - decedată - cu moștenitor, în contradictoriu cu pârâții Orașul P - prin primar, a anulat dispozițiile nr.5589 și 5590 din 28.12.2006 ale Orașului P - prin primar.
Prin aceeași sentință s-a dispus restituirea în natură a terenurilor de 450 mp și respectiv 500 mp situate în P,-, județul D, așa cum au fost identificate prin raportul de expertiză întocmit de expert și s-a respins cererea de obligare a Primarului oraș P și a Prefectului județului D, la plata de daune cominatorii.
Totodată, prin respectiva sentință s-a respins cererea de a se constata că Parcul este construit ilegal, precum și parcarea alăturată și cererea de demolare a acestor construcții, fiind obligată pârâta - unitatea administrativ teritorială Orașul P, județul D la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei către reclamanți.
Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Dâmbovița au declarat apel reclamanții -, G, - și și pârâta Unitatea Administrativ Teritorială - Oraș P - prin primar.
Apelanții reclamanți critică sentința pronunțată de Tribunalul Dâmbovița pentru nelegalitate și netemeinicie, dat fiind faptul că, deși instanța stabilit în mod indubitabil că pe terenurile restituite în natură au fost executate construcții fără autorizație de construire, ceea ce înseamnă că sunt ilegale, totuși le-a respins cererea de demolare acestora, motivând că "executarea fără autorizație a parcului și parcării se constată și se sancționează de Inspectoratul de Stat în Construcții, conform art.29 din aceeași lege."
Menționează apelanții reclamanți că hotărârea cu privire la acest capăt de cerere este netemeinică și nelegală întrucât instanța s-a pronunțat deja cu privire la ilegalitatea construcțiilor, iar primăria a confirmat că nu are autorizație de construire, ceea ce înseamnă încălcarea dispozițiilor Legii 50/1991 și orice construcție ilegală trebuie demolată, ilegalitate evidențiată și de expertul care întocmit raportul de expertiză tehnică.
Mai mult arată că cererea principală fiind admisă - restituirea în natură a terenurilor, determina și admiterea cererii secundare - demolarea construcțiilor ilegale, cu atât mai mult cu cât dreptul lor de a cere demolarea începe de la data la care li s-a admis cererea de restituire în natură terenurilor revendicate.
Apreciază apelanții reclamanți, că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.27 din Legea 50/1991 și nu art.29 din aceeași lege și având în vedere că încălcarea Legii 50/1991 a fost făcută chiar de primărie și consiliul local, așa cum rezultă și din concluziile expertului și se impune ca instanța să dispună demolarea acestor construcții ilegale, solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii cererii de demolare a construcțiilor ridicate ilegal pe terenurile restituite în natură în baza aceleiași hotărâri cu obligarea primăriei și a Consiliului Local să execute lucrările de demolare a acestor construcții.
Unitatea Administrativ Teritorială a orașului P consideră sentința pronunțată de instanța de fond nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Astfel, arată că cele două suprafețe de teren ce fac obiectul dispozițiilor Primarului orașului P nr.5589 și 5590 din 28.12.2006 sunt afectate de următoarele amenajări de utilități publice: parcul "", rețele de apă potabilă, canalizare și instalații electrice subterane, conducta de apă sulfuroasă ce deservește baza de tratament.
Menționează apelanta că instanța de fond a făcut o aplicare eronată a dispozițiilor art.1169 cod civil, reținând în mod greșit că nu s-a făcut dovada acestor utilități, deoarece dovada acestor amenajări de utilități publice a făcut-o cu certificatul de urbanism nr.150/02.06.2009, înscris depus la dosar la termenul de judecată din data de 03.06.2009.
Potrivit art.6 alin.(1) litera a din Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile prevăzute la art.4 (Primarul orașului P, în cazul de față) fac cunoscute solicitantului informațiile privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii.
Mai menționează apelanta că, având în vedere că suprafețele de teren fac parte din domeniul public al P, aceste bunuri sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, potrivit art.136 alin.4 din Constituția României și art.11 din legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
De asemenea, proprietatea publică aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale și nu persoanelor fizice sau juridice, potrivit art.136 alin.2 din constituție și față de aceste dispoziții constituționale, instanța de fond nu putea dispune restituirea în natură a celor două suprafețe de teren, proprietatea publică a orașului P, reclamanților, persoane fizice.
Arată apelanta pârâtă că, cele două dispoziții, respectiv nr.5589 și 5590 din 28.12.2006 sunt temeinice și legale, fiind în concordanță cu prevederile constituției și ale dispozițiilor art.2 din Legea nr.10/2001 republicată, potrivit cărora "pentru suprafața afectată de amenajări de utilitatea publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
La data de 19.10.2009 apelanta pârâtă Paf ormulat o cerere -completare la motivele de apel - prin care arată că, la judecarea fondului, așa cum s-a menționat în cuprinsul sentinței civile atacate, s-a efectuat o expertiză topografică de identificare a terenurilor revendicate, însă aceasta nu a fost pusă în discuția părților, expertiză la care ei au formulat obiecțiuni, însă instanța de fond nici nu s-a pronunțat nici cu privire la acestea, încălcând astfel, principiul contradictorialității dezbaterilor judiciare, principiu care constituie fundamentul principiului dreptului la apărare.
De asemenea, apelanta pârâtă Pad epus la dosar, la data de 29.09.2009, întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de reclamanți, ca nefondat, având în vedere că instanța de fond în mod corect a respins capătul de cerere privitor la obligarea Primăriei orașului P să demoleze toate construcțiile ridicate în mod ilegal pe terenurile restituite în natură, ținând cont de dispozițiile art.291 din legea 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor în construcții, care conferă această atribuție Inspectoratului de Stat în Construcții și nu instanței de judecată.
La termenul de judecată din 25 noiembrie 2009, Curtea a pus în discuția apelanților o nulitate de ordine publică, respectiv faptul că la instanța de fond, prin întâmpinarea depusă la dosar, fila 63, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății a invocat excepția lipsei calității sale procesuale, pentru primele două capete de cere.
Instanța a admis această excepție, dar din eroare a scos-o din cauză și sentința nu s-a mai pronunțat în contradictoriu și cu această pârâtă.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea va reține că apelurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 137 cod pr.civ. instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de fond și de procedură, care fac de prisos cercetarea fondului.
Întrucât excepția invocată se referea doar la primele două capete de cerere din acțiune, în condițiile în care acțiunea avea mai multe capete de cerere, având în vedere că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății nu a mai fost citată după ședința din 21 mai 2007, Curtea apreciază că sunt incidente dispozițiile art.297 alin.1 civ. respectiv faptul că judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, motiv pentru care se vor admite apelurile, se va desființa și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dâmbovița.
Cu ocazia rejudecării se vor avea în vedere și criticile formulate în apel, respectiv, se va verifica dacă se impune demolarea construcțiilor în litigiu și dacă sunt incidente dispozițiile art.29 din Legea 50/1991.
De asemenea, se va verifica dacă se pot restitui în natură cele două terenuri în discuție, având în vedere dispozițiile Legii nr. 10 /2001, care este regimul juridic al acestor terenuri, dacă apelanții contestatori au dreptul la măsuri reparatorii și care este natura acestora.
Cu privire la raportul de expertiză topografică efectuat la instanța de fond, instanța de trimitere va analiza dacă această expertiză a fost pusă în discuția părților, dacă s-au formulat obiecțiuni, în funcție de care urmează a dispune măsurile care se impun.
În baza dispozițiilor art. 296 Cod pr.civilă, Curtea va admite apelurile și în baza dispozițiilor art. 297 alin. 1 Cod pr.civilă, va desființa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dâmbovița, potrivit considerentelor mai sus arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile formulate de reclamanții, G, și, toți prin reprezentant, domiciliat în P, Cartier, nr. 155, Cod poștal -, Județ D și de pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ORAȘ P-prin primar, cu sediul în P,-, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței civile nr.1309 pronunțată la 10 iunie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul PREFECTUL JUDEȚULUI - Târgoviște,-, Cod poștal -, Județ
Desființează sentința civilă sus menționată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dâmbovița.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.tehnored.ES/CC
9.ex/4.12.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
-
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu
