Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 230/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 230
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta reclamantă domiciliată în Dr. Tr. S,-, -.1,. 11, jud. M împotriva sentinței civile nr. 141 din 22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți domiciliată în B de A, sat, jud. M, domiciliată în Tg. C, strada - -, -.2,. 5, jud. G, C domiciliată în Tg. J, strada -,. 5,.2,. 2,. 9, jud. G, domiciliat în Dr. Tr. S,-, -. 2,. 8, jud. M și intimații pârâți COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR M, COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR B DE A, PRIMĂRIA ORAȘ B DE A, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta reclamantă, lipsind intimații reclamanți, C, și intimații pârâți COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR M, COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR B DE A, PRIMĂRIA ORAȘ B DE
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se depunerea de concluzii scrise de apelanta reclamantă, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra apelului de față.
Apelanta reclamantă solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de A sub nr.176 din 15.02.2006 petentul a solicitat, în contradictoriu cu intimatele B de A și M, reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafețelor de 952 mp. teren intravilan situat în satul punctul "", învecinat la E-râul M, V-drum județean, S-, N -, respectiv 1360 mp. teren intravilan situat tot în satul, cu vecini E-râul M,V-drum județean, S -, N -, terenuri ce ar fi aparținut autorului său.
Prin sentința civilă nr. 342 din 23 mai 2006, Judecătoria Baia de Aa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, apreciind că obiectul cererii de chemare în judecată este plângere împotriva deciziei de respingere a notificării adresate în temeiul Legii nr.10/2001, notificare ce viza restituirea imobilelor în litigiu.
In timp ce cauza se afla înregistrată la Tribunalul Mehedinți, reclamantul a decedat, fiind introduși în proces moștenitorii acestuia, respectiv, în calitate de soție supraviețuitoare și, C, și, în calitate de descendenți.
Curtea de APEL CRAIOVA, ca regulator de competență, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, între cele două instanțe, respectiv Judecătoria Baia de A și Tribunalul Mehedinți ivindu-se conflict negativ de competență.
Prin sentința civilă nr.96/9.02.2007 Tribunalul Mehedinția admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor, respingând acțiunea reclamanților, această sentință fiind casată de către Curtea de APEL CRAIOVA prin decizia civilă nr.515/23.04.2007, cauza fiind trimisă spre rejudecare la Tribunalul Mehedinți.
În rejudecare instanța a introdus în cauză, în calitate de pârâtă Primăria B de A, ca emitentă dispoziției nr. 12/19.12.2005, cadrul procesual fiind deja stabilit, obiectul cererii de chemare în judecată fiind contestație în temeiul Legii nr.10/2001.
Prin sentința civilă nr.514/25.10.2007 Tribunalul Mehedinția admis contestația și dispus anularea dispoziției nr.12/19.12.2005 emisă de pârâta Primăria B de A, obligând-o pe aceasta să identifice unitatea deținătoare suprafețelor solicitate de autorul reclamanților prin notificarea nr.10/N/2002 și să comunice reclamanților elementele de identificare a acestei unități.
Prin decizia civilă nr.67/19.02.2008, Curtea de APEL CRAIOVAa admis apelul declarat de pârâta Primăria B de A împotriva sentinței civile nr.514/25.10.2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare, reținând că pârâta a recunoscut că terenurile solicitate de către reclamanți îi aparțin, prin urmare aceasta este unitatea deținătoare căreia îi revine competența soluționării notificării la Legea nr.10/2001.
Recursul declarat de către reclamanți împotriva acestei decizii fost constatat nul de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.6465/30.10.2008.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Mehedinți sub nr-.
Prin sentința civilă nr.141 din 22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul (decedat), continuată de moștenitorii, C, și, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Județeană de Fond Funciar - DTS, Comisia Locală Fond Funciar B de A și Primăria Oraș B de
S-a reținut că prin notificarea adresată pârâtei Primăria B de A la data de 14.02.2002, reclamantul (ulterior decedat), a solicitat restituirea în temeiul Legii nr.10/2001 a două suprafețe de teren, respectiv a suprafeței de 952 mp. teren construcție, situat în intravilanul satului, învecinat la E- râul M, V-DJ, MZ - și MN-, precum și suprafeței de 1360 mp. teren construcție, situat în intravilanul aceleiași localități, învecinată la - râul M, V-DJ, MZ-, MN -, notificare ce nu a fost motivată.
Că, prin decizia nr.12/19.12.2005 pârâta Primăria B de A respins notificarea reclamantului, cu motivarea că aceasta nu face obiectul Legii nr.10/2001, iar reclamantul nu a făcut dovada preluării imobilelor în mod abuziv de către stat.
S-a mai reținut că în cauză, reclamanții nu au depus nici un înscris din care să rezulte dreptul lor de proprietate asupra suprafețelor solicitate spre restituire,dimpotrivă, din interogatoriul luat reclamantei, a rezultat că, chiar dacă aceste suprafețe ar fi fost preluate de la autorul reclamantului în anul 1968, în schimbul suprafețelor respective pârâta B de A i-a repartizat acestuia un teren de 49000 mp. situat în extravilanul localității în punctul "".
Că, această suprafață se afla înscrisă și în anul 2006 în registrul agricol la poziția autorului, fapt ce a rezultat din adeverința nr.9323/17.10.2007 emisă de Primăria B de A, constatându-se că reclamanții nu sunt persoane îndreptățite la restituire în sensul Legii nr.10/2001.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că s-a făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la cele două parcele de teren situate în intravilanul satului, județul M, în punctul " " și-n atare situație, greșit Primăria a refuzat restituirea în natură a acestui teren.
A arătat că intimata pârâtă Primăria refuză restituirea terenului solicitat, cu motivarea că pentru acest teren a fost dată în compensare suprafața de 49.000. în punctul "", ceea ce nu corespunde realității, câtă vreme parcela de 49.000. a fost restituită în baza Legii nr.10/2001, fostului proprietar.
A mai susținut că, din actele existente la dosar rezultă că terenul în litigiu, înainte de a fi preluat de stat și dat la schimb pentru terenul din punctul "", a aparținut autorului său.
Apelul este nefondat.
Interpretând în mod coroborat prevederile art. 1 - 4 din Legea nr.10/2001 cu art.23 - 24 din același act normativ, rezultă cu certitudine că, pentru a putea beneficia de măsurile reparatorii reglementate de legea specială reclamantul trebuie să facă pe de o parte, dovada faptului că este persoană îndreptățită, iar pe de altă parte, să demonstreze că preluarea bunurilor notificate s-a făcut în mod abuziv.
Cu privire la prima cerință ce rezultă din normele legale citate, trebuie arătat că sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii toate persoanele enumerate expres în art. 3 și 4 din lege, cu condiția ca acestea să facă dovezi prin care să demonstreze dreptul de proprietate asupra bunurilor notificate.
În condițiile în care nu se depun nici un fel de acte doveditoare ale dreptului de proprietate, chiar dacă solicitantul face parte din categoria persoanelor menționate de art. 3 și 4 din lege, acesta nu poate fi considerat ca fiind persoană îndreptățită la restituire sau la alte măsuri reparatorii, așa cum acestea sunt prevăzute în lege.
În speță, prima instanță a reținut corect că reclamanții, ca moștenitori ai autorului, nu au făcut dovada dreptului de proprietate în ceea ce privește suprafețele de 952. și, respectiv 1360., situate în intravilanul satului, Județul M, și nici dovada preluării abuzive a acestora.
Reclamanții moștenitori au susținut că terenurile ce au format obiectul notificării nr.228/14 februarie 2002 au fost proprietatea bunicului patern și s-au prevalat în acest sens de certificatul de moștenitor nr.82/19 decembrie 2001 ( fila 3 dosar nr.176/2006 al Judecătoriei Baia d e A), eliberat autorului lor - în calitate de unic moștenitor acceptant al succesiunii defunctului.
Nu s-au depus alte înscrisuri prin care să se tindă la demonstrarea dreptului de proprietate asupra terenurilor notificate.
Certificatul de moștenitor invocat nu face dovada dreptului de proprietate, acesta având putere doveditoare numai cu privire la calitatea de moștenitor a autorului și cota legală cuvenită acestuia din succesiunea autorului său.
În ceea ce privește masa succesorală, Curtea constată că deși certificatul de moștenitor cuprinde mențiuni exprese cu privire la suprafețele de 952. și 1360. terenurile nu se aflau în proprietatea autorului la data decesului, respectiv 19 decembrie 1983.
Acest aspect rezultă pe de o parte, din adeverința nr.9323/17 octombrie 2007 emisă de Primăria B de ( fila 46 din dosarul - al Tribunalului Mehedinți ), dar și din declarația apelantei reclamante ( fila 48 din același dosar ), probe ce demonstrează cert că în anul 1983 terenurile nu se aflau în proprietatea autorului și ca atare, nu puteau fi trecute ca făcând parte din masa succesorală a autorului.
Mai mult, apelanta reclamantă a susținut că terenurile s-au aflat în proprietatea bunicului patern și ulterior a tatălui său până în anul 1968 și că în acest an s-a realizat un schimb cu Primăria B de A, în schimbul celor două suprafețe de teren intravilan, autorul lor primind un teren în suprafață de 49.000 în extravilan, în punctul "".
Nu s-a depus nici o dovadă din care să rezulte realizarea schimbului la care a făcut referire apelanta reclamantă, însă din adeverința nr.9323 din 17 octombrie 2007, emisă de Primăria B de A, rezultă că până în anul 1963 autorul a figurat în registrul agricol cu teren arabil în punctul "S", iar din anul 1981 până în anul 2006 autorul a figurat cu teren arabil în punctul "".
Prin urmare, chiar dacă s-ar reține că a existat un astfel de schimb între autorul reclamanților și Primăria B de pentru terenul proprietatea autorului, acesta a primit în schimb un alt teren, situație în care nu mai poate solicita măsuri reparatorii pentru terenul ce a făcut obiectul schimbului.
Susținerea apelantei reclamante, în sensul că terenul din punctul "", ce a fost primit de autorul lor în baza schimbului efectuat cu Primăria B de A -a fost restituit fostului proprietar în baza Legii nr.10/200, nu a fost dovedită și mai mult, aceasta vine în contradicție cu mențiunile făcute în cuprinsul adeverinței nr.9323/17 octombrie 2007, din care rezultă că la nivelul anului 2006 autorul figura înscris în registrul agricol al satului, județul M la poziția nr.84 cu terenul menționat.
Față de considerentele expuse, apelul declarat de reclamanta este nefondat, astfel că în baza art. 296 Cod pr. civilă urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 141 din 22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, C, și intimatele pârâte COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR M, COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR B DE A și PRIMĂRIA ORAȘ B DE
Cu recurs, în termen de 15 zile da comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 30 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./10 ex.
15.10.2009
Jud.fond
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Costinela Sălan
