Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 227/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.227
Ședința publică din data de: 17.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu
GREFIER -- -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelantul pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr.765/01.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -,.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă apelantul pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL prin consilier juridic care depune delegație de reprezentare, intimații reclamanți personal și asistat de avocat cu împuternicire avocațială de reprezentare, -, prin același avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru și că numai intimatul a fost citat cu copia motivelor de apel. Totodată se arată că la data de 21.10.2009 s-a depus întâmpinare în 2 exemplare care a fost comunicată și apelantului pârât.
Părțile prezente învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de apel.
Reprezentantul apelantului pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea hotărârii apelate, iar pe fond respingerea acțiunii ca nefiind întemeiată.
Reprezentantul intimaților reclamanți, -, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței civile ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. În combaterea apelului declarat solicită a se avea în vedere că notificarea a fost depusă încă din anul 2001, că apelantul pârât avea obligația să răspundă la aceasta, iar dispozițiile art. 480 cod civil nu sunt aplicabile în speță. Cu privire la istoricul numărului poștal, a se avea în vedere că aceste dovezi au fost depuse încă la începutul formării dosarului de restituire al imobilului.
Curtea reține în pronunțare cauza ce are ca obiect soluționarea cererii de apel formulată de către apelantul pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr.765/01.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -,.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub numărul 40578/3/20.11.2007 la Tribunalul București secția a III-a, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul B prin Primarul General și au solicitat să fie obligat pârâtul să le restituie în natură, în deplină proprietate și posesie, terenul situat în B, Intr. -, nr. 1, sector 6, în suprafață de 100 mp.
În motivarea acțiunii s-a arătat că terenul în litigiu a fost dobândit în proprietate de către autorul reclamanților -, potrivit actului autentic de vânzare cumpărare datat 26.08.1941 și că prin sentința civilă nr. 4350/25.06.2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă, a fost stabilită calitatea reclamanților de moștenitori de pe urma autorului lor comun.
Au mai arătat reclamanții că, inițial, acest teren a fost folosit ca grădină de legume și că, ulterior, au aflat că imobilul ar fi fost preluat de către stat, fără a le fi fost comunicată vreo decizie din care să rezulte modalitatea de trecere a terenului în proprietatea statului.
În conformitate cu dispozițiile Legii Nr. 10/2001 s-au adresat Primăriei Municipiului B privind notificarea nr. 995/19.07.2001, în vederea restituirii în natură a terenului menționat, însă unitatea deținătoare nu a dat curs acestei notificări.
Prin sentința civilă nr. 1546/2006 pronunțată de Tribunalul București, a fost obligat pârâtul Municipiul B să soluționeze notificarea formulată de reclamanți, însă și după rămânerea irevocabilă a hotărârii, pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a emite o decizie sau dispoziție motivată, referitor la cererea de restituire în natură a terenului arătat, astfel că reclamanții, au fost nevoiți să promoveze prezenta acțiune.
Pârâtul Municipiul B, a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 765/01.06.2009, a fost admisă cererea reclamanților, dispunându-se obligarea pârâților la restituirea în natură către reclamanți a terenului în suprafață de 198,19. situat în B, str. - - nr. 1, sector 6, având vecinătățile specificate în raportul de expertiză întocmit de expert -.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
Raportul de expertiză topo efectuat în cauză a identificat terenul revendicat de reclamanți ca fiind liber de construcții, iar prin completarea la raport s-a relevat faptul că imobilul nu este afectat de rețele edilitare sau elemente de sistematizare.
Față de dovezile existente, tribunalul a reținut că autorul reclamanților - a dobândit în proprietate - prin act autentic de vânzare cumpărare încheiat la 26.08.1941 - terenul situat în B, Intr. -, nr. 1, sector 6, că acest teren a fost preluat de stat în regimul comunist și că prin notificarea nr. 995/2001, formulată în baza Legii 10/2001 reclamanții au solicitat restituirea în natură a terenului în litigiu, fiind pronunțată și o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă de către Tribunalul București, prin care pârâta a fost obligată să soluționeze respectiva notificare.
Tribunalul este în măsură să soluționeze pe fond cererea de restituire în natură formulată de persoana îndreptățită în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare a bunului de a răspunde la notificare, așa după cum s-a stabilit în practica judiciară.
Având în vedere prevederile Legii speciale nr. 10/2001, care stabilesc că imobilele preluate în mod abuziv în regimul anterior se restituie de regulă în natură persoanelor îndreptățite, și întrucât, potrivit expertizei topo, terenul revendicat este liber, nefiind afectat de construcții, utilități ori rețele edilitare, a constatat instanța temeinicia cererii reclamanților.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul.
În motivarea apelului se susține în esență că:
Analizând în mod greșit probatoriul administrat în cauză și interpretând în mod eronat dispozițiile art. 21-25 din. legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, instanța de fond a obligat pârâtul să restituie reclamanților în natură terenul în suprafață de 198,19 mp situat în B, - - nr. 1, sector 6.
Acțiunea în revendicare este o acțiune reală, petitorie al cărui scop îl constituie redobândirea bunului de către adevăratul proprietar de la cel la care se afla.
Ca atare acțiunea în revendicare poate fi formulată doar de proprietarul bunului revendicat și împotriva posesorului actual al bunului revendicat.
Prin derogare de la dispozițiile dreptului comun, potrivit cărora proprietarul neposesor are la îndemână o acțiune în justiție pentru apărarea dreptului său și reîntregirea atributelor acestuia, Legea nr. 10/2001 instituie o procedură administrativă de recuperare a posesiei bunului (art. 2 pct. 2) supusă însă controlului judiciar prin aceea că acordă posibilitatea celor interesați de a ataca în justiție deciziile sau dispozițiile persoanelor juridice deținătoare ale imobilelor prin care sunt rezolvate cererile de restituire.
De asemenea, având în vedere faptul că prezenta acțiune a fost soluționată după apariția Legii nr. 10/2001 - lege specială ce derogă de la dispozițiile dreptului comun și care se aplică și cauzelor aflate pe rol la data intrării ei în vigoare, reclamanții aveau posibilitatea de a se adresa Comisiei înființată în baza acestei legi și numai după ce Comisia ar fi dat un răspuns negativ ar fi putut solicita pe calea dreptului comun pretenții.
apelanta în sensul că nu este încălcat accesul liber la justiție al reclamanților deoarece legea specială are o procedură aparte, și o cale judecătorească superioară, respectiv Tribunalul București. De altfel, accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil este asigurat, sub toate aspectele, în cadrul procedurii judiciare prevăzută de Capitolul III al. Legii nr. 10/2001, deci în condițiile și pe căile prevăzute de legea speciale:
Or, dispozițiile Legii nr. 10/2001, lege specială și derogatorie de la dreptul comun, sunt obligatorii de la data intrării ei în vigoare, în raport și de adagiile "generalia specialibus non derogant și "specialia generalibus derogant".
În consecință, legiuitorul permite revendicarea imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 numai în condițiile Legii nr. 10/2001, act normativ cu caracter special.
În caz contrar, s-ar ajunge la situația în care dispozițiile Legii nr. 10/2001 ar fi golite de conținut, astfel încât să nu-și producă efectele juridice, or nu aceasta este rațiunea pentru care a fost adoptate o atare lege specială de reparație.
Pentru aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 329 din Codul d e procedură civilă s-a admis în data de 09.06.2008 prin decizia nr. 33, recursul în interesul legii prin pronunțarea unei decizii în sensul că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioadă 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 - acțiunile având ca obiect revendicarea acestor imobile nu mai pot fi întemeiate pe dispozițiile dreptului comun (art. 480 și 481 din Cod Proc.Civ.).
Obținerea de măsuri reparatorii în natura sau prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001, necesită inițierea și parcurgerea procedurii speciale reglementate prin art. 21-26 din acest act normativ.
Mai susține apelanta că instanța a dispus restituirea în natură a imobilului în litigiu fără a clarifica situația lui juridică, în sensul de a se stabili dacă este liber și poate fi restituit în natură.
Motivarea în sensul că se impune restituirea în natură deoarece din probele administrate pe parcursul litigiului rezultă că imobilul este liber nu poate fi interpretată decât ca superficială, în condițiile în care aceste aspecte nu rezultă și dintr-o adresă emisă de către Direcția Evidența Proprietății și cadastru care să clarifice pe de o parte situația juridică și afectarea de rețele edilitate a bunului în cauză iar pe de altă parte care să lămurească istoricul de adresa și număr poștal al bunului litigios.
În drept, au fost invocate prevederile art. 282-298.Pr.Civ.
Apel scutit de taxa de timbru.
Intimații au formulat întâmpinare, prin aceasta arătând în esență că apelanta, susținând inadmisibilitatea acțiunii în revendicare de drept comun după intrarea în vigoare a Legii 10/2001, nu observă faptul că acțiunea pendinte este întemeiată tocmai pe dispozițiile legii speciale (nr. 10/2001).
Totodată menționează intimații că instanța a verificat dacă imobilul a cărui restituire s-a solicitat este sau nu liber, chiar la solicitarea pârâtului-apelant dispunând completarea expertizei topo în sensul de a se verifica dacă terenul este afectat de rețele de utilități.
Nu s-au administrat probe noi în apel.
Analizând apelul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele stabilite prin art. 295 alin. 1.pr.civ. Curtea constată caracterul nefondat al acestuia.
Considerentele avute în vedere sunt următoarele:
Acțiunea pendinte a fost promovată de reclamanți urmare a inițierii procedurii speciale reglementate de Legea 10/2001 - prin transmiterea către pârât a notificării nr.995/2001 - procedură care a rămas nefinalizată până la data acestui demers.
Mai mult, reclamanții au acționat în justiție pârâtul spre a fi obligat acesta să soluționeze menționata notificare și, în aceste condiții au obținut sentința civilă nr. 1546/2006 pronunțată de Tribunalul București (devenită irevocabilă) prin care s-a dispus obligarea pârâtului în sensul soluționării notificării.
Prin această din urmă sentință s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația legală de a soluționa notificarea primită de la reclamanți în cadrul termenului legal prevăzut de art. 25 alin. 1 din Legea 10/2001.
O asemenea conduită culpabilă a pârâtului este, potrivit cu Decizia nr. XX/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție pe calea recursului în interesul legii, echivalentă unui refuz de a soluționa notificarea, iar instanța sesizată cu acțiunea prin care se contestă un atare refuz are posibilitatea de a analiza chiar fondul notificării prin care s-au solicitat măsuri reparatorii în condițiile Legii 10/2001.
Acestea au fost coordonatele în care prima instanță a analizat cererea de restituire formulată de reclamanții-intimați, fiind astfel respectat întru totul principiul de dreptspecialia generalibus derogant.
În aprecierea referitoare la situația de fapt a imobilului, respectiv a împrejurării că acesta nu este afectat de construcții, de rețele edilitare sau elemente de sistematizare instanța și-a fundamentat concluzia pe o probă științifică, respectiv pe expertiza încuviințată în cauză, așa încât susținerea apelantului în sensul că instanța ar fi dat dovadă de superficialitate în analiza acestui aspect este vădit nefondată.
Eventuale relații de la una dintre Direcțiile ce funcționează în cadrul Primăriei Municipiului B puteau fi depuse, în apărare și chiar în fața instanței de apel, de către pârâtul-apelant pentru că din poziția entității notificate ce ar fi trebuit să soluționeze notificarea era obligat să furnizeze toate informațiile deținute de instituție cu privire la imobil.
Dealtfel trebuie observat că apelantul nu contestă concluziile expertizei și nici nu invocă un impediment concret în restituirea imobilului ce ar fi rezultat din evidențele Direcției Evidența Proprietăți și Cadastru, ci evocă necesitatea solicitării unor relații de la respectiva Direcție de o manieră abstractă, ca un demers pe care el l-ar fi considerat oportun.
Față de considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea constată caracterul nefondat al criticilor aduse de apelant sentinței atacate, urmând a dispune, în conformitate cu prevederile art. 296.pr.civ. respingerea apelului astfel susținut.
În temeiul art. 274 slin. 1.pr.civ. va obliga apelantul la plata către intimați a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentate de onorariul de asistență juridică.
Văzând și dispozițiile art. 299 și urm. pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de către apelantul pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL cu sediul. în-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 765/01.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, toți cu domiciliul în B,-,. 4, sector 5, ca nefondat.
Obligă apelantul la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.GS
.red.
8 ex./.
Jud Fond Secția a III-a Civilă,
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Antonela Cătălina Brătuianu
