Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 224/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 224/
Ședința publică din 05 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, apelurile declarate de reclamanții, domiciliată în T, Calea B, nr.20, județul A, domiciliată în T,-, județul A și din T, Calea B, nr. 208, județul A și de pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței civile nr.- 122 din 16 mai 2008,pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr.--.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelanta- reclamantă, asistată de avocat, care răspunde și pentru apelanții- reclamanți și în baza împuternicirii avocațiale nr. 151/2008, emisă de Baroul A- Cabinet individual și intimata- pârâtă prin consilier juridic în baza delegației depusă la dosar, lipsind apelanta- pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI
Procedura, legal îndeplinită.
Apelurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Părțile prezente susțin că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat, având cuvântul pentru apelanții- reclamanți susține oral apelul așa cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, desființarea hotărârii primei instanțe, anularea deciziei nr. 21 din 14 februarie 2005 și obligarea la restituirea în natură a imobilului ce a aparținut autorului acestora, așa cum a fost identificat în această cauză, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la apelul declarat de pârâtul solicită respingerea lui ca nefondat.
Reprezentantul intimatei- pârâte, având cuvântul solicită respingerea apelurilor declarate de către reclamanți și de pârâta AVAS pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar pe care a susținut-o pe larg în ședință publică.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată la data de 14 martie 2005, reclamanții, și au solicitat, în contradictoriu cu B și " A" Pitești, anularea deciziei nr.21/14.02.2005 și obligarea pârâtelor la restituirea în natură, iar în caz de imposibilitate prin echivalent, a unor imobile situate pe raza comunei, județul A, în valoare totală de 6.500.000.000 lei, imobile deținute în prezent de pârâta " A" Pitești, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.92 din 29.05.2006, Tribunalul Argeșa admis contestația și a dispus anularea deciziei nr.21 din 14.02.2005 emisă de, constatând că reclamanții sunt îndreptățiți să primească despăgubiri în sumă de 287.131 lei pentru construcțiile și utilajele ce au aparținut autorilor și, precum și în sumă de 207.522 lei pentru terenul în suprafață de 5000
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanții sunt moștenitorii legali ai fostului proprietar al imobilului în litigiu, astfel că în mod greșit fost respinsă notificarea de către pârâtă.
Cu privire la pârâta "", instanța a dispus scoaterea din cauză, fiind admisă excepția lipsei calității procesuale pasive acesteia, deoarece la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 imobilul se afla în patrimoniul societății comerciale finalizată, fiind aplicabile prevederile art.29 din Legea nr.10/2001.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții și pârâta
Prin decizia civilă nr.275/30.11.2006, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, a fost respins ca tardiv apelul formulat de reclamanți și ca nefondat apelul declarat de pârâtă, precum și cererea de aderare la apel formulată de reclamanți.
Această soluție a avut în vedere faptul că sentința a fost comunicată reclamanților la data de 10 iulie 2006, iar apelul a fost declarat la 27 iulie 2006, deci cu depășirea termenului legal de 15 zile, prevăzut de art.284 Cod procedură civilă. A fost respins pe fond apelul formulat de pârâta, cât și cererea de aderare la apel cu privire la toate motivele invocate, respectiv lipsa calității procesuale pasive, tardivitatea formulării contestației și judecarea cauzei de către o instanță necompetentă teritorial.
Reclamanții, și au declarat recurs împotriva deciziei sus-menționate, solicitând modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul admiterii în parte apelului formulat de pârâta, iar pe fond desființarea sentinței, precum și a încheierii de ședință din 26.10.2005 prin care pârâta " A" a fost scoasă din cauză în mod nelegal și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Argeș.
S-a susținut că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind aplicabile dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, reținându-se eronat că la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, " A" era privatizată.
Împotriva aceleiași decizii a declarat recurs și pârâta B, solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, criticându-se faptul că instanțele au respins greșit excepțiile invocate și au dispus scoaterea din cauză a " A" prin încheiere.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că potrivit modificărilor aduse Legii nr.10/2001 prin Legea nr.247/2005, care este de imediată aplicare, nici un act nu mai poate fi depus după momentul emiterii deciziei. Cu privire la cuantumul măsurilor reparatorii, recurenta consideră că stabilirea acestora revine numai comisiei centrale.
Prin decizia civilă nr.7068 din 25 octombrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, au fost admise recursurile, casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Argeș.
În considerentele acestei decizii, instanța de recurs a reținut următoarele:
Întrucât recursul formulat de reclamanți nu a vizat sub nici un aspect soluția adoptată în apel, de respingere a căii de atac ca tardiv formulată, recursul acestora a fost examinat numai în raport de cererea de aderare la apel, la care s-a făcut referire.
S-a constatat că ambele recursuri cu care instanța a fost investită au vizat critici referitoare la scoaterea din cauză, în cursul judecății la instanța de fond, a ""
S-a apreciat de către instanța de recurs că soluția este greșită, pentru că în situația în care reclamanții au solicitat în principal restituirea în natură a imobilului această cerere nu se putea soluționa decât în contradictoriu cu unitatea deținătoare, care în aceste condiții n-a mai figurat ca parte în proces nici în cazul judecății în fond și nici în căile de atac.
Instanța de recurs a mai reținut că hotărârea recurată, soluția pronunțată în fond și încheierea din 25.10.2005 sunt nelegale, în cauză fiind incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În aceste condiții, "" deși fusese scoasă din cauză, totuși citată personal în proces și întrucât se hotărâse deja asupra privatizării ei la o anumită dată, instanța de fond nu mai era în măsură să soluționeze primul capăt de cerere, pe care nici nu s-a pronunțat.
În rejudecare, Tribunalul Argeș - Secția civilă a pronunțat sentința civilă nr.122 din 16 mai 2008 prin care a admis contestația formulată de reclamanții, și și a anulat decizia nr.21/2005 emisă de B, constatând că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri în cuantum de 287.131. lei Ron pentru imobilele construcții și utilaje și 207.522 lei pentru imobilul teren de 5.000
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea față de pârâta " A", precum și cererea de chemare în garanție.
Instanța a analizat cu prioritate dacă în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.29 (fostul 27) sau dispozițiile art.20 (1) din Legea nr.10/2001, republicată, pentru a se stabili dacă la data intrării în vigoare a legii, adică la data de 14.02.2001, " A" era o societate privatizată sau nu.
Din actele depuse la dosar rezultă că privatizarea societății s- făcut cu ianuarie 1998.
Potrivit disp.art.29 (1) din Legea nr.10/2001 "pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii, prin echivalent ce constau în bunuri sau servicii, acțiuni la societăți comerciale, etc."
" A" este o societate comercială înființată în baza Legii nr.15/1990, iar în temeiul disp.art.20 și art. 23 din această lege a preluat întregul patrimoniu de la fosta
Societatea a fost transformată în societate pe acțiuni eliberându-i-se certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.0146/1994 de Ministerul Agriculturii în temeiul nr.1353/1991.
Prin contractul de cesiune nr.148/1998, a cesionat întregul pachet de acțiuni deținut la " A" către P - în speță Oltenia, ocazie cu care s-a efectuat privatizarea societății care a devenit societate cu capital integral privat.
Prin cesiunea acțiunilor de la la Oltenia s-a realizat o privatizare specială făcută prin metoda regularizării cotelor de capital social deținute de și - uri, deci prin această metodă s-a realizat în anul 1998 privatizarea integrală a societății.
De la data de 08.01.1998 și până la data de 14.01.2001 S-ul, devenit, nu mai apare ca reprezentant al statului la societatea "" pentru ca în speță să fie incidente disp.art.20 alin.1 din Legea nr.10/2001, cu atât mai mult la data de 14.03.2005, data introducerii acțiunii de către reclamanți.
Cu privire la terenul de 5000, tribunalul a reținut că pe acesta s-au efectuat investiții necesare procesului de producție, așa cum rezultă și din expertiza efectuată în cauză, respectiv atelier de producție, depozite, instalații și utilaje tehnologice.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.29 din Legea nr.10/2001, a fost admisă contestația așa cum s-a arătat.
Acțiunea față de pârâta "" a fost respinsă ca neîntemeiată pentru considerentele expuse mai sus, iar pe cale de consecință a fost respinsă și cererea de chemare în garanție.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a s-a reținut că această pârâtă are calitate procesuală raportat la disp.art.29 din Legea nr.10/2001, întrucât este cea care a efectuat privatizarea societății, conform actelor depuse la dosar, fiind partea obligată la despăgubiri pentru imobilele construcții și utilaje.
Împotriva sentinței civile nr.122 din data de 16 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, au formulat apel reclamanții, și, cât și pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
Reclamanții critică sentința pentru nelegalitate întrucât prima instanță nesocotește o decizie irevocabilă în care s-a stabilit că unitatea deținătoare este obligată să restituie foștilor proprietari imobilele preluate abuziv, nefiind la data apariției Legii nr.10/2001 unitate cu capital integral privat, care să îi permită să se prevaleze de situația de excepție reglementată de actualul art.29 din lege.
O a doua critică vizează faptul că instanța de fond nu a ținut seama de îndrumările date de instanța supremă, în sensul de a analiza pretenția reclamanților de a le fi restituit în natură imobilul ce a aparținut autorului lor.
A treia critică, o reia de altfel pe prima și se referă la faptul că instanța nesocotește dispozițiile art.29 din Legea nr.10/2001, când respinge cererea reclamanților de restituire în natură a imobilului, reținând că la data de 8 februarie 2001, societatea avea capital integral privat.
Imobilul există, a fost preluat abuziv și poate face obiectul restituirii în natură, întrucât abia în anul 2005 societatea pârâtă a devenit societate integral privatizată.
De aceea, pentru cele ce preced, urmează a fi admis apelul și schimbată sentința, în sensul restituirii în natură a imobilului.
Împotriva sentinței a formulat apel și pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, criticând-o pentru nelegalitate, întrucât nu s-ar fi respectat dispozițiile deciziei de casare pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
De asemenea nu au fost avute în vedere modificările legislative ulterioare, respectiv modificarea Legii nr.10/2001, întrucât prin art.29 și următoarele din legea republicată se reglementează regimul juridic al reparațiilor pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate.
În raport de dispozițiile Legii nr.247/2005, AS. nu mai are competența legală de a acorda măsuri reparatorii în echivalent, doar le propune, instituția competentă fiind Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
De aceea se solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii.
Examinând apelul reclamanților prin prisma criticilor formulate, se constată că acestea nu sunt întemeiate, iar apelul nu este fondat.
În ce privește prima critică, aceasta nu este fondată.
Hotărârile invocate nu au fost avute în vedere de prima instanță și nici nu puteau, întrucât criticile formulate în apelul pârâtei, la care au aderat și reclamanții, nu aduceau în discuție aspecte legate de aceste hotărâri și care ar fi stabilit momentul privatizării pârâtei A
Tribunalul s-a conformat îndrumărilor date prin decizia de casare de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a admis apelul formulat de și cererea de aderare la apel.
Prin cererea de apel, pârâta solicita a se constata că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât reclamanții au solicitat restituirea în natură, așa încât greșit s-a apreciat că pârâta A nu are calitate procesuală pasivă.
În raport de aceste solicitări, tribunalul a apreciat că pârâta A are calitate procesuală pasivă, dar a apreciat și putea face acest lucru, că momentul privatizării acestei societăți a fost înainte de apariția Legii nr.10/2001, adică anul 1998.
De fapt, deși se contrazice și consideră că privatizarea s-a terminat abia în anul 2005, este cea care rezolvă notificările reclamanților prin decizia pe care o emite. Nu putea face acest lucru decât în situația prevăzută de lege, adică pentru "imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, măsurile reparatorii în echivalent propunându-se de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea".
Deci, la apariția Legii nr.10/2001 pârâta A era privatizată integral (așa cum au reținut instanțele).
În decizia nr.82/A-C din 17 septembrie 2008, Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal reține că Oltenia a vândut 66,90 % acțiuni din capitalul social al A la 8 iunie 2005 prin intermediul pieței, după ce-i fuseseră cesionate de către fostul, actualul, la 8 ianuarie 1998.
Privatizarea presupune o diminuare a participațiunilor statului, diminuare care s-a realizat însă nu în anul 2005, ci cu ocazia cesiunii.
Cesiunea, reglementată de Codul civil și preluată și adaptată raporturilor comerciale, este însă și rămâne în esență o convenție prin care cedentul transmite un drept cesionarului, drept pe care îl are față de patrimoniul unei alte persoane, respectiv debitorul cedent.
Prin cesiunea de acțiuni, B nu a făcut decât să înstrăineze cota din capitalul social pe care o deținea, către Oltenia care, ulterior a vândut aceste fracțiuni de capital. Printr-o astfel de operațiune participația statului la A s-a diminuat, iar operațiunea de privatizare a avut loc în ianuarie 1998.
Faptul că instanța supremă a casat sentința și a stabilit că pârâta A are calitate procesuală pasivă, nu permite interpretarea că imobilul poate fi restituit în natură.
Instanța, conform deciziei de casare, trebuia să se pronunțe și asupra acestui capăt de cerere, întrucât nu se pronunțase.
Așa fiind, în mod corect s-a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.29 din Legea nr.10/2001, reclamanții fiind îndreptățiți la despăgubiri în condițiile legii speciale.
Pentru cele ce preced se apreciază că apelul reclamanților este nefondat și conform dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, va fi respins.
Nefondat este și apelul pârâtei
Această pârâtă are calitate procesuală pasivă întrucât, așa cum s-a mai arătat, este entitatea investită cu soluționarea notificării, aceasta emițând decizia pe care reclamanții o contestă.
Este adevărat însă că urmare modificărilor aduse Legii nr.10/2001 prin Legea nr.247/2005 nu mai are competența de a acorda măsuri reparatorii în echivalent, ci doar de a emite o decizie cu propunerea acordării măsurilor reparatorii, modalitatea de acordare și stabilire a cuantumului măsurilor reparatorii, urmând a fi decisă de Comisia Centrală constituită pentru stabilirea despăgubirilor.
Așa fiind și acest apel, conform dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de reclamanții, domiciliată în T, Calea B, nr.20, județul A, domiciliată în T,-, județul A și, domiciliat în T, Calea B, nr.208, județul A și de pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței civile nr.122 din 16 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr.-, intimată-pârâtă fiind " A" cu sediul în Pitești, B-dul - nr.156, județul
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.7/04.12.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan
