Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 230/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.230/
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelului civil declarat de reclamanta cu domiciliul ales la Cabinet Individual de Avocatură, cu sediul G, str.- -.6,.1, parter împotriva sentinței civile nr.339 din 10.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 05.11.2008, când instanța mai având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 10.11.2008, când,
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr.339/10.03.2008 Tribunalul Galația respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria municipiului
A admis acțiunea principală formulată de reclamanta -, prin cabinet av. și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta și a dispus anularea dispoziției nr.1065/15.11.2004 emisă de Primarul Mun.
A dispus restituirea în natură în favoarea reclamantei a imobilului situat în G str.-.- nr.22-24 (fost 19-22) compus din suprafața de teren de 1672,92 mp. din totalul de 1963 mp.și construcțiile C1, cu excepția celor 2 camere, anexe și dependințe în suprafață de 8617 mp. proprietatea numitului - și și C3 cu excepția unei camere, anexe și dependințe, în suprafață totală de 68,61 mp. proprietatea numitei, conform raportului de expertiză tehnică, a suplimentului la acest raport și a schiței anexă întocmite de către ing.exp. la datele de 03.01.2008 și 30.01.2008.
A dispus restituirea prin echivalent a dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 290,08 mp. și asupra construcțiilor C2 și a două camere, anexe și dependințe în suprafață de 86,17 mp. proprietatea numiților - și și a unei camere, anexe și dependințe în suprafață totală de 68,61 mp. proprietatea numitei, identificate în C1 și C3 conform aceluiași raport de expertiză, echivalent ce va fi calculat și acordat conform titlului VII din Legea nr.247/2005 republicată.
A respins ca nefondată cererea de intervenție privind cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat anularea dispoziției nr.1065/SR/2004 emisă de pârâtă și restituirea în natură a imobilului situat în G, str.-.- nr.22-24 (fost 16, 18-22).
In motivarea acțiunii Tribunalul a apreciat că acțiunea este fondată în parte, având în vedere următoarele considerente:
Conform practicii judiciare constante a Instanței Supreme în cauzele privind soluționarea contestațiilor împotriva Dispozițiilor emise de unitatea administrativ-teritorială, calitate procesuală pasivă are Primăria, motiv pentru care această soluție este îmbrățișată și de către instanță.
Din actele de stare civilă depuse de reclamantă la dosar rezultă că străbunicii săi, și au avut doi copii, (căsătorită cu ) și (căsătorită ), din actul dotal nr. 1582/ 1901 și Actul adițional nr. 1646/1901 rezultând că imobilul în litigiu a aparținut fam. și, iar din Anexa la Decretul nr.92/1950 eliberata de Arhivele Naționale G, rezultând că imobilul situat în Galți, str. -.-, nr.20 la acel moment a aparținut soților și și a fost naționalizat în baza Decretului nr.92/1950. Totodată, a avut ca fiică pe, aceasta din urmă fiind mama reclamantei -.
În acest fel, reclamanta a făcut dovada calității sale de persoană cu vocație succesorală la moștenirea proprietarului deposedat, motiv pentru care în cauză sunt aplicabile disp.art.3 și 4 din Legea nr.10/2001 în sensul că reclamanta are calitatea de a solicita aplicarea Legii 10/2001 în ceea ce o privește și raportat la imobilul din G, str. -.-, nr. 22-24.
Din raportul de expertiză tehnică imobiliară instrumentat în cauză (filele 189-201 vol.I) și suplimentul la acest raport de expertiză (filele 221-223 vol.I) a rezultat că imobilul ce la momentul naționalizării avea numărul 20 (fost nr. 18-22 și actual nr. 22-24 este alcătuit din suprafața de teren de 1963. pe care sunt edificate trei corpuri de clădiri de locuit, 1, 2 și 3, corpul 1 având două numere stradale, respectiv nr. 22 și nr. 24.
In același raport de expertiză, ca și din înscrisurile depuse de pârâtă la dosar, rezultă că în corpul nr.1 la nr. 22 locuiesc familiile și în calitate de chiriași și fam. în calitate de proprietar în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 15133/12.04.2001, iar la nr. 24 locuiește familia în calitate de chiriaș și familia - și în calitate de proprietar conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 21809 / 22.04.1997. Mai rezultă că în corpul nr.2 locuiesc familiile și în baza contractelor de vanzare-cumpărare nr. 201/24213/3.03.1997 și, respectiv, nr.-/4.12.1997, iar în corpul nr.3 locuiesc fam. - în calitate de chiriaș și în calitate de proprietar conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 79427/23.05.1999.
Avându-se în vedere că reclamanta a demonstrat calitatea de persoană îndreptățită în înțelesul Legii 10/2001 de a fi succesibil-moștenitor legal al defunctei să solicite restituirea imobilului preluat abuziv de stat și avându-se în vedere că a dovedit existența în patrimoniul autoarei sale a imobilului în litigiu la momentul preluării abuzive, Tribunalul a apreciat că prezenta acțiune este fondată și se impune aplicarea disp.art.26 în ref.la art. 3 și 4 al.2 și art.1 din Legea nr. 10 /2001 în sensul admiterii acțiunii și anulării Dispoziției nr.1065/SR/15.12.2004 emisă de Primarul Mun.
Cu privire la modalitatea de restituire, în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent, Tribunalul a făcut o distincție între spațiile locative ce pot fi restituite în natură și spațiile locative ce nu pot fi restituite în natură și se impune pentru ele a se acorda masuri reparatorii prin echivalent.
În ceea ce privește părțile din imobil ce pot fi restituite în natură conform disp.art.1 alin.1 din Lege, Tribunalul a apreciat că acestea sunt cele ocupate de chiriași în baza unor contracte de locațiune, respectiv în ceea ce le privește pe familiile, și, spații locative așa cum sunt evidențiate în evidențele Primăriei Mun.G și, respectiv, în contractele de închiriere pe care aceasta le-a încheiat cu persoanele mai sus menționate.
Conform disp.art.18 lit.c și 21 alin.5 din Legea 10/2001 măsurile reparatorii se stabilesc numai prin echivalent dacă imobilul / parte din imobil a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale, sub sancțiunea nulității absolute, fiind interzisă înstrăinarea până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de Legea nr.10/2001. Prin această ultimă dispoziție legală se instituie o indisponibilizare absolută a imobilelor ce formează obiectul Legii 10/2001 în sensul că până la soluționarea irevocabilă a notificărilor, imobilele ce formează obiectul notificărilor nu pot fi vândute, sub sancțiunea nulității absolute. Considerăm că această indisponibilizare este instituită de la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, care a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 14.02.2001, respectiv de la data de 17.02.2001. În consecință, actele de vânzare-cumpărare încheiate după data de 17.02.2001 sunt susceptibile a fi oricând anulate până la soluționarea irevocabilă a notificării adresată de reclamantă deținătorului imobilului. În această categorie se înscrie contractul de vanzare-cumpărare încheiat de Primăria Mun.G cu numitul (contract încheiat la data de 12.04.2001), motiv pentru care chiar dacă în prezenta acțiune Tribunalul nu se pronunță cu privire la valabilitatea contractului nu poate face decât aplicarea disp.art.1 alin.1 din Lege în sensul restituirii în favoarea reclamantei a părții de imobil ocupată de numitul în natură.
Cu privire la suprafața de 290,08. și la părțile de imobil ocupate de numiții și (parte din corpul 1 de la nr. 24), intervenienta și numita (corpul 2 ) și numita ( corpul 3 din imobil) Tribunalul consideră că acestea nu pot fi restituite în natură întrucât se încadrează în categoriile prev.de disp.art.18 lit.c din Lege întrucât contractele de vânzare-cumpărare au fost încheiate la datele de 22.04.1997, 3.03.1997, 4.12.1997 și, respectiv 25.03.1997 în temeiul Legii nr.112/1995. Pentru aceste părți din imobil reclamanta nu a obținut sancționarea contractelor translative de proprietate, nici măcar nu a promovat acțiuni în acest sens așa cum a recunoscut cu prilejul dezbaterii în fond a cauzei, astfel că pentru ele nu se poate dispune decât restituirea prin echivalent care va fi calculat și acordat conform Titlului VII din Legea 247/2005.
Față de toate aceste considerente, Tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului G și a admite acțiunea principală și cererea de intervenție în interes propriu, cu consecința anulării Dispoziției nr. 1065/SR/15.12.2004 a Primarului Municipiului
În baza disp.art.274 pr.civ. Tribunalul a obligat pârâta să-i plătească reclamantei cheltuielile de judecată făcute de aceasta pentru soluționarea procesului, dar a respins ca nefondată întrucât nu a fost dovedită cu nici un act, cererea intervenientei privind cheltuielile de judecată.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, pentru că nu s-a dispus restituirea în natură a întregului imobil, care este practic fracționat, stricându-i-se unitatea funcțională, arhitecturală devenind greu vandabil.
Deoarece camerele vândute lui după apariția Legii nr.10/2001 și camerele vândute familiilor; (C2), - (C1) și (C3) sunt vândute fără teren sunt operabile dispoz. art.492 și urm.din codul civil potrivit căreia proprietarul terenului este și proprietarul construcției.
Primăria nu trebuia să vândă, actele fiind ilegale pentru că această proprietate era deja revendicată de către moștenitorii proprietarilor inițiali.
Apelul declarat nu poate fi primit.
Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Legii nr.10/2001, respectiv a dispoz.art.18 lit.c, în baza căruia, a dispus restituirea către reclamantă și a camerelor cumpărate de după apariția acestei legi.
In ceea ce privește aplicarea dispoz.art.492 cod civil în raport de contractele de vânzare-cumpărare încheiate înainte de apariția Legii nr.10/2001, acestea nu sunt incidente în prezenta cauză care are ca temei de drept legea specială nr.10/2001.
Atâta timp cât, reclamanta nu a solicitat anularea acestor contracte, Curtea nu poate trece peste acestea, fără a încălca prev. art.18 și ale art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelulcivil declarat de declarat de reclamanta cu domiciliul ales la Cabinet Individual de Avocatură, cu sediul G, str.- -.6,.1, parter împotriva sentinței civile nr.339 din 10.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10.11.2008.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.AI-11.11.2008
Dact.MH-13.11.2008/6 ex.
Fond:
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Viorica Mihai Secuianu
