Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 230/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 230/
Ședința publică din 10 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ion Rebeca JUDECĂTOR 2: Georgiana Nanu
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, apelul civil declarat de pârâta RM., cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.431 din 20 iunie 2006, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.2696/cv/2005, venit spre rejudecare, după casare, intimați fiind reclamanții, I, domiciliați în Râmnicu V, Bulevardul T, nr.10, -.5,.B,.21, județul V și pârâtul MUNISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5.
Curtea constată că dezbaterile asupra apelului s-au desfășurat în ședința publică din data de 27 octombrie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată la 03 2008 și ulterior astăzi, 10 2008, când în urma dezbaterilor s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată că:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 8.08.2005, și I au solicitat în contradictoriu cu SC Rm. V, pronunțarea unei hotărâri prin care ă se anuleze decizia nr.4/6.06.2005, emisă de aceasta de pe urmă și pe cale de consecință, pârâta să fie obligată să propună despăgubiri în echivalent pentru suprafața de 2600 mp, trecută în proprietatea statului în mod abuziv.
În motivarea acțiunii s-a arătat că suprafața de 2600 mp, face parte dintr-o suprafață mai mare de 1.725 mp expropriată de la autoarea reclamanților, însă, în mod greșit, pârâta a respins cererea de restituire ca inadmisibilă.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.431 pronunțată la 20.06.2006, a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâta ă emită o decizie în care să facă oferta de despăgubiri sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent cu privire la terenul de 2600 mp.
Instanța de fond a reținut că imobilul a fost preluat în mod abuziv de către stat, fiindu-i aplicabile dispozițiile Legii nr.10/2001, chiar dacă la expropriere s-a efectuat o plată către fostul proprietar, Legea dând posibilitatea de a obține restituirea imobilului cu condiția rambursării despăgubirilor primite.
Sentința a fost criticată de către reclamantă pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia civilă nr.172 din 25.09.2006, a admis apelul și a schimbat hotărârea în sensul obligării pârâtei să ofere despăgubiri sau măsuri reparatorii numai pentru suprafața de 2400 mp, cu argumentul că din schița anexă la Decretul de expropriere nr.218/1967, autorului reclamanților i-a fost expropriată numai suprafața de 2400 mp.
Decizia a fost criticată de către pârâtă pe calea recursului de către reclamanți pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, în dezvoltarea căruia a arătat că instanța de apel a făcut o apreciere greșită cu privire la întinderea suprafeței expropriate, nemanifestând rol activ în determinarea acestuia.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.4746 pronunțată la 11.06.2007, a admis recursul reclamanților și a casat decizia cu trimitere spre rejudecare pentru a se determina prin completarea probelor întinderea suprafeței de teren ce face obiectul cauzei și persoana ce se afla în posesia lui la data notificării.
După casarea cu trimitere spre rejudecare, a fost efectuat un raport de expertiză tehnică.
Analizând, apelul în limita motivelor invocate, precum și în raport de probele administrate în cauză, se apreciază ca nefondat, pentru argumentele ce urmează:
Apelanta a criticat soluția pronunțată în primă instanță pentru motivele că imobilul ce face obiectul cauzei nu a fost preluat în mod abuziv de către stat, reclamanții nu au dovedit dreptul de proprietate asupra acestuia, pretenții cu privire la proprietatea terenului având și, s-a invocat în mod greșit Decretul nr.1002/14.12.1966 ca act de expropriere, iar expertul nu a făcut o evaluare obiectivă a imobilului.
Prin Decizia nr.4 din 6.06.2005, a fost respinsă notificarea reclamanților de către pârâtă ca inadmisibilă, cu mențiunea că terenul la care s-au referit a trecut în proprietatea statului în mod legal prin expropriere la data de 16.03.1967, astfel că acesta nu poate să fie restituit în baza Legii nr.10/2001.
Reclamanții au solicitat restituirea suprafeței de 2600 mp în calitate de legatari universali ai autoarei din proprietatea căreia acest bun a fost expropriat prin Decretul nr.918 din 16.03.1966 în vederea construirii unor ateliere de către Meșteșugărească "".
Prin Legea nr.10/2001 se reglementează dreptul de restituire al imobilelor preluate în mod abuziv de stat, organizațiile cooperatiste sau orice alte persoane juridice în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989, exprimându-se prin art.2 al actului normativ sintagma de imobil preluat abuziv.
În textul de lege enunțat sunt enumerate imobilele trecute în proprietatea statului ce pot fi încadrate în categoria acelora în care preluarea are un caracter abuziv, printre acestea enumerându-se și imobilele preluate cu titlu valabil așa cum sunt definite la art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică.
Imobil preluat de stat cu titlu valabil în sensul art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998, poate fi considerat și imobilul expropriat chiar dacă fostului proprietar i-au fost plătite despăgubiri, deoarece potrivit art.11 din Legea nr.10/2001, imobilele expropriate pot să fie restituite în natură chiar dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire cu condiția ca această valoare să fie restituită în raport de indicele de inflație stabilit conform legislației în vigoare.
Regimul juridic aplicabil imobilului în cauză este incontestabil în raport de acest argument, motiv pentru care, reclamanții aveau posibilitatea să solicite restituirea în temeiul Legii nr.10/2001.
Vocație la restituirea imobilului aveau reclamanții nu numai în temeiul Legii nr.10/2001, dar și ca urmare a justificării calității de moștenitor în temeiul art.4 alin.2, potrivit căruia moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice sunt beneficiarii legii de restituire a imobilului, aceștia de pe urmă justificând calitatea de persoane beneficiare prin legatul universal.
O altă critică a apelantei a fost aceea referitoare la întinderea și evaluarea suprafeței de teren.
Pentru determinarea suprafeței și evaluarea sa, instanța de fond a avut în vedere raportul de expertiză tehnică din care a rezultat că suprafața reală expropriată este de 2600 mp, chiar dacă în actul de expropriere a fost trecută o suprafață mai mică.
Cu privire la această suprafață de teren, părerile experților au fost contradictorii, motiv pentru care s-a dispus efectuarea unei lucrări de către trei experți, după casarea cu trimitere spre rejudecare.
În lucrarea efectuată în aceste condiții, a rezultat că prin Decretul nr.218/16.03.1967 s-a expropriat suprafața de 4300 mp, decretul de expropriere fiind însoțit de o anexă potrivit căreia suprafața trecută în proprietatea statului este de 3814 mp.
În fapt, la data identificării terenului s-a constatat că apelanta stăpânește o suprafață de 3388 mp din fosta proprietate a autorului reclamanților, existând astfel neconcordanță între suprafața expropriată așa cum rezultă din acte și suprafața pe care în mod real o stăpânește pârâta.
La stabilirea suprafeței de teren trebuie să se aibă în vedere suprafața reală pe care o stăpânește persoana deținătoare la data notificării, fiindcă numai în acest mod va avea loc o reparație reală și efectivă a pagubei suferită de fostul proprietar ca urmare a preluării abuzive de către stat.
Apărarea apelantei, potrivit căreia suprafața ce trebuia avută în vedere la restituire este de numai 2400 mp, nu are relevanță juridică, fiindcă a ține cont de această pretenție presupune a ignora scopul reparatoriu al legii și a lăsa în detenția apelantei o suprafață de teren a cărei proprietate nu o poate justifica.
Cu privire la evaluarea suprafeței, expertul a avut în vedere metoda comparației prin bonitate conform anexei nr.1 la raportul de expertiză efectuat în cauză, valoarea finală a acestuia urmând a se stabili în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit procedurii prevăzute în acest titlu.
Față de toate aceste argumente, apelul este nefondat urmând ca în baza art.296 Cod pr.civilă, să fie respins, iar ca urmare a culpei sale procesuale în baza art.274 din același cod, apelanta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul civil declarat de pârâta RM., cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.431 din 20 iunie 2006, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.2696/cv/2005, venit spre rejudecare, după casare, intimați fiind reclamanții, I, domiciliați în Râmnicu V, Bulevardul T, nr.10, -.5,.B,.21, județul V și pârâtul MUNISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5.
Obligă apelanta să plătească intimatelor cheltuieli de judecată în sumă de 2600 lei.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - ecția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
/5 ex/09.12.2008
jud. fond:
Președinte:Ion RebecaJudecători:Ion Rebeca, Georgiana Nanu
