Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 223/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 223/
Ședința publică din 5 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanții pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, TOȚI CU SEDIUL ÎN C,-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în C,-, -.B,. 53 și domiciliul ales în C,-, -.B,. 35, prin mandatar, împotriva sentinței civile nr. 281 din 3.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanții pârâți Primăria Municipiului C, Primarul Municipiului C și Municipiul C prin primar reprezentați de d-na avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 165/ 24.04.2009 și intimata reclamantă prin mandatar, reprezentată de d-na avocat potrivit împuternicirii avocațiale AV nr. 69170/5.10.2009.
Procedura este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. Civilă.
Grefierul de ședință expune referatul cauzei în cadrul căruia învederează că apelul este formulat în termen, nemotivat, scutit de plata taxei de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Avocatul apelanților pârâți depune la dosarul cauzei motivele de apel cu precizarea că au fost comunicate apărătorului intimatei reclamante, iar acesta nu solicită termen pentru a lua cunoștință de motivele de apel.
Se mai depune și copia încheierii din 22.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în același dosar, prin care s-a soluționat cererea de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 281/2009, formulată de.
Atât apărătorul apelanților pârâți, cât și cel al intimatei reclamante nu solicită completarea probatoriului potrivit art. 295 Cod pr. civilă, apreciind dosarul în stare de judecată.
Fiind lămurită asupra cauzei și față de susținerile părților în sensul că nu solicită termen pentru comunicarea motivelor de apel și completarea probatoriului, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă instanța declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Având cuvântul pentru apelanții pârâți, apărătorul acestora solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și schimbarea hotărârii apelate întrucât:
- Primăria Municipiului C nu are capacitate de folosință;
- Municipiului C nu are calitate procesuală pasivă în raport de modalitatea de rezolvare a cererii - obligația de a da a dispărut și a rămas doar obligația de a face în sarcina primarului;
- cheltuielile de judecată nu sunt datorate de Primăria Municipiului C, Municipiul C față de respingerea în parte a acțiunii;
- în pofida Titlului VII din Legea 247/2005, care arată metodologia în caz de despăgubire prin echivalent, în dispoziții au fost noi obligații la despăgubiri, cu toate că despăgubirile se plătesc din fond special; de asemenea, cuantumul despăgubirilor se stabilește de către Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor, atributul instanței trebuind să se prezume numai la obligarea Primarului de a emite dispoziție cu propunerea de reparație prin echivalent valoric și să o înainteze comisiei centrale.
Solicită obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru intimate reclamantă, apărătorul acesteia lasă la aprecierea instanței cu privire la apelul pârâților, înțelegând să sublinieze motivul de apel referitor la lipsa calității procesuale pasive întrucât decretul în baza căruia imobilul a fost preluat de stat nu a fost publicat în monitorul oficial.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamanta prin mandatar, în contradictoriu cu pârâții Municipiul C prin Primar, Primăria Municipiului C și Primarul Municipiului C, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora în principal la restituirea terenului în suprafață de 135. situat în C,- bis și obligarea la stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru construcția demolată, în suprafață de 232,55. în situația în care restituirea în natură nu este posibilă obligarea la măsuri reparatorii în echivalent sau compensare cu alte bunuri pentru întregul imobil teren și construcții, în ambele situații cu obligarea la daune cominatorii de 200 de lei pentru fiecare zi de întârziere, cu începere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești până la emiterea dispoziției, iar în subsidiar, obligarea pârâtului Primarul Municipiului C la emiterea dispoziției motivate privind cererea de restituire, precum și obligarea la plata cheltuielilor judiciare.
În motivarea acțiunii reclamanta a învederat instanței că a dobândit proprietatea imobilului format din teren în suprafață de 135. și construcții, situat în C,- bis, prin act autentic de vânzare-cumpărare, imobil care ulterior a fost expropriat în baza Decr. 212/1988 și demolat în anul 1989 în vederea construirii de blocuri de locuințe, primind despăgubiri derizorii doar pentru construcție.
În dovedirea cererii, s-au depus la dosar copia actului de vânzare-cumpărare autentificat prin procesul verbal nr. 1200/31.10.1903, proces-verbal de impunere la Administrația Financiară C din 6.09.1968, autorizație pentru executare de lucrări nr. 15953/30.04.1971, sentința civilă nr. 1167/28.02.1989 pronunțată de Judecătoria Constanța, adresa nr. 138/A - 15.01.1992 emisă de Confort C, notificarea nr. 1623/26.07.2001.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 10/2001.
Pârâții legal citați nu au formulat întâmpinare, dar la solicitarea instanței au depus întreaga documentație, respectiv situația juridică a imobilului, istoricul de rol fiscal, precum și stadiul soluționării notificării.
Prin sentința civilă nr. 281/3.03.2009 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâții Municipiul C, Primarul Municipiului C și Primăria Municipiului C prin Primar.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a sumei de - lei reprezentând măsuri reparatorii în echivalent, privind imobilul situat în C,- bis, ce nu poate fi restituit în natură, sumă din care se vor deduce 63340 lei reprezentând actualizarea sumei de 80304 lei vechi primită cu titlu de despăgubiri în anul 1989.
A fost obligat Primarul Municipiului C la emiterea și înaintarea către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a dispoziției care să conțină propunerea de acordare a despăgubirilor prevăzute mai sus.
Tribunalul Constanțaa respins cererea reclamantei de restituire în natură a terenului în suprafață de 135. situat în C,- bis, ca nefondată.
În baza art. 274 Cod pr. civilă au fost obligați pârâții la 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că imobilul proprietatea reclamantei, situat în C,- bis, format din teren în suprafață de 135. și construcție, a fost preluat în mod abuziv în baza Decr. De expropriere nr. 212/1988, iar după expropriere construcția a fost demolată, iar terenul a fost afectat integral de construcția blocului de locuințe, nefiind posibilă restituirea în natură a acestui teren.
Apreciind că în cauză sunt aplicabile disp.art. 2 al.(1) lit. f) și i) din Legea nr. 10/2001, Tribunalul Constanțaa statuat că reclamanta este îndreptățită la despăgubiri corespunzătoare valorii de circulație a imobilului ce s-a preluat abuziv de către stat, astfel cum a fost stabilit prin expertiza tehnică imobiliară efectuată de ing. - - lei, din care se va deduce valoarea actualizată a despăgubirilor încasate la momentul exproprierii - 63340 lei.
La data de 6.05.2009 reclamanta a solicitat Tribunalului Constanța explicitarea dispozitivului sentinței civile nr. 281/3.03.2009, motivat de faptul că acesta conține dispoziții contradictorii cu privire la întinderea obligațiilor ce incumbă pârâților.
Reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 281/3.03.2009 instanța, pe de o parte, a obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de - lei reprezentând măsuri reparatorii corespunzătoare valorii de circulație a imobilului ce nu poate fi restituit în natură, din care se vor deduce despăgubirile actualizate încasate la momentul exproprierii, în valoare de 63340 lei noi, iar pe de altă parte a obligat pârâtul Municipiul C să emită o dispoziție cu propunere de acordare de despăgubiri și să o înainteze către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Prin încheierea pronunțată la 22.05.2009 Tribunalul Constanțaa dispus înlăturarea din sentința civilă nr. 281/2009 a dispoziției potrivnice privind "obligarea pârâților la plata către reclamantă a sumei de - lei reprezentând măsuri reparatorii în echivalent privind imobilul format din teren în suprafață de 135. și construcție în suprafață de 235,55. situat în C,- bis, jud. C, din care se va deduce suma de 63340 lei reprezentând actualizarea sumei de - lei (vechi) primită cu titlu de despăgubiri în anul 1989."
Instanța a lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 281/3.03.2009 a Tribunalului Constanța în sensul că a obligat Primarul Municipiului C la emiterea și înaintarea către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a dispoziției care să conțină propunerea de acordare a despăgubirilor în valoare de - lei reprezentând măsuri reparatorii în echivalent privind imobilul format din teren în suprafață de 135. și construcții în suprafață de 25,55. situat în C,- bis, jud. C, din care se va deduce suma de 63340 lei reprezentând actualizarea sumei de 80304 lei vechi primiți cu titlu de despăgubiri în anul 1989.
Împotriva sentinței civile nr. 281/3.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța au declarat apel pârâții Primăria Municipiului C, Primarul Municipiului C și Municipiul C prin primar care au criticat-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:
1) Lipsa capacității de folosință a Primăriei
2) Lipsa calității procesual pasive a Municipiului C față de modalitatea de rezolvare a obligației de a face ce incumbă exclusiv primarului.
3) Cheltuieli de judecată nedatorate de Primăria Municipiului C și de Municipiul C, față de respingerea în parte a acțiunii.
4) În mod greșit prima instanță a obligat pârâții la plata despăgubirilor către reclamantă, deși în cauză acordarea de despăgubiri se realizează conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005. De asemenea, cuantumul despăgubirilor se stabilește de Comisia Centrală potrivit aceleiași metodologii, atributul instanței trebuind să se rezume exclusiv la obligarea Primarului de a emite o dispoziție cu propunerea de reparație prin echivalent valoric și să o înainteze Comisiei Centrale, căreia îi revin atributele legale mai sus menționate.
Curtea constată că pârâții nu au înțeles să declare însă apel împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Constanța la data de 22.05.2009, încheiere prin care, în cadrul procedurii reglementate de art. 2821cod pr. civilă a înlăturat dispoziția potrivnică din sentința civilă nr. 281/3.03.2009 - care viza obligarea directă a pârâților la plata despăgubirilor în valoare de - lei către reclamantă - și prin care s-a explicitat întinderea obligației de incumbă pârâtului Primarul Municipiului
Curtea, analizând legalitatea hotărârii apelate în raport de criticile pârâților și față de încheierea pronunțată la data de 22.05.2009 de Tribunalul Constanța, constată următoarele:
Critica ce vizează lipsa calității procesual pasive a Municipiului C în prezenta cauză se reține a fi nefondată pentru următoarele considerente:
modalitatea de exercitare dreptului la restituirea imobilelor preluate abuziv, Legea nr. 10/2001 a instituit două etape ale procedurii de restituire, una necontencioasă și alta contencioasă, iar în art. 22 stabilit părțile între care se desfășoară aceste proceduri și anume, " persoana îndreptățită la restituire" și " persoana juridică deținătoare a imobilului". Art. 21 din lege stabilește categoriile de persoane juridice care sunt obligate la restituirea proprietății către persoanele îndreptățite, prin dispoziția motivată a organelor de conducere, și prevede în al. 4 că au calitatea de unități deținătoare și unitățile administrativ - teritoriale, în cazul cărora restituirea se face prin dispoziția motivată a primarilor ori, după caz, a președintelui consiliului județean.
"Persoana îndreptățită la restituire", care are calitate procesuală activă și " unitatea deținătoare", care are calitate procesuală pasivă, figurează ca atare în ambele faze ale procedurii speciale reglementată de Legea nr. 10/2001 și nu pot fi înlocuite de o altă parte, astfel că, în cazul în care bunul aparține patrimoniului unei unități administrativ-teritoriale, obligația de soluționare a notificării prin care se solicită restituirea în natură sau prin echivalent nu poate fi opusă decât "deținătorului", respectiv comunei, orașului sau municipiului, ca persoane juridice de drept public, reprezentate în justiție prin primar.
Această interpretare se impune întrucât persoana juridică de drept public are, potrivit legii, personalitate juridică, capacitate de folosință și un patrimoniu în care se pot găsi bunuri care cad sub incidența acestui act normativ, iar din interpretarea legii speciale rezultă cu evidență că în întreaga procedură de restituire primarul nu figurează în nume propriu, ci reprezintă unitatea administrativ-teritorială.
În exercitarea atribuțiilor care îi revin ca reprezentant legal al persoanei juridice de drept public, primarul exercită și atribuția stabilită prin art. 67 din Legea nr. 215/2001, în sensul că emite o dispoziție motivată, intenția legiuitorului fiind aceea de a desemna, în mod expres, actul procedural prin care se soluționează notificările, iar nu aceea de a stabili o " obligație în nume propriu".
Ca atare, este nefondată susținerea apelanților pârâți în sensul că în litigiile fundamentate pe prevederile Legii 10/2001 calitatea procesuală aparține primarului, în nume propriu, iar nu unității administrativ - teritoriale, deoarece dispoziția de acordare a măsurilor reparatorii nu este emisă de primar în nume propriu, ci ca reprezentant al deținătorului imobilului, respectiv al unității administrativ-teritoriale - Municipiul
Se reține a fi însă fondată critica ce vizează soluționarea acțiunii reclamantei în raport de pârâta Primăria Municipiului
Cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 13.08.2008 când erau în vigoare prev. art. 21 al.(4) din Legea nr. 10/2001 republicată, conform cărora:" În cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ - teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoanele îndreptățite se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al Municipiului B, ori după caz, a președintelui Consiliului Județean. Chiar dacă reclamanta a formulat notificarea de restituire, pe care în anul 2001 adresat-o primăriei, după modificarea intervenită prin Legea nr. 247/2005, calitatea de unitate deținătoare nu mai aparține primăriei, ci unității administrativ - teritoriale în al cărei patrimoniu se afla imobilul notificat, în speță Municipiul C care a avut calitatea de pârât în prezenta cauză.
Această modificare a legii a intervenit tocmai pentru a se respecta de către legiuitor, exigența art. 91 din Legea nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cu care, primăria este doar o " structură funcțională cu activitate permanentă", fără personalitate juridică și care nu poate sta în judecată, neavând capacitatea de a avea drepturi și de a-și asuma obligații.
Prin urmare în raport de disp.art. 91 din legea nr. 215/2001 și față de prev. art. 21 al. (4) din Legea nr. 10/21001 republicată, în mod greșit prima instanță a admis acțiunea reclamantei împotriva Primăriei Municipiului C alături de Municipiul C și Primarul Municipiului C, aceștia din urmă fiind singurele persoane juridice care au calitate procesual pasivă în cauză.
Se impune în baza art. 296 Cod pr. civilă schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul celor mai sus menționate, respectiv respingerea acțiunii reclamantei față de Primăria Municipiului C ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.
Referitor la criticile ce vizează greșita aplicare a disp. Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și depășirea limitelor de competență ale instanței de judecată în stabilirea cuantumului despăgubirilor la care este îndreptățită reclamanta, Curtea reține în raport de încheierea pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 19.05.2009 - ulterior promovării prezentului apel - că aceste critici au devenit nefondate pentru următoarele considerente:
Instanța de judecată, sesizată direct de reclamantă, căreia nu i s-a răspuns în termen la notificarea formulată, soluționează practic această notificare, statuând cu privire la dreptul reclamantei de a i se restitui în natură bunul, iar în ipoteza în care restituirea nu este posibilă, statuează cu privire la dreptul reclamantei de a primi măsuri reparatorii în echivalent, conform dispozițiilor legale în vigoare.
În speță, în raport de data sesizării primei instanțe și față de dispozițiile Deciziei nr. 52/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii este de necontestat faptul că procedura administrativă reglementată de Titlul VII din Legea 247/2005 este pe deplin aplicabilă și în procedurile judiciare declanșate de reclamanți după intrarea în vigoare a acestui act normativ - 13.08.2008.
Deși prin sentința civilă nr. 281/3.03.2009 Tribunalul Constanțaa obligat, în mod greșit, pârâții să plătească reclamantei despăgubiri în valoare de - lei, sumă din care urma să fie dedusă valoarea de 63340 lei (reprezentând valoarea actualizată a despăgubirilor încasate la momentul exproprierii) și în același timp a dispus și obligarea pârâtului Primarul Municipiului C să înainteze propunerea de acordare de despăgubiri Comisiei Centrale conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, se reține că această dispoziție contradictorie a fost înlăturată prin încheierea din 22.05.2009 pronunțată de aceeași instanță în procedura reglementată de art. 2811Cod pr. civilă.
Astfel, anterior soluționării apelului, Tribunalul Constanța și-a explicitat propria hotărâre și a înlăturat dispozițiile contradictorii, prin încheierea din 22.05.2009, statuând asupra limitelor obligației ce incumbă Primarului Municipiului
Se reține că prin încheierea din 22.05.2009, încheiere împotriva căreia pârâții nu au exercitat calea de atac a apelului, a fost lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 281/3.03.2009 în sensul că obligația Primarului Municipiului C este aceea de a emite o dispoziție cu propunere de despăgubiri la valoarea de circulație a bunului preluat abuziv de la reclamantă și care nu mai poate fi restituit în natură și de aoî nainta Comisiei Centrale conform Titlului VII din Legea 247/2005.
Nu poate fi reținută ca fondată susținerea apelanților pârâți potrivit căreia instanța de fond și-a depășit competențele și a stabilit cuantumul despăgubirilor ce urmează a fi plătite reclamantei.
Conform disp.art. 26 din Legea 10/2001, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită cu soluționarea
notificării este obligată ca, prin decizie sau dispoziție motivată, în termenul prev. de art. 25 din lege să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
De asemenea, art. 16.6 din Normele Metodologice de aplicare a Titlului din Legea nr. 247/2005 prevăd că în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, dispoziția cu propunere de acordare de despăgubiri va fi înaintată Comisiei Centrale însoțite de toate înscrisurile depuse de persoana îndreptățită și de orice expertize, judiciare sau extrajudiciare, depuse de persoana îndreptățită.
În concordanță deplină cu aceste prevederi legale și avându-se în vedere împrejurarea că în fața primei instanțe s-a realizat o expertiză de evaluare a imobilului notificat, în mod corect prima instanță prin sentința civilă nr. 281/3.03.2009 explicitată prin încheierea din 22.05.2009 a obligat pârâtul Primarul Municipiului C să emită o dispoziție cu propunere de despăgubire în raport de valoarea de circulație stabilită prin expertiză, cuantumul final al despăgubirilor urmând a fi stabilit după epuizarea procedurii speciale reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, prin decizia Comisiei Centrale, decizie ce este supusă în final controlului instanței de contencios administrativ.
Se reține a fi vădit nefondată și critica ce vizează modalitatea de acordare a cheltuielilor de judecată către reclamantă.
Conform disp.art. 274 cod pr. civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
În speță, se reține că pârâții Municipiul C și Primarul Municipiului C nu și-au îndeplinit obligația legală de a răspunde notificării reclamantei în termen legal, notificarea fiind soluționată direct de către instanța de judecată care a constatat calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii conform Legii 10/2001, cât și împrejurarea că în condițiile în care terenul nu poate fi restituit în natură și construcția a fost demolată după expropriere, reclamanta este îndreptățită la despăgubiri conform titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Constatând culpa procesuală a pârâților Municipiul C și Primarul Municipiului C, cât și faptul că reclamanta triumfat în litigiul declanșat în contradictoriu cu acești pârâți, în mod corect Tribunalul Constanțaa obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată de 1000 lei reprezentând onorariu expertiză.
Referitor la pârâta Primăria Municipiului C, este real faptul că aceasta este lipsită de capacitate de folosință și în consecință nu poate fi obligată alături de Municipiul C și Primarul Municipiului C la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, conform considerentelor expuse cu ocazia analizării criticii ce viza excepția lipsei capacității de folosință a acestei pârâte, singurii care datorează aceste cheltuieli fiind cei doi pârâți Municipiul C și Primarul Municipiului
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 Cod pr. civilă se va admite apelul și se va schimba în parte sentința apelată în sensul respingerii acțiunii reclamantei față de Primăria Municipiului C ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
În baza art. 274 și art. 276 Cod pr. civilă obligă intimata reclamantă la 100 lei cheltuieli de judecată în apel, către Primăria Municipiului C, care a triumfat în calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil formulat de apelanții pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, TOȚI CU SEDIUL ÎN C,-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în C,-, -.B,. 53 și domiciliul ales în C,-, -.B,. 35, prin mandatar, împotriva sentinței civile nr. 281 din 3.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că respinge acțiunea față de Primăria Municipiului C ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimata reclamantă la 100 lei cheltuieli de judecată către Primăria Municipiului
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 octombrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond
Red.dec.jud.
8.10.2009
Dact.gref.
9 ex./ 12.10.2009
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Mihaela Popoacă
