Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 225/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 225/
Ședința publică din 10 octombrie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea apelului civil (după casare cu trimitere spre rejudecare), formulat de apelantul reclamant, cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat, în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 707/11.05.2005 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr. 2424/2004, în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL C prin PRIMAR și PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediile în-, județul C, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 8 octombrie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 10 octombrie 2008.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
La 7 decembrie 2004 reclamantul Circa a chemat în judecată pârâții Municipiul C prin Primar și Primarul Municipiului C solicitând anularea dispoziției nr. 3032 din 12 noiembrie 2004 și obligarea pârâților la restituirea în natură a terenului în suprafață de 478,11 mp.
În subsidiar, a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent în natură sau bani.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este proprietarul terenului situat în stațiunea, lot. 14, careul 28, în suprafață de 478,11 mp, liber de construcții, ce a aparținut autorului său Circa, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1178 din 7 iunie 1932 la Tribunalul Constanța.
Prin notificarea nr. - din 15 noiembrie 2001 reclamantul a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului ori măsuri reparatorii în echivalent.
Prin dispoziția nr. 3032 din 12 noiembrie 2004, Primarul Municipiului Car espins notificarea, în temeiul referatului comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, referat ce cuprinde motive străine de cauză.
Susține că în contractul prin care autorul său a dobândit imobilul nu este inserată o clauză cu privire la un termen de 4 ani în care urma să fie edificată o construcție și nici obligația de a construi așa încât, în cauză nu a operat Decizia nr. 22043 din 24 octombrie 1958 invocată prin referatul de fundamentare a dispoziției.
Prin sentința civilă nr. 707 din 11 mai 2005 Tribunalul Constanțaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și a respins acțiunea formulată de reclamantul Circa.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că printr-un proces verbal din 30 decembrie 1905 s-a stabilit obligația celor care cumpărau terenuri în condițiile prevăzute de a construi în termen de 4 ani, sub sancțiunea trecerii terenului în proprietatea orașului, fără somație sau judecată și fără nici un drept de despăgubire pentru cumpărător, în cazul neîndeplinirii acestei obligații. Această obligație a fost consfințită prin Decretul nr. 761/1906.
A arătat instanța că deși ulterior, printr-o decizie din 5 decembrie 1924, termenul a fost prelungit la 6 ani, autorul reclamantului nu și-a îndeplinit obligația de a construi prevăzută sub sancțiunea rezoluțiunii contractului prevăzută printr-un pact comisoriu de grad IV, astfel că a avut loc desființarea necondiționată a contractului de îndată ce a expirat termenul de executare.
Apelul declarat de reclamantul Circa împotriva sentinței civile nr. 707/2005 a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 870 din 17 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Constanța.
Instanța de apel, ca și instanța de fond, a reținut că deși din extrasul de pe titlul prezentat de reclamant nu rezultă în mod explicit existența unui pact comisoriu de grad IV, amplasarea terenului în planul de parcelare și sistematizare al plajei, aprobat prin hotărârea consiliului comunal din 30 decembrie 1905, determină convingerea că actul este afectat de un asemenea pact, situație în care rezoluțiunea de plin drept a contractului de vânzare cumpărare se datorează neîndeplinirii obligației de a construi asumată prin contract.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Circa.
Prin decizia civilă nr. 630 din 25 ianuarie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare instanței de apel.
S-a reținut că instanța, în virtutea rolului activ, trebuia să oblige pârâții să dovedească cele afirmate referitoare la afectarea contractului de vânzare cumpărare invocat de către reclamant de un pact comisoriu de grad IV, ipoteză în care era necesară suplimentarea probatoriului cu actul de vânzare cumpărare.
S-a stabilit că instanța trebuie să examineze măsura în care efectele pactului comisoriu, astfel cum a fost reglementat prin legislația de la acea dată, erau compatibile cu dispozițiile Codului civil și dacă
existența unei eventuale incompatibilități este de natură a califica preluarea ca abuzivă.
În apel după casare s-a dispus efectuarea unei expertize de identificare topografică a terenului în litigiu, cu scopul de a stabili situația juridică și faptică a terenului la momentul soluționării cauzei și s-a solicitat pârâților să depună actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1178 din 7 iunie 1932.
Examinând sentința apelată în raport de motivele invocate de reclamant și de dezlegările date prin decizia de casare, instanța constată că apelul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Invocând dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamantul Circa, atât prin notificarea din 15 noiembrie 2001 cât și prin cererea de chemare în judecată, a solicitat restituirea în natură sau măsuri reparatorii pentru imobilul teren situat în stațiunea, lot 14, careul 28, în suprafață de 478,11 mp.
Acest imobil a aparținut autorului reclamantului, Circa, bunul fiind dobândit prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la 7 iunie 1932 și autentificat sub nr.1178, iar convenția înscrisă în registrul de transcripțiuni sub nr. 1812/1932.
Cu înscrisurile depuse, respectiv extras din registrul de transcripțiuni, dosar nr. 2659/1932 (fila 16 fond), extras din registrul nr. 61/1935, terenuri la, fond "Primăria C" (fila 23 fond), testamentul olograf întocmit de Circa și datat 1 februarie 1952 (fila 24 fond), dar și prin adresa nr. 108.775 din 16.10.2002 eliberată de Primăria C s-a făcut proba proprietății în sensul prevăzut de pct.23.1 lit. d din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aceste înscrisuri fiind suficiente pentru ca instanța să constate că reclamantul a făcut dovada existenței proprietății autorului său la data preluării bunului în proprietatea statului.
În prezența dovezilor referitoare la calitatea reclamantului de moștenitor al autorului său și la dreptul de proprietate pe care acesta l-a deținut asupra imobilului litigios, chestiunea controversată în această cauză este aceea a caracterului abuziv al preluării bunului de către stat.
Atât prin referatul de fundamentare al dispoziției nr. 3032/2004, cât și ulterior, în desfășurarea procedurilor judiciare, primăria a susținut că trecerea terenului în patrimoniul autorităților locale s-a făcut ca urmare a neîndeplinirii obligației de a construi o casă sau o de vacanță, stipulată în contract în sarcina cumpărătorului cu forța unui pact comisoriu de grad IV, situație în care nu se poate califica preluarea ca fiind abuzivă.
Dimpotrivă, reclamantul a susținut că nici o clauză de genul celei invocate de primărie nu a fost stipulată în contract, dreptul său de proprietate nefiind supus nici unui pact comisoriu.
În probațiune, pentru a dovedi existența în contract a clauzei care cuprindea un pact comisoriu, primăria a invocat Decizia nr. 25 din 30 decembrie 1905 Consiliului comunal al Primăriei C, aprobată prin Decretul nr. 761/1906, prin care se stabilea obligația de a construi a proprietarilor loturilor înstrăinate și deciziile din 5 decembrie 1924 și din 19 ianuarie 1926 prin care s-a prelungit termenul de construire, respectiv de plată a prețului.
Reclamantul nu a depus in extenso contractul de vânzare cumpărare din 7 iunie 1932, susținând că nu mai este în posesia vreunei copii a contractului.
În fazele procesuale anterioare instanțele au considerat suficiente aceste probe pentru a demonstra existența unui pact comisoriu de grad IV care afecta convenția de vânzare din 7 iunie 1932 și constatând că autorul reclamantului nu și-a îndeplinit obligația de a construi în termenul de 4 ani stipulat în contract, care a fost prelungit ulterior la 6 ani, au considerat desființat contractul la momentul expirării termenului.
Prin decizia nr. 630/2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a infirmat susținerile instanțelor referitoare la probele care demonstrau existența pactului comisoriu în actul de dobândire a imobilului, stabilind, cu forța unei chestiuni de drept dezlegată în virtutea art. 315 Cod procedură civilă, că "sarcina probei pentru dovedirea acestei susțineri revine pârâților", care trebuie "să depună la dosar, în întregime, actul de vânzare - cumpărare prin care autorul reclamantului Circa a dobândit proprietatea imobilului în litigiu".
Răspunzând solicitării instanței, prin adresa nr. - din 10 februarie 2007 Primăria Municipiului Cap recizat că actul integral de vânzare cumpărare din 7 iunie 1932 nu se regăsește în arhivele primăriei și nu poate fi depus (fila 19 dosar -).
În aceste condiții, în lipsa dovezii cu privire la existența în contract a unei clauze care să stabilească obligația vânzătorului de a construi într-un termen de 4 ani, ulterior prelungit la 6 ani, pe terenul în litigiu, o locuință sau o de vacanță, nu se poate reține că în speță a avut loc o desființare a contractului prin convenția părților, la momentul expirării termenului prevăzut pentru îndeplinirea obligației.
În lipsa dovezii existenței unui pact comisoriu stipulat în contractul încheiat cu Circa, este evident că preluarea terenului la stat, chiar dacă s-a făcut prin decizia nr. 22043 din 1958 ori anterior acestei decizii, trebuie calificată ca o preluare abuzivă, situație în care devin incidente prevederile art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr. 10/2001, potrivit cu care prin imobile preluate abuziv se înțelege "orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat".
Constatând că reclamantul este îndreptățit la restituire și că imobilul a fost preluat abuziv de stat, în temeiul art. 1 din Legea nr. 10/2001 se naște dreptul reclamantului de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de lege.
Din raportul de expertiză topografică întocmit în apel d e dl. expert instanța reține că terenul în suprafață de 478,11 mp, lotul 14, careul 28 este afectat de spațiu pe o suprafață de 290,74 mp, de o alee de acces pe o suprafață de 180,48 mp și de o parcare aferentă complexului hotelier, care ocupă o suprafață de 6,89 mp din teren.
Prin interpretarea art. 10 din Legea nr. 10/2001 se deduce că restituirea în natură a terenurilor care fac obiectul acestei legi se poate dispune numai în cazul în care acele suprafețe nu sunt ocupate de noi construcții ori nu sunt afectate servituților legale și altor amenajări de utilitate publică a localităților. Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere, potrivit pct. 10.4 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 adoptate prin HG nr. 250/2007, acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a servi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico edilitare subterane, amenajări de spații verzi, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele.
În speță, terenul solicitat de reclamant este afectat de amenajări de utilitate publică, respectiv de spațiu, alee de acces și o parcare a complexului hotelier, situație în care instanța, ținând seama și de caracterul necesar al unor asemenea amenajări pentru o stațiune turistică cum este, va stabili dreptul reclamantului de a primi măsuri reparatorii în condițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, respectiv dreptul acestuia de a primi în compensare alte bunuri sau servicii ori despăgubiri în condițiile legii speciale.
Față de considerentele arătate, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă se va admite apelul și va fi schimbată în tot sentința primei instanțe, în sensul admiterii acțiunii.
În conformitate cu art. 274 Cod procedură civilă, la cererea apelantului intimații vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul expertului și onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil (după casare cu trimitere spre rejudecare), formulat de apelantul reclamant, cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat, în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 707/11.05.2005 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr. 2424/2004, în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL C prin PRIMAR și PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediile în-, județul C, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că admite contestația.
Anulează dispoziția nr. 3032 din 12 noiembrie 2004, emisă de Primarul Municipiului C și obligă pârâtul Primarul Municipiului C să acorde reclamantului în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru terenul în suprafață de 478,11, lot 14 din careul 28 din Stațiunea.
Obligă intimații la 1.500 lei cheltuieli de judecată către apelant.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Grefier,
- - - - - -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel (primul ciclu procesual): ()
Red.dec./tehnored.jud.apel (după casare cu trimitere spre rejud.): ()/12.11.2008; Gref.AB/7 ex./17.11.2008
Emis 3 com. azi, 18.11.2008
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă
