Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 230/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 230/
Ședința publică din 12 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelanții reclamanți G și, cu domiciliul ales în A,-, jud. T, la avocat, în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C,-, C, cu sediul în C,-, -. 18 parter, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sect. 5 și intimații intervenienți în interes alăturat pârâților, și, domiciliați în C,-, împotriva sentinței civile nr. 215 din 19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 21 septembrie 2009 și au fost consemnat în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Completul de judecată a amânat pronunțarea asupra apelului la 28 septembrie 2009, 5 octombrie 2009 și 12 octombrie 2009, când a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Constanta, reclamanții G și în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului C, Municipiul C prin Primar, C și Statul Român prin Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților au investit instanța cu acțiunea civilă având ca obiect obligarea pârâților la restituirea în natură a imobilului situat în C,-, compus din construcție și teren aferent în suprafață de 666,66.
În motivarea cererii, s-a arătat că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C,-, compus din construcție și teren aferent în suprafață de 666,66. prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 7145/11.08.1981.
Imobilul a fost trecut în proprietatea statului prin decizia nr. 293/06.08.1985, în baza Decretului nr. 223/1974.
În baza art. 21 din Legea 10/2001, reclamanții au formulat notificare către C prin care au solicitat restituirea imobilului în natură.
Prin adresa nr. 3264/04.04.2001, pârâta Cai nformat reclamanții că notificarea a fost înaintată spre soluționare Primăriei C, notificare ce nu a fost soluționată nici până în prezent.
Prin sentința civilă nr. 14875/24.11.2003 pronunțată de Judecătoria Constanța pârâta Caf ost obligată să emită decizie motivată prin care să răspundă notificării formulată de reclamanți înregistrată sub nr. 3988/27.04.2001, hotărâre rămasă irevocabilă.
S-a apreciat că absența răspunsului la notificare constituie un refuz de restituire a imobilului, motiv pentru care reclamanții au sesizat instanța judecătorească în virtutea dreptului la liber acces la justiție.
Pârâta Autoritatea Română pentru Restituirea Proprietăților a invocat, prin întâmpinare, excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Române pentru Restituirea Proprietăților și lipsa calității de reprezentant a Statului Român prin Autoritatea Română pentru Restituirea Proprietăților, deoarece această pârâtă nu poate reprezenta Statul Român, calitatea revenindu-i Ministerului Finanțelor și nu are competența de a soluționa notificări.
În ședința publică din 13.05.2008, reclamanții și-au precizat cadrul procesual în sensul că au calitate de pârâți Statului Român prin Ministerului Finanțelor, C, Primarul Municipiului C și Municipiul C prin Primar, instanța luând act de modificarea acțiunii.
Prin încheierea de ședință din 10.06.2008, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Române pentru Restituirea Proprietăților, în raport de modificarea cadrului procesual.
În ședința publică din 2.12.2008, reclamanții și-au precizat obiectul acțiunii, în principal, obligarea pârâtelor la restituirea în natură a imobilului compus din construcție și teren aferent, iar în subsidiar, obligarea pârâților la restituirea, în natură, a terenului și acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul construcție.
Pârâta Cai nvocat excepția lipsei calității procesual active a reclamanților și excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei C, deoarece din contractul de vânzare cumpărare rezultă că reclamanții au cumpărat doar construcția, nu și terenul, la data cumpărării terenul trecând în proprietatea statului conform art. 30 alin. 2 din Legea nr. 58/1974.
În raport de temeiul juridic și obiectul acțiunii s-a apreciat că C nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu este unitate deținătoare ci are doar calitate de administrator al imobilului construcție.
Pârâtul Statul Român prin Ministerului Finanțelor a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesual pasive, întrucât Ministerul Finanțelor reprezintă interesele statului în justiție în litigiile al căror obiect îl formează bunurile din domeniul public de interes național iar bunul revendicat face parte din domeniul privat al Municipiului
În ședința publică din 20.01.2009, reclamanții au depus la dosar precizări la acțiune prin care au invocat excepția de nelegalitate a decizie de trecere în proprietatea statului nr. 293/06.08.1985 și constatarea că reclamanții sunt proprietarii imobilului teren și construcție, deoarece actul normativ în baza căruia imobilul a fost preluat de stat contravine art. 12 din Constituția din 1965 și art. 481 cod civil iar decizia administrativă emisă în temeiul unui decret neconstituțional este lovit de nulitate absolută.
Totodată, reclamanții, pe aceleași considerente, au invocat excepția nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 26003/30.09.1996 prin care pârâta Caî nstrăinat imobilul, prin încălcarea dispozițiilor legii fondului funciar, Legii nr. 36/1996, art. 2 din Legea 54/1998 și art. 948 pct. 4 și 968 Cod civil.
S-a solicitat, în raport de conduita culpabilă a pârâtelor care au ascuns situația reală a imobilului, repunerea în termenul prevăzut de art. 50 alin. 5 din Legea 10/2001.
S-a apreciat că frauda constă în împiedicarea reclamanților de a afla situația reală a imobilului, în cuprinsul contractului nefiind menționată data depunerii cererii de cumpărare pentru a nu putea constata dacă a fost respectat termenul de 6 luni prevăzut de art. 14 din Legea 112/1995.
În raport de precizările reclamanților, pârâții Primarul Municipiului C, Municipiul C prin Primar au invocat excepția decăderii din dreptul de a formula cereri noi.
În ședința publică din 17.02.2009, și au formulat cerere de intervenție în interes propriu, precizată ca fiind o cerere de intervenție în interes alăturat pârâților, prin care au solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.
Prin cererea de intervenție s-a arătat că intervenienții sunt proprietarii imobilului construcție situat în C,- în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 26003/30.09.1996 și dețin un drept de folosință asupra terenului în suprafață de 81,65. aferent construcției și anexelor gospodărești, încheiat în baza Legii 112/1996.
S-a mai arătat că, în raport de art. 7 al. 1/1 din Legea 10/2001 modificată, nu mai pot fi restituite în natură, ci doar prin echivalent, imobilele care au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995.
Prin încheierea de ședință din 17.02.2009, instanța a încuviințat, în principiu cererea de intervenție, în temeiul art. 52 al. 1 Cod pr. civilă.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus înscrisuri: contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 7145/11.08.1981, decizia 293/6.08.1985, notificarea înregistrată sub nr. 3988/27.04.2001 la.. C, sentința civilă nr. 14875/24.11.2003, acte de stare civilă și au solicitat încuviințarea probei cu expertiză tehnică imobiliară, probă administrată de instanță.
Pentru soluționarea cauzei, instanța a dispus înaintarea situației juridice a imobilului și istoricul de rol fiscal.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul Constanțaa pronunțat sentința civilă nr. 215 din 19.02.2009, prin care a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și lipsei calității procesuale pasive a
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor.
A fost respinsă excepția decăderii din dreptul de a formula cereri noi, invocată de pârâții Municipiul C prin Primar și Primarul Municipiului
A fost admisă excepția de nelegalitate a deciziei nr. 293 din 6.08.1985 de preluare a imobilului în proprietatea statului.
A fost respinsă excepția nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 26003/ 30.09.1996.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții G și în contradictoriu cu pârâții Municipiul C prin Primar, Primarul Municipiului C și
A fost admisă cererea de intervenție în interes alăturat pârâților Municipiul C prin Primar, Primarul Municipiului C și C, formulată de intervenienții, și.
A fost obligat pârâtul Primarul Municipiului C să înainteze dosarul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea acordării de despăgubiri către reclamanți, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilului construcție preluat abuziv, pentru imobilul construcție compus din 3 camere, bucătărie, baie, 2 holuri, și beci în suprafață utilă de 73,38. situat în C,-, județul
Au fost respinse celelalte pretenții ca nefondate.
A fost respinsă acțiunea, astfel cum a fost modificată, formulată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Au fost obligați reclamanții către constanța la plata sumei de 300 de lei, cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea pârâților Municipiul C prin Primar și Primarul Municipiului C privind obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanții au făcut dovada că, la data preluării imobilului, erau proprietarii imobilului, astfel că sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001, motiv pentru care a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C cu motivarea că deși nu are atribuții privind restituirea imobilelor în baza Legii 10/2001, are calitate de administrator al imobilului construcție și este parte în contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se solicită. Toate acestea justifică calitatea procesuală pasivă a pârâtei
Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă întrucât imobilul în litigiu face parte din domeniul privat al municipiului C, iar acesta figurează ca parte în proces numai în litigiile al căror obiect îl formează bunurile din domeniul public de interes național.
Excepția decăderii reclamanților din dreptul de a formula cereri noi a fost respinsă avându-se în vedere că excepțiile invocate, de nelegalitate a deciziei de preluare în proprietatea statului și a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, sun doar apărări de fond invocate pe cale de excepție pentru contracararea titlurilor de proprietate exhibate de pârâți și de intervenienți și nu sunt cereri noi.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, conform Legii 10/2001, pentru imobilele a căror restituire o solicită.
Avându-se în vedere că imobilul a cărei restituire o solicită nu poate fi restituit în natură, întrucât a fost înstrăinat conform Legi 112/1995, instanța a obligat Primarul Municipiului C să înainteze dosarul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea acordării de despăgubiri către reclamanți, în condițiile Legii nr. 10/2001.
Pentru terenul în suprafață de 666,66. ce a trecut în proprietatea statului conform art. 30 al.2 din Legea nr. 58/1974, restituirea nu poate fi făcută în baza Legii 10/2001 deoarece nu face obiectul acestei legi întrucât, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7145/1981, reclamanții au dobândit doar dreptul de proprietate asupra construcției, terenul fiind trecut în proprietatea statului, ei având doar dreptul de folosință pe durata existenței construcției. Pentru acest motiv a fost respinsă cererea de restituire a terenului în suprafață de 666,66.
Decizia nr. 293 din 29.08.1985, de trecere a imobilului construcție situat în C,- A în proprietatea Statului, conform Decretului nr. 223/1974 este nulă deoarece acest act normativ este contrar Constituției din anul 1965, art. 36, al.1, care prevedea că dreptul de proprietate personală era ocrotit de lege, Declarația Universală a Drepturilor Omului interacționând cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și Pactul cu privire la drepturile civile și politice prin care se acordă persoanei fizice deplina ocrotire a dreptului de proprietate, România fiind semnatară a acestor documente. Reținându-se valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare 26003/1996 și caracterul acestuia de titlu de proprietate opozabil de la data încheierii, conform art. 45 al.2 din Legea nr. 10/2001, modificată, instanța de fond a admis și cererea de intervenție în interes alăturat pârâților, formulată de intervenienții, și.
În termen legal, împotriva sentinței civile nr. 215 din 19.02.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, au declarat apel reclamanții G și ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele:
Critica soluției vizează excepția nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 26003 din 30.09.1996 în baza căruia pârâta Caî nstrăinat acest imobil, excepție care a fost respinsă de către instanța de fond și restituirea terenului în suprafață de 666,66. situat în C,-, județul
1)Contractul de vânzare-cumpărare în baza Legii nr. 112/1995 nu a fost încheiat în formă autentică, contrar dispozițiilor imperative ale Legii 18/1991, Legii nr. 36/1996 și ale art. 948 pct. 4 și art. 968 Cod civil.
În cuprinsul acestui act de vânzare-cumpărare nr. 26003 din 30.9.1996 nu este menționată data depunerii cererii de cumpărare de către chiriașii cumpărători, pentru a se putea verifica dacă a fost respectat termenul de 6 luni prevăzut de art. 14 din Legea nr. 112/1995. În atare situație, contractul este lovit de nulitate, dobânditorii și vânzătorul fiind de rea credință la încheierea acestui contract.
Fiind lovit de nulitate absolută acest contract se impune restituirea construcției către reclamanți.
2) În privința terenului reclamanții susțin că hotărârea instanței de fond este nelegală.
La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 7145 din 11.08.1981 voința reală a părților a fost de a înstrăina și terenul alături de construcție și cei care trebuiau să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001 pentru teren sunt cumpărătorii și nu vânzătorii.
Pentru motivele invocate reclamanții au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii excepției nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat între C și chiriași și restituirea întregului imobil, în natură, către reclamanții apelanți, atât a construcției cât și a terenului.
Analizând sentința apelată în baza motivelor de apel invocate Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele:
În baza art. 22 din Legea nr. 10/2001 reclamanții au declanșat procedura administrativă, notificând C, în baza căreia au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în C,-, județul C, compus din construcție și teren în suprafață de 666,66. Această notificare a fost înaintată de către C spre competentă soluționare Primarului Municipiului
Conform art. 25 din Legea 10/2001, unitatea deținătoare, în termen de 60 de zile de la data depunerii notificării sau depunerii actelor doveditoare trebuia să emită decizie sau dispoziție motivată.
Neconformându-se dispozițiilor legale mai sus menționate, reclamanții s-au adresat Tribunalului Constanța pentru soluționarea cererii de restituire în natură a imobilului în litigiu.
Instanța considerând lipsa răspunsului la notificare un refuz nejustificat, a pășit la soluționarea cauzei.
Cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7145 din 11.08.1981 de către fostul notariat de Stat C și transcris sub nr. 5681 din aceeași dată, reclamanții au făcut dovada că au dobândit în proprietate construcția situată în C,- A, județul
În baza acestui contract terenul în suprafață de 666,66. conform art. 30 al.2 din Legea nr. 58/1974, a trecut în proprietatea statului, reclamanții dobândind un drept de folosință.
Conform deciziei nr. 293 din 6.08.1985, în temeiul Decretului nr. 223/1974 imobilul construcție a trecut în proprietatea statului, urmare a plecării definitive din țară a reclamanților apelanți.
Instanța de fond în mod corect a stabilit că decizia nr. 293 din 29.08.1985 de preluare a imobilului construcție este nulă întrucât Decretul nr. 223/1974 contravenea Constituției din anul 1965, Declarației Universale a Drepturilor Omului, pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și Pactului cu privire la drepturile civile și politice prin care se acordă persoanei fizice deplină ocrotire a dreptului de proprietate, România fiind semnatară a acestor documente.
Reținând că decizia de preluare a imobilului a fost abuzivă instanța de fond a reținut că apelanții în calitate de persoane îndreptățite au dreptul la măsuri reparatorii, conform Legii nr. 10/2001, pentru imobilul în litigiu.
Construcția a cărei restituire au solicitat-o apelanții, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 26003/30.09.1996 a fost înstrăinată de către pârâta C chiriașilor și anume, intervenienților și.
Privitor la acest contract a fost invocată excepția nulității absolute întrucât nu a fost încheiat în formă autentică, contrar dispozițiilor Legii 18/1991, Legii nr. 36/1996, art. 2 din Legea nr. 54/1996 și ale art. 948 pct. 4 și art. 968 Cod civil.
Instanța de fond soluționând această excepție în mod corect a respins-o, întrucât dispozițiile invocate de către apelanți se referă la încheierea în formă autentică a contractelor de vânzare-cumpărare privind terenurile și nu construcțiile.
Prin urmare, aceste dispoziții nu prevăd sub sancțiunea nulității absolute, obligativitatea încheierii în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect construcție, forma autentică nefiind cerută ad validitatem.
Motivul invocat de apelanți "drept fraudă" lipsa mențiunii privind data depunerii cererii de cumpărare de către intervenienți pentru imobilul în litigiu, pentru a verifica dacă a fost respectat termenul de 6 luni prevăzut de art. 14 din Legea nr. 112/1995, nu se circumscrie dispozițiilor art. 948 pct. 4 raportat la art. 968 Cod civil.
Din înscrisurile existente la dosar, rezultă că la cumpărarea imobilului a fost respectat acest termen de 6 luni, prevăzut de art. 14 din Legea 112/21995. Intimata C nu a fost de rea credință la încheierea acestui contract, nu a împiedicat pe apelanți să afle situația reală a imobilului, aceștia nu au formulat cerere în baza Legii 112/1995 și nici nu au notificat intervenienții că intenționează să revendice imobilul pentru a nu-l cumpăra.
Reținându-se că acest contract de vânzare-cumpărare nu este lovit de nulitate, Curtea constată că acesta constituie titlu de proprietate opozabil părților de la data încheierii.
În această situație devin aplicabile dispozițiile art. 7 (11) din Legea nr. 10/2001 modificată care prevăd că " nu se restituie în natură, ci doar în echivalent, imobilele care au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, cu respectarea condițiilor cerute de lege".
Așadar, pentru imobilul construcție înstrăinat intervenienților, reclamanții vor beneficia de măsurile reparatorii, în echivalent, prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel cum a stabilit și instanța de fond, obligând Primarul Municipiului C să înainteze dosarul Comisiei Centrale pentru acordarea acestor măsuri.
Privitor la restituirea terenului în suprafață de 666,66. trecut în proprietatea statului conform prevederilor art. 30 al (2) din Legea nr. 58/1974, se constată că nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Potrivit art. 3 al.(1) lit."a" din Legea nr. 10/2001, pentru a putea solicita restituirea în natură a terenului, persoana care se consideră îndreptățită trebuie să fi avut calitatea de proprietar al acestuia la data preluării de către stat.
În condițiile în care, în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare terenul aferent imobilului a trecut în proprietatea statului în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974 și ulterior construcția expropriată, fostul proprietar nu poate solicita despăgubiri decât pentru construcție, nu și pentru teren, deoarece nu a avut niciodată proprietatea acestui bun ce a trecut la stat.
Or, în speță, reclamanții nu erau proprietarii terenului în momentul trecerii în proprietatea statului, astfel că nu sunt incidente dispozițiile legale mai sus menționate.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 296 Cod pr. civilă va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții reclamanți.
În baza art. 274 Cod pr. civilă va obliga apelanții către intimata C la 200 de lei, cheltuieli de judecată și către intimații Primarul Municipiului C și Municipiul C prin Primar la 357 lei, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil declarat de apelanții reclamanți G și, cu domiciliul ales în A,-, jud. T, la avocat, în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C,-, C, cu sediul în C,-, -. 18 parter, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sect. 5 și intimații intervenienți în interes alăturat pârâților, și, domiciliați în C,-, împotriva sentinței civile nr. 215 din 19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă apelanții către C la 200 lei cheltuieli de judecată și către intimații Primarul Municipiului C și Municipiul C la 357 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 octombrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond
Red.dec.jud.
6.11.2009
dact.gref.
11 ex./9.11.2009
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Vanghelița Tase
