Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 224/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 224/
Ședința publică din 5 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
Grefier - -
S-au luat în examinare apelurile civile formulate de:
- apelantul pârât și intimat PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C, bd. -, nr. 51 și,
- apelantul reclamant și intimat, domiciliat în C, str. -, nr. 108, -A,. 21,
împotriva sentinței civile nr. 429 din 27.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul reclamant și intimate asistat de dl. avocat G în baza împuternicirii avocațiale nr. 49/5.10.2009, lipsind apelantul pârât și intimate Primarul Municipiului
Procedura este legal îndeplinită, potrivit disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia învederează că apelurile sunt formulate în termen, motivate, scutite de plata taxelor de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Apărătorul apelantului reclamant depune la dosar împuternicirea avocațială și concluzii scrise în referire la apelurile declarate, arătând totodată că nu are cereri prealabile de formulat, cauza fiind în opinia d-sale în stare de judecată.
Instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. Civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Având cuvântul pentru apelantul reclamant, apărătorul acestuia solicită admiterea apelului formulat de către reclamant, schimbarea în parte a hotărârii apelate în sensul recunoașterii cheltuielilor de judecată suportate în faza de judecată a fondului, opinând că în conf. cu art. 296 teza I Cod pr. civilă se poate complini această lipsă în apel.
În timpul dezbaterilor se prezintă și d-na avocat pentru apelantul pârât și intimat Primarul Municipiului C; depune împuternicirea avocațială AV nr. 54054/31.07.2009, însoțită de delegația de substituire a d-nei avocat, și precizează că nu are alte cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Referitor la apelul Primarului Municipiului C, apărătorul acestuia pune concluzii de admitere astfel cum a fost formulat, cu obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește apelul reclamantului, pune concluzii de respingere, cu mențiunea că nu este vorba despre o omisiune ci despre o neacordare a cheltuielilor de judecată de către instanța de fond.
În referire la apelul pârâtului Primarul Municipiului C, apărătorul intimatului reclamant pune concluzii de respingere, cu menținerea obligației de a se pronunța asupra notificării formulate în temeiul Legii 10/2001, întrucât termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 este un termen de recomandare, iar interpretarea acestuia nu poate conduce la concluzia amânăriisine diea soluționării notificării pentru că s-ar anula însuși scopul legii.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelurilor.
CURTEA
Asupra prezentelor apeluri, reține:
Prin sentința civilă nr. 429/27.03.2009 a Tribunalului Constanța -secția civilă a fost admisă acțiunea reclamantului, formulată în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUN. C, acesta din urmă fiind obligat să emită dispoziție motivată asupra notificării comunicate prin BEJ sub nr. 313/12.02.2002 și înregistrate la Primăria C sub nr. 23486/14.02.2002, cu privire la imobilul situat în mun. C,-.
A fost respinsă cererea reclamantului de obligare a pârâtului la cheltuieli de judecată.
Tribunalul a reținut, în esență, că potrivit art. 25 alin.1 din Legea nr.10/2001, unitatea deținătoare are obligația legală de a răspunde notificării în termen de 60 de zile, prin decizie/dispoziție motivată.
Or, în speță, unitatea deținătoare nu s-a pronunțat asupra notificării reclamantului prin emiterea unei dispoziții motivate în termen de 60 de zile în care entitatea juridică deținătoare trebuia să răspundă, termenul fiind unul imperativ și nu de recomandare.
Prin urmare, pentru a se evita prelungirea pasivității culpabile a persoanei notificate, legiuitorul a dat posibilitatea persoanei îndreptățite să se adreseze instanței pentru pronunțarea unei hotărârii judecătorești care să oblige unitatea deținătoare să analizeze notificarea cu privire la imobilul revendicat.
Cât privește cererea de obligare a pârâtului la cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces, prima instanță a constata că nu au fost prezentate dovezi ale acestora, motiv pentru care nu poate fi aplicabilă prevederea cuprinsă în art. 274 cod proc. civilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel ambele părți, apelantul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C apreciind sentința ca nelegală și netemeinică prin prisma analizării, de către prima instanță, a termenului de 60 de zile ca fiind unul imperativ, iar nu unul de recomandare. Apelantul pârât a apreciat că este real faptul că acesta nu poate fi prorogat sine die, însă formularea răspunsului la notificare este condiționată de respectarea de către reclamant a cerințelor legale, precum și de alte cauze obiective care împiedică emiterea dispoziției.
S-a susținut că notificarea reclamantului se află în curs de soluționare la Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001.
S-a solicitat, așadar, admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, cu obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată.
La rândul său, apelantul reclamant a criticat soluția de primă instanță pe considerentul neacordării cheltuielilor de judecată ( onorariu avocat ); partea a depus deopotrivă concluzii scrise cu privire la temeiurile de nelegalitate invocate în apelul părții adverse.
Analizând criticile formulate, se va reține că apelurile sunt nefondate.
Susținerile apelantului pârât, potrivit cu care termenul statuat prin art. 25 din Legea nr. 10/2001 republ. ( art. 23 din lege, în forma inițială ) ar fi unul de recomandare, iar nu un termen care se impune autorității locale pentru a soluționa pe cale administrativă, cu celeritate, notificările formulate, au primit o constantă soluție contrară prin însăși jurisprudența, care a arătat că neprevederea expresă de către legiuitor a posibilității notificantului de a ataca la instanță lipsa răspunsului, prin decizie sau dispoziție motivată, nu înseamnă că o asemenea atitudine din partea instituției responsabile de rezolvarea notificării nu poate fi supusă controlului judecătoresc. Instanța supremă a stabilit, în același context, că există o obligație fixată de lege în sarcina unității deținătoare, de a răspunde într-un termen determinat, iar această interpretare este necesară față de responsabilitatea instituită de procedura specială și este dedusă din voința legiuitorului de a se soluționa rapid și de a se înlătura cât mai curând posibil echivocul situațiilor juridice incerte, prin repararea prejudiciilor cauzate de măsurile abuzive ale statului comunist.
Jurisprudența instanței supreme a statuat, totodată, că este posibilă prorogarea acestui termen doar în măsura în care unitatea deținătoare a comunicat, în scris, persoanei îndreptățite faptul că fundamentarea și emiterea deciziei/dispoziției de restituire sunt condiționate de depunerea unor înscrisuri, solicitate explicit.
Or, în speță, apelantul pârât nu a dovedit existența unei astfel de situații; dimpotrivă, conform adresei nr. /18.02.2009 a Serv. Juridic din cadrul Direcției Administrație Publică Locală a Mun. C se atestă că dosarul administrativ privitor la notificarea reclamantului este complet.
Cum în cauză nu s-a făcut dovada existenței unui impediment legal în ce privește îndeplinirea acestei obligații, în mod corect prima instanță a apreciat că, în raport de prevederile legale aplicabile, pârâtul este ținut să-și îndeplinească obligația pe care în mod culpabil nu a executat-
Sub aspectul apelului formulat de apelantul reclamant, Curtea va reține că acesta nu este întemeiat în măsura în care nici cu ocazia soluționării în fond a litigiului și nici în apel nu s-au prezentat dovezile necesare aplicării disp. art. 274 cod proc. civilă pentru judecata în fond; obligația părții care cade în pretenții de a suporta și cheltuielile de judecată ale părții adverse este subsumată cerinței de a se proba aceste cheltuieli, iar în speță o asemenea dovadă nu a fost adusă.
Pentru toate aceste considerente, în raport de disp. art. 296 cod proc. civilă, apelurile formulate în cauză vor fi respinse ca nefondate, iar în temeiul art. 276 cod proc.civilă, având în vedere soluția pronunțată în calea de atac, va compensa între părți cheltuielile de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile civile formulate de apelantul pârât și intimat PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C, bd. -, nr. 51 și apelantul reclamant și intimat, domiciliat în C, str. -, nr. 108, -A,. 21, împotriva sentinței civile nr. 429 din 27.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondate.
Compensează cheltuielile de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 octombrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond
Tehnored.dec.jud.
26.10.2009
Dact.disp.gref.
4 ex./26.10.2009
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Mihaela Popoacă
