Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 226/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 226
Ședința publică de la 28 2009
PREȘEDINTE: Costel Drăguț președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
Grefier - - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul, cu domiciliul în Dr. Tr. S,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 295 din 28 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI DR. TR. S, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat și procurator, ambii reprezentându-l pe apelantul reclamant, lipsind intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI DR. TR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat, pentru apelantul reclamant, a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii și omologării raportului de expertiză efectuat în apel, anularea Dispoziției Primarului nr. 1520/10.04.2008, restituirea în natură a terenului liber în suprafață de 496. iar pentru restul suprafeței ocupate de 192. să se acorde despăgubiri: fie în natură - teren în compensare, fie echivalent bănesc. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată sub nr.4110/101/5.06.2008 la Tribunalul Mehedinți, contestatorul a formulat contestație, în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Dr. Tr. S, împotriva dispoziției nr.1520/10.04.2008 emisă în baza Legii nr.10/2001, de către intimată.
Contestatorul a arătat că la data de 13.06.2001 a comunicat intimatei notificarea prin care solicita să-i fie restituit în natură terenul în suprafață de 600 mp. ce nu era ocupat de detalii de sistematizare.
A susținut că este acesta persoană îndreptățită pentru solicita restituirea, întrucât anterior exproprierii care a intervenit în baza Decretului nr.436/25.05.1966, era proprietarul acestui teren, fapt ce rezultă din contractul de vânzare - cumpărare din 13.12.1957, autentificat de către fostul notariat de Stat al Județului
A mai susținut că terenul este liber în prezent, nefiind construite blocuri pe acesta, în apropriere existând locuințe proprietate personală construite de proprietarii ce nu au fost expropriați, așa încât se impune restituirea în natură, Legea nr.10/2001 astfel cum a fost modificată și completată, stabilind ca principiu de bază restituirea în natură a imobilelor.
La solicitarea instanței, intimata a depus la dosarul cauzei documentația ce a stat la baza emiterii dispoziției.
In cauză, intimata pârâtă Primăria Municipiului Dr. Tr. S, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației formulate.
A motivat că restituirea în natură a terenului nu este posibilă, întrucât ar afecta intrarea în blocurile și străzile aferente acestei zone, prin urmare, contestatorul este îndrituit în temeiul art. 1 din Legea nr.10/2001 la măsuri reparatorii în echivalent.
Contestatorul a solicitat administrarea probei cu expertiză tehnică specialitatea topo pentru identificarea terenului solicitat spre restituire, probă ce a fost încuviințată și administrată de către instanță.
Prin sentința civilă nr.295 din 28 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s- respins contestația formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Tr.
S-a reținut că reclamantul, în calitate de persoană îndreptățită la restituire în sensul Legii nr.10/2001, s-a adresat cu notificare pârâtei la data de 13.06.2008, solicitând restituirea în natură a unei suprafețe de 300 mp. din totalul suprafeței de 600 mp. și despăgubiri pentru diferența de teren, precum și locuința existentă pe acesta, imobil situat în Tr. S,-, expropriat prin Decretul nr.436/1966.
Că, prin dispoziția nr.1520/10.04.2008 pârâta a soluționat notificarea reclamantului, dispunând respingerea cererii privind restituirea în natură a imobilului teren de 600 mp. și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în conformitate cu Titlul VII din Legea nr.247/2005 pentru acesta și pentru locuința ce a fost situată pe teren, în prezent demolată, din considerentele dispoziției reținându-se că petentul a făcut dovada dreptului pretins, însă dat fiind că întreaga suprafață de 600 mp. a fost integral folosită pentru construirea de blocuri de locuințe și utilitățile aferente, terane și subterane, restituirea în natură nu este posibilă.
S-a mai reținut că Legea nr.10/2001, ca lege reparatorie pentru proprietarii cărora le-au fost preluate în mod abuziv imobilele de către stat anterior anului 1989, a statuat principiul prevalenței restituirii în natură către persoanele îndreptățite a acestor imobile, cu condiția ca imobilele să fie libere, potrivit art. 11 alin.3 din lege.
Instanța a concluzionat că terenurile afectate amenajărilor de utilitate publică nu sunt considerate libere în accepțiunea legii, ele neputând face obiectul restituirii în natură, iar potrivit alin. 4 al aceluiași articol, măsurile reparatorii în echivalent sunt aplicabile și în situația în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă, chiar și numai funcțional, terenul solicitat.
S-a reținut de asemenea că, din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză, a rezultat că terenul în suprafață de 600 mp. este cuprins în planul de sistematizare a orașului, acesta aparținând unei zone în care s-au construit blocuri de locuințe, parte din teren (262,5 mp) fiind ocupat de construcția unui bloc, alee și trotuar, iar altă parte (337,5 mp) de parcare și utilități subterane, acestea răspunzând unei necesități firești de utilizare a construcțiilor ce face imposibilă restituirea în natură.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
A susținut că nu s-a stabilit dacă terenul în litigiu este proprietate publică sau privată, la dosarul cauzei neexistând vreo adresă în acest sens și mai mult, în prezent nu există nici o construcție ce ar aparține primăriei și nici nu figurează în inventarul bunurilor unității administrativ - teritoriale.
A arătat că certificatul eliberat de Primăria Tr. S - Serviciul urbanism, nu reprezintă în fapt un certificat de urbanism, ci doar un act prin care se încearcă fără nici un fel de rezultat a se lămuri regimul juridic al terenului.
A mai susținut că instanța de fond nu a verificat respectarea dispozițiilor art. 10 alin. 10 din Legea nr.10/2001 și nici procedura prevăzută de normele de aplicare ale Legii nr.10/2001, neexistând nici un act din care să rezulte convocarea persoanei îndreptățite pentru discuții cu privire la compensarea cu teren în altă zonă.
A susținut de asemenea, că instanța de fond nu a verificat și nici nu a luat în calcul că până în momentul de față scopul pentru care s-a făcut exproprierea nu s-a realizat.
Apelantul a criticat și raportul de expertiză efectuat în cauză, susținând că, deși instanța a înaintat obiectivele ce trebuiau avute în vedere la efectuarea expertizei, expertul nu a răspuns, sau a răspuns evaziv la aceste obiective.
A arătat că expertul nu a lămurit problema terenului afectat de canalul termic, a terenului pe care există parcarea neamenajată, după cum nu a precizat suprafața pe care o ocupă blocul 3, asfaltată și str. -.
Intimata Primăria Municipiului Dr. Tr. Sad epus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond, ca legală și temeinică.
Prin cererea depusă la fila 21 din dosarul de apel, apelantul a reiterat motivele inițiale de apel și a formulat motive suplimentare, prin care a susținut că nu au fost avute în vedere unele dintre documentele depuse la dosar de acesta.
A mai susținut că nu au fost avute în vedere dispozițiile art. 10 alin. 3 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr.250/2007 și dispozițiile art. 1 alin. 2 din Legea nr.10/2001.
Cu privire la aceste ultime dispoziții legale, apelantul a arătat că nu i s-a solicitat acordul ca în situația în care nu se poate dispune restituirea terenului, să se facă compensarea cu alte bunuri sau servicii.
În ședința publică din 23 martie 2009, instanța a încuviințat cererea de suplimentare a probatoriului formulată de apelantul reclamant, prin proba cu înscrisuri și proba cu expertiza tehnică de specialitate.
La aceeași dată au fost stabilite obiectivele expertizei tehnice, expertul desemnat urmând să identifice terenul în litigiu și să stabilească în concret situația actuală a acestuia, prin indicarea suprafețelor ocupate efectiv de blocuri și utilități publice, să stabilească traseul conductelor de termoficare subterane și să întocmească schița anexă la raportul de expertiză.
Au fost solicitate relații la Primăria Dr. Tr. S, cu privire la apartenența terenului în litigiu, relațiile solicitate fiind comunicate instanței cu adresa nr.11180/3 iunie 2009 ( fila 52 și următoarele dosar apel).
Raportul de expertiză a fost întocmit de expertul, fiind depus la dosarul cauzei la data de 31 august 2009.
Ulterior, expertul a depus precizări la raportul de expertiză, însoțite de mai multe înscrisuri, precum schița terenului liber, extras din Legea nr.10/20001, normele de aplicare a acestei legi și altele.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate, raportat la materialul probator al dosarului și dispozițiile Legii nr.10/2001, Curtea constată că este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat anularea dispoziției nr.1520/10 aprilie 2008 emisă de Primarul Municipiului Dr. Tr. S, prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a suprafeței de 600. teren situat în Dr. Tr. S,-, teren ce a fost expropriat prin Decretul nr.436/25 mai 1966.
Reclamantul a invocat ca temei legal dispozițiile art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001 și art. 9 din același act normativ, insistând asupra principiului restituirii în natură consacrat prin dispozițiile legii speciale.
Investită cu soluționarea acțiunii formulată de reclamant, prima instanță a administrat proba cu înscrisuri, dar și proba cu o expertiză de specialitate, pentru a lămuri situația terenului în litigiu și pentru a stabili dacă este posibilă restituirea în natură a imobilului notificat.
Expertiza întocmită la instanța de fond de expert, a concluzionat în sensul că terenul în suprafață de 600. ce a format obiectul notificării formulată de reclamantul, este afectat integral de detalii de sistematizare, fiind ocupat de blocuri de locuințe și utilitățile aferente terane și subterane.
Față de concluziile raportului de expertiză întocmit la fond, prima instanță a reținut corect că terenul în litigiu nu poate fi restituit în natură, urmând ca pentru acest teren reclamantul să primească măsuri reparatorii în echivalent, în conformitate cu prevederile Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Probatoriile adminJ. la instanța de apel, respectiv înscrisurile noi depuse de părțile implicate în proces, dar și raportul de expertiză întocmit de expert, demonstrează că terenul în suprafață de 600. situat în Dr. Tr. S,-, expropriat prin Decretul nr.436/1966, a fost folosit în scopul pentru care s-a realizat exproprierea.
Astfel, terenul este în prezent ocupat de blocurile 3 și 3, zona de protecție a celor două blocuri, alei pietonale, trotuare, str. - și o platformă betonată folosită ca parcare, fiind traversat de conducte subterane de termoficare pentru blocurile construite în această zonă.
Faptul că anumite porțiuni din suprafața totală solicitată de reclamant sunt libere de construcții și utilități, nu poate fi interpretat în sensul că aceste porțiuni pot fi restituite în natură, deoarece terenul nu este liber în sensul Legii nr.10/2001.
Chiar dacă, construcțiile ridicate pe acest teren nu ocupă întreaga suprafață expropriată, terenurile neocupate sunt necesare pentru utilizarea normală a acestor construcții, astfel încât restituirea în natură a acestor terenuri nu se poate realiza.
Cu înscrisurile noi depuse în apel d e intimata Primăria Municipiului Dr. Tr. S, aflate la fila 52 - 54, s-a demonstrat că terenul ce a format obiectul notificării face parte din domeniul public al Județului M în baza art. HG nr.963/2002, terenul fiind ocupat de utilități publice și prin urmare, imposibil de restituit în natură.
Critica referitoare la faptul că prima instanță nu a verificat respectarea dispozițiilor art. 10 alin. 10 din Legea nr.10/2001 și normele de aplicare ale acestei legi, în sensul că nu s-a făcut o ofertă reclamantului ca persoană îndreptățită cu privire la compensarea cu teren în altă zonă, este nefondată.
Prin notificarea înregistrată sub nr.159/N/2001, reclamantul a solicitat restituirea în natură a suprafeței de 600. situată în Dr. Tr. S,-.
Cererea de restituire a fost respinsă prin dispoziția nr.1520/10 aprilie 2008, emisă de Primarul Municipiului Dr. Tr. S, prin această dispoziție propunându-se acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, potrivit dispozițiilor Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Reclamantul a contestat în instanță dispoziția nr.1520/2008 emisă de Primarul Municipiului Dr. Tr. S, solicitând restituirea în natură în principal a suprafeței de 600. teren, iar în subsidiar a terenului liber, pentru diferența de teren solicitând despăgubiri în echivalent.
Nici prin acțiune și nici ulterior printr-o altă cerere, reclamantul nu a solicitat compensarea cu teren în altă zonă, după cum nu a solicitat compensarea cu alte bunuri sau servicii, așa cum susține prin motivele suplimentare de apel d e la fila 21 din dosar.
În atare situație, prima instanță s-a pronunțat corect în limitele investirii făcute, respectând întocmai dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod pr. civilă.
Cât privește susținerea referitoare la faptul că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 10 pct. 3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 aprobate prin HG nr.250/2007, Curtea constată că este de asemenea, nefondată.
Din considerentele hotărârii pronunțată de instanța de fond nu rezultă că unul din temeiurile legale pe care s-a bazat soluția de respingere a contestației formulată de reclamantul, a fost art. 10 pct. 3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001.
Raționamentul juridic al primei instanțe a fost fundamentat pe împrejurarea că terenul este afectat lucrărilor de utilitate publică pentru care s-a dispus exproprierea și-n atare situație, nu poate fi restituit în natură, neputând fi considerat teren liber în sensul dispozițiilor art. 11 din Legea nr.10/2001.
Sentința primei instanțe, este legală și temeinică.
Așa fiind, apelul formulat de reclamantul este nefondat și în baza art. 296 Cod pr. civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 295 din 28 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI DR. TR.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 28 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
01.10.2009
Jud.fond
Președinte:Costel DrăguțJudecători:Costel Drăguț, Costinela Sălan
