Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 229/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.229/
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Romeo Jirlăeanu
Grefier - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelului civil declarat de reclamantul, cu domiciliul în B, sector 2,-, -.23.B.1,.2 parter, jud.I, Cod poștal - împotriva sentinței civile nr.521/04.06.2006 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr.2270/C/2006.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 05 2008, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 10 2008, când,
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16 oct.2003, reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local T, a solicitat anularea dispoziției nr.622/08.09.2003 emisă de Primarul Municipiului T, prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în acest municipiu, pe motivul că nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat.
Urmare a anulării dispoziției atacate, reclamantul a solicitat să se dispună în principal obligarea pârâtului să-i restituie în natură imobilul situat în municipiul T, strada -, iar în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Fiind astfel investit, Tribunalul Galați, prin sentința civilă nr.521 din 04.06.2008, a respins acțiunea reclamantului ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că deși din actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.6283/27 1909 rezultă că autorul reclamantului, a devenit proprietarul imopbilului din T, str.-, fără a se preciza concret numărul imobilului, reclamantul nu a administrat probe prin care să individualizeze imobilul și nici modalitatea de preluare a acestuia de către stat.
Soluția primei instanțe a fost confirmată de Curtea de APEL GALAȚI care, prin decizia civilă nr.333/A din 25 febr.2005, a respins ca nefondat apelul reclamantului.
Impotriva acestei din urmă hotărâre a declarat recurs reclamantul invocând prevederile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
A susține, în esență, că instanța de apel i-a încălcat dreptul la apărare în sensul că deși prin cererea de apel a solicitat efectuarea unei expertize pentru identificarea imobilului în discuție, instanța nu a pus în discuție proba solicitată, fiind astfel în imposibilitatea de a-și apăra drepturile supuse judecății.
Recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Conform art.314 din Codul d e procedură civilă "Inalta C de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite".
In speță, împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite, ceea ce impune casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la instanța de apel.
Din actul de vânzare-cumpărare nr.6283/9 nov.1909 autentificat și transcris sub nr.1114/9 nov.1927 de fostul Tribunal Județean T (15 dosar fond) rezultă că (bunicul reclamantului) a cumpărat "una prăvălie la față cu 4 odăi și o sală, construcție de cărămidă acoperită cu șindrilă, cu un beci de cărămidă, plus un șopron de scândură ca o privată, precum și tot locul de sub ele, care se mărginește la răsărit cu strada -, la Nord cu strada - tribunal, pe din josu cu strada - - și la cu imobilul d-nei ".
Este adevărat că prin cererea introductivă de instanță reclamantul a arătat că imobilul solicitat se află pe strada - fără însă a-l individualiza în sensul de a preciza strada pe care acest imobil s-ar afla în prezent.
In fața instanței de fond, reclamantul a depus însă mai multe acte din care rezultă că bunicul său, a fost înmatriculat în registrul comerțului cu o firmă individualizată având sediul în T, str.- nr.16 (în anul 1931) și respectiv în- (în anul 1949).
In recurs, reclamantul a depus mai multe acte din care rezultă că la adresa din T,- figurează ca proprietari și ulterior moștenitoarea acestuia (fiică), al cărei nepot de frate este reclamantul.
De asemenea, la fila 31 din dosarul de recurs s-a depus și Decretul de expropriere nr.238 din 28 martie 1962 prin care s-au expropriat în municipiul T mai multe imobile, printre care și cele expropriate de la reclamantului, (născută ) și situate în- suprafață de 182 mp - conform anexei la decret tabel 2 poziția 26 și procesul verbal de evaluare din 9 iulie 1962) și respectiv în-.
Deși prin apelul formulat reclamantul a susținut că a făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la imobilul solicitat conform actului de vânzare-cumpărare nr.6283/9 nov.1909 autentificat și transcris sub nr.1114/9 1927 de fostul Tribunal Județean T și a solicitat efectuarea unei expertize pentru a se identifica acest imobil, instanța de apel, în baza rolului activ prevăzut de art.129(5) din Codul d e procedură civilă, era datoare să verifice această apărare în scopul aplicării corecte a legii și să ordone administrarea tuturor probelor necesare.
Neprocedând în conformitate cu prevederile legale menționate și nepunând în discuție proba cu expertiză solicitată de reclamant, instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, încălcând astfel dreptul reclamantului la apărare.
Pentru considerentele arătate și în lumina noilor înscrisuri depuse în recurs, s-a impus admiterea recursului și casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei la instanța de apel pentru rejudecarea apelului.
Cu prilejul rejudecării, instanța de trimitere a recomandat efectuarea unei expertize judiciare care să identifice amplasamentul actual al imobilului în litigiu, dimensiunile, vecinătățile în raport de actul de proprietate al autorului pentru a se verifica dacă acesta poate fi restituit sau nu în natură în integralitate sau parțial sau dacă acesta a fost sau nu demolat.
De asemenea, instanța va verifica prin înscrisuri dacă strada 30 din municipiul T s-a numit și strada - și dacă în prezent se numește strada - cum rezultă din unele acte, precum și calitatea reclamantului de persoană îndreptățită în raport de prevederile art.3 din Legea nr.10/2001.
In rejudecarea apelului s-a efectuat expertiza tehnică imobiliară cu obiectivele indicate de instanța de recurs și totodată s-au solicitat relații cu privire la succesiunea în timp a denumirii și numerotării străzilor.
Din raportul de expertiză a reieșit că imobilul din T-, actualmente B-dul -, proprietatea lui a fost expropriat în baza Decretului nr. 238/28.03.1962 și cuprins în poz. 3 în procesul verbal de evaluare încheiat la data de 09.07.1962 are o valoare de - lei.
Totodată expertul a mai stabilit că imobilul nu poate fi restituit în natură nici total nici parțial deoarece toate imobilele din zonă au fost demolate și în prezent sunt construite blocuri și că vecinătățile imobilului sunt: sud - str. -, est - str. -, vest -, nord - str. 30.
Apelul de față este fondat.
Cu privire la calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului precum și cu privire la dovada proprietății și a preluării abuzive s-a reținut cu caracter de lucru judecat de către instanța de recurs că au fost dovedite astfel că în rejudecare instanța nu mai reia aceste discuții ci doar modalitatea despăgubirii reclamantului.
In acest sens având în vedere concluziile raportului de expertiză din care reiese imposibilitatea restituirii în natură precum și faptul că reclamantul a solicitat în substituire despăgubiri, Curtea apreciază că se impune admiterea apelului reclamantului și schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii a anulării dispoziției nr.622/2003 emisă de Primarul Municipiului T și constatarea dreptului reclamantului la despăgubiri în valoare de - lei ce urmează a se acorda potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelulcivil declarat de reclamantul, cu domiciliul în B, sector 2,-, -.23.B.1,.2 parter, jud.I, Cod poștal - împotriva sentinței civile nr.521/04.06.2006 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr.2270/C/2006.
Schimbă sentința civilă nr.521/04.06.2004 a Tribunalului Galați și în rejudecare: Admite acțiunea.
Anulează dispoziția nr.622/2003 a Primăriei Municipiului T și în consecință:
Constată că reclamantul are dreptul la despăgubiri în valoare de 115.374 lei pentru imobilul imposibil de restituit situat în T,- (fostă str.-, actualmente B-dul -) despăgubiri ce vor fi acordate conform Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10.11.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.AI-04.12.2008
Dact.MH-08.12.2008/4 ex.
Fond:
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Romeo Jirlăeanu
