Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 23/2009. Curtea de Apel Tg Mures

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

Decizie nr. 23/

Ședința publică din 18 Februarie 2009

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

Grefier -

Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul, domiciliat în Reghin,-, județul M, împotriva sentinței civile nr.252 din 24 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr.3794/2003.

În lipsa părților.

dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din 4 februarie 2009 - care face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru data de 11 februarie 2009, iar apoi pentru data de astăzi, 18 februarie 2009.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr.252 pronunțată la data de 24.02.2005 de Tribunalul Mureș, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de, în contradictoriu cu Ortodoxă de.

Apelul formulat de reclamantul a fost admis prin decizia civilă nr.466/A din 4 noiembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș și în consecință fost schimbată în tot hotărârea atacată, în sensul că a fost admisă contestația, stabilind că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești pentru imobilul clădit, situat în comuna de nr.206, în suprafață de 1800 mp, despăgubiri care se vor stabili și acorda reclamantului în condițiile și conform procedurii prev. de art.16 din Legea nr.247/2005.

Recursul formulat de pârâta Ortodoxă de a fost admis în Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.4862 din 13.06.2007, prin care s-a dispus casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.

Instanța de casație a constatat că nici instanța de fond și nici cea de apel nu a clarificat aspecte esențiale în stabilirea stării de fapt și de drept. Astfel, nu s-a lămurit dacă cererea formulată de reclamant pentru același teren dar în temeiul Legii nr.1/2000 a fost sau nu soluționată și dacă preluarea imobilului a fost sau nu abuzivă; de ce s-au acordat măsuri reparatorii pentru 1800 mp dacă reclamantul a solicitat doar pentru un teren în suprafață de 680 mp și în fine, nu s-a lămurit pe deplin stadiul soluționării administrative a notificării reclamantului.

Procedând la rejudecarea cauzei, curtea a solicitat informații referitoare la situația juridică a imobilului aflat în litigiu. Comisia locală împreună cu comisia județeană a înaintat curții o copie după titlul de proprietate nr.70200 prin care pârâta Ortodoxă de a fost împroprietărită cu terenul din litigiu, Primăria comunei de a depus copia procesului verbal încheiat la data de 10 august 1954 prin care, în aplicarea Decretului nr.81/1954, autorul reclamantului a pierdut dreptul de proprietate asupra imobilului cu care fusese împroprietărit, situația întocmită de instituțiile locale ale vremii privitoare la imobilele acordate în cadrul procesului de împroprietărire și de asemenea, înscrisurile referitoare la stadiul soluționării cererii reclamantului de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr.1/2000.

Analizând aceste înscrisuri, precum și cele depuse în primul ciclu procesual, curtea constată că acțiunea reclamantului este nefondată, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică.

Pentru a ajunge la această concluzie, curtea constatat că, în fapt, prin titlul de proprietate nr.- autorul reclamantului a fost împroprietărit cu imobilul situat în localitatea de nr.206 ce a aparținut sasului absenteist. Copia fidelă a CF 938 de arată că proprietatea acordată autorului reclamantului se compune din casă de lemn cu teren în suprafață de 645 stânjeni.

Situația întocmită de autoritățile locale arată că în anul 1954 autorul reclamantului părăsise imobilul și comuna și ca urmare, imobilul intrat în posesia CAP, apoi a fost preluat de SC SA, care la rândul său l-a donat pârâtei Ortodoxă de. Terenul aferent construcției a făcut obiectul Legii nr.18/1991, fiind atribuit pârâtei și apoi înscris în cartea funciară.

La rândul său, reclamantul a întreprins demersuri pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra aceluiași teren, dovadă fiind în acest sens cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pe care se menționează ca temei al cererii sale titlul de proprietate emis în anul 1954 pe numele autorului reclamantului. În privința acestei cereri Primăria comunei de (fila 119 dosar) a comunicat faptul că amplasamentul terenului propus de comisie a fost respins de reclamant, urmând în aceste condiții să-i fie acordate despăgubiri.

Așadar, în ceea ce privește terenul solicitat de reclamant prin notificare, sunt aplicabile dispozițiile art.8 din Legea nr.10/2001 care exceptează de la măsuri reparatorii cererile referitoare la imobilele al căror regim a fost reglementat de Legea nr.18/1991.

În privința construcțiilor, acest imobil nu face parte din categoria celor preluat abuziv în sensul art.2 din Legea nr.10/2001. După cum se observă, imobilul a fost acordat gratuit de Statul Român prin împroprietărire, iar autorul reclamantului l-a abandonat, părăsind comuna. De observat este faptul că fostul proprietar tabular decedat, iar moștenitorii acestuia, cei care ar fi putut pretinde măsuri reparatorii în temeiul legii nr.10/2001, au declarat că doresc ca imobilul să rămână la conducătorul Parohiei Ortodoxe.

În privința procedurii administrative, se observă faptul că, inițial Primarul comunei de a emis o dispoziție prin c are propune despăgubiri pentru reclamant, dar apoi, urmând circuitul legal în vechea formă a Legii nr.10/2001 și normelor de aplicare, Prefectura Mat rimis notificarea deținătorului imobilului, adică pârâtei Ortodoxă de (art.21 din Legea nr. 10/2001).

Față de cele reținute, în temeiul art. 295, art. 296 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul, domiciliat în Reghin,-, județul M, împotriva sentinței civile nr.252 din 24 februarie 2005 Tribunalului Mureș.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2009.

PREȘEDINTE: Nemenționat

Judecător,

Grefier,

Red.

Tehnored.: /4 ex.

23.03.2009

Jud.fond:

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 23/2009. Curtea de Apel Tg Mures