Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 232/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 232/
Ședința publică din 13 noiembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Ion
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în complet de, apelul civil declarat de contestatorul, domiciliat în B,-, sector 1, prin procurator, domiciliată în Pitești,- D, județul A, împotriva sentinței civile nr.319 din 21 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind Primarul Municipiului Pitești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru apelantul-contestator, în baza împuternicirii avocațiale nr.167/2007, emisă de Baroul A-Cabinet individual, consilier juridic pentru intimatul-pârât Primarul Municipiului Pitești și martorii propuși de apelantul-contestator, Gh. și.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Consilier juridic prezintă instanței un înscris cu care face dovada demersurilor făcute de intimatul-pârât către -Canal privind situația rețelelor din zona în care se află terenul în litigiu. Precizează că nu există decât cadastrul vechi, nu sunt planuri ale rețelelor cadastrale în care să fie relevate străzi sau căi de acces la data notificării. Mai arată că, în încheierea anterioară, s-a consemnat că a susținut personal că există de circa 100 de ani, însă, în realitate, a susținut că există de mult, anterior anului 1990, motiv pentru care solicită îndreptarea erorii materiale.
Curtea dispune îndreptarea erorii materiale strecurată în preambulul încheierii de ședință din data de 23 octombrie 2008, în sensul că, în susținerea sa, apărătorul intimatului-pârât nu poate determina vechimea acestei piețe, neexistând înscrisuri în acest sens.
În temeiul dispozițiilor art.193 Cod procedură civilă, se procedează la ascultarea martorilor Gh. și, propuși de apelantul-contestator, susținerile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Părțile prezente precizează că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat, având cuvântul pentru apelantul-contestator, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris, cu consecința schimbării în parte a sentinței primei instanțe, în sensul de a dispune restituirea în natură a terenului în suprafață de 500. situat în str.-, cu cheltuieli de judecată. Prin raportul de expertiză efectuat în cauză, expertul a propus două modalități de identificare a terenului-dacă se raportează la cadastrală veche, din anul 1970, lățimea terenului este de 15 metri, iar vecinătățile sunt concordante cu cele din actele de proprietate. Astfel, proprietatea este cea identificată în varianta Aar aportului de expertiză și solicită a fi restituită în natură, întrucât nu există impedimente. Prima instanță a reținut că nu poate fi restituit terenul, întrucât au loc amenajări pentru piață. Dar, potrivit dispozițiilor Legii nr.10/2001, nu se mai putea schimba destinația terenului; din actele depuse la dosar rezultă că în acest an primăria a amenajat terenul ca loc de intrare în piață, fiind vorba de o lucrare efectuată după momentul când legea o mai permitea.
Preluarea terenului a fost făcută fără titlu, anterior evenimentelor din anul 1989 și nu a avut nici o destinație; din declarațiile martorilor rezultă că era un teren pe care se așezau vânzătorii cu produse agricole. Orice act făcut după apariția Legii nr.10/2001 este nul de drept. Întrucât s-au mai pus concluzii asupra apelului, înțelege să nu mai dezvolte motivele de apel.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimatul-pârât solicită respingerea apelului ca nefondat. De asemenea, solicită a fi înlăturate depozițiile celor doi martori care sunt nesigure și neclare privind data preluării și destinația terenului. Precizează că nu s-a schimbat destinația terenului ci s-au făcut doar amenajări.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra apelului de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.319 din 21 decembrie 2006, Tribunalul Argeș admițând în parte contestația formulată de, prin procurator, a anulat dispoziția nr.1103 din 9 martie 2006 intimatului Primarul Municipiului Pitești și a dispus acordarea, către acesta, de măsuri reparatorii prin echivalent pentru fosta sa proprietate situată în Pitești,-, compusă din teren de 500. și construcții evaluate la suma de 11134,47 lei, reținând în fapt că într-adevăr este dovedită calitatea de proprietar a contestatorului, prin dobândirea succesiunii defunctului care a deținut la adresa în litigiu 500. teren și o casă din ostrețe acoperită cu tablă, construcție demolată, dar terenul făcând obiectul exproprierii prin Decretul nr.429/1962 și în prezent executându-se pe el o cale de acces către noua hală a pieței din zonă nu mai există posibilitatea restituirii în natură, ci se impune acordarea de despăgubiri.
Pentru a se stabili cuantumul acestor despăgubiri, a fost avută în vedere evaluarea construcției demolate făcută de inginer scu, pentru teren nestabilindu-se de către experții de specialitate vreo valoare.
Împotriva sentinței, în termen, a formulat apel contestatorul, prin procurator, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în ceea ce privește modalitatea de stabilire a calității de bun susceptibil de restituire în natură a terenului de 500. neformulându-se obiecțiuni cu privire la modul de evaluare a construcției.
Astfel, se arată că din nici una din probele cauzei nu rezultă faptul că terenul în litigiu ar fi fost inclus, vreun moment, în domeniul public de interes local, nici anterior apariției intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, nici ulterior.
Totodată, atunci când s-a vorbit despre investiții de interes public aflate în derulare, instanța a ignorat dispozițiile imperative ale art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001, potrivit cărora este nulă schimbarea destinației imobilului după apariția legii. Or, pârâtul Municipiul Pitești s-a apărat și instanța a reținut această apărare, în sensul că pe acest teren urmează a fi efectuată lucrare de extindere a Pieței -, respectiv a uneia dintre căile de acces către piață.
Mai mult, arată apelantul, potrivit art.6 pct.1 lit.c din nr.HG498/2003, dispozițiile Legii nr.10/2001 sunt incidente pentru terenurile din intravilan neocupate de construcții sau care nu au făcut obiectul reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate în baza legilor speciale anterioare, indiferent de afectațiunea juridică a acestora, calificările Legii nr.213/1998 cu completările ulterioare sau alte acte normative subsidiare acesteia fiind fără relevanță juridică.
Prin activitatea sa, intimatul încearcă să schimbe abuziv destinația imobilelor după apariția Legii nr.10/2001, deși nu are decât calitate de deținător, operând oad oua lipsire abuzivă de dreptul de proprietate a reclamantului.
În acest fel, instanța a ignorat concluziile rapoartelor de expertiză dispuse în cauză, care au relevat faptul că, din planurile lucrărilor de sistematizare a Pieței - nu rezultă vreun proiect de alei sau căi de acces pe terenul său, ci numai zona de extindere a pieței, iar expertiza arată în mod clar că amplasamentul fostei proprietăți nu este absolut necesar realizării acestor planuri de extindere, el neîmpietând asupra amenajării intrării în piață.
În susținerea motivelor de apel, s-a suplimentat probatoriul cu acte, cercetare locală, expertiză tehnică și martori, din a căror examinare rezultă următoarele:
În ceea ce privește trecerea în proprietatea statului a fostei proprietăți - moștenit de către soția sa, potrivit certificatului de moștenitor nr.1312 emis la data de 14 septembrie 1993 de notariatul de Stat Județean A în dosarul nr.1704/1993 (fila 168), al cărei moștenitor la rândul său, este contestatorul-apelant, potrivit certificatului de moștenitor nr.173 din 15 septembrie 1999 (filele 168 și 10)-prima instanță de fond a reținut că ea ar fi operat în puterea Decretului nr.429/1962.
Din considerentele soluției, nu rezultă cum s-a ajuns la această concluzie dar, așa cum rezultă din răspunsul dat contestatorului de către Direcția Județeană Aa A rhivelor Naționale sub nr.191/21 februarie 2001, în anexele acestui decret nu există nici o persoană cu numele din Pitești a cărei avere să fi căzut sub expropriere (fila 6 dosar fond).
Deși s-a pus de mai multe ori în vedere intimatului să depună la dosar actul cu care bunul a fost trecut în proprietatea statului, acesta a arătat că nu deține un asemenea act de putere.
Din declarațiile martorilor audiați rezultă, de altfel, că intervenirea în fapt a demolării fostei proprietăți a avut loc în perioada finalului deceniului 80, martorii neamintindu-și cu certitudine anul.
Întrucât în perioada anului 1988 au avut loc alte exproprieri în zona situării terenului în litigiu, apelantul a depus și răspunsul Arhivei Consiliului Județean A din care rezultă că nu a fost identificat, în acea perioadă, vreun act de expropriere în puterea căruia să fi căzut imobilul expropriat la nr.42, având ca proprietar pe (fila 167).
Pe cale de consecință, statuarea în fapt a primei instanțe potrivit căreia această proprietate ar fi fost expropriată este una nefondată pe probele cauzei, concluzia care se impune fiind una contrară, respectiv cea a lipsei vreunui titlu al statului asupra acestui teren.
Ca atare, bunurile se încadrează în categoria imobilelor preluate abuziv, așa cum este ea determinată prin dispozițiile art.2 lit.i din Legea nr.10/2001.
Atât la nivelul anului emiterii dispoziției atacate, 2005, cât și la data pronunțării sentinței dar și a prezentei judecăți, Legea nr.10/2001 prevedea la art.10 alin.4) că se restituie în natură inclusiv terenurile fără construcții afectate de lucrări de investiții de interes public aprobate, dacă nu a început construcția acestora, ori lucrările aprobate au fost abandonate.
Prima instanță de fond arată în considerentele soluției sale că terenul face obiectul unei investiții aflată în derulare, potrivit proiectului de extindere a Pieței -.
În instanța de apel s-a pus în vedere intimatului Municipiul Pitești să prezinte dovezi din care să rezulte momentul aprobării acestei investiții.
Din probele administrate pe această teză, rezultă că, la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, investiția nu era nici măcar în faza de discuții.
Astfel, prin Hotărârea nr.83 din 9 aprilie 2002, Consiliul Local al Municipiului Pitești luând în discuție expunerea de motive și diferite avize emise în cursul aceluiași an 2002, aprobă studiul de prefezabilitate al obiectivului de investiții modernizare și reabilitare - din municipiul Pitești (fila 133).
Planul acestui proiect poartă la rândul său ca dată luna mai a anului 2003 (fila 135).
Totodată, hotărârea prin care este aprobat proiectul tehnic al obiectivului poartă nr.233/23 iulie 2003 (fila 131). Intermediar, prin Hotărârea nr.292 din 27 noiembrie 2002 se aprobă studiul de fezabilitate al aceluiași obiectiv.
Cum se poate observa, la data apariției Legii nr.10/2001, nu era aprobată vreo investiție de interes public, după cum nici realizată, care să cuprindă acest teren.
Potrivit dispozițiilor art.20 alin.41, devenit, la data emiterii dispoziției de refuz al restituirii, art.21alin.(5) sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de Legea nr.10/2001, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile-terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor acestei legi.
Odată ce notificarea fusese formulată și înregistrată în termenul prevăzut de lege, aprobarea unui nou plan de investiții care să cuprindă o grevare a terenului în litigiu este nulă absolut, legiuitorul însuși neînțelegând să mai rezerve vreun drept ce ar fi curs din dobândirea abuzivă, așa cum a fost ea declarată în preambulul acestei legi, asupra proprietăților persoanelor private.
Prin aprobarea planurilor despre care s-a arătat mai sus deci, consiliul local nu putea dispune decât asupra bunurilor aflate în patrimoniul său pentru care nu au fost formulate notificări în vederea restituirii în natură către fostul proprietar.
Așa cum rezultă din nr.HG1280/22 noiembrie 1996, terenurile pe care sunt amplasate piețele și oboarele Municipiului Pitești fac parte din patrimoniul municipiului, inclusiv -, așa cum rezultă din anexa 1 acestei hotărâri (filele 127, 128).
Deci, dacă eventual acest teren făcea parte la data emiterii hotărârii, din incinta pieței, el a trecut în baza acestei hotărâri în patrimoniul Municipiului Pitești.
Pe parcursul judecății însă, contestatorul a susținut permanent că acest teren nu a fost inclus vreodată în perimetrul pieței, ci că, devenind teren viran în urma demolării abuzive a gospodăriei autorilor săi, a fost folosit incidental de către târgoveții ce desfăceau produse în liberă din zonă.
O asemenea folosință de fapt s-a dovedit cu depozițiile martorilor audiați după repunerea cauzei pe rol în vederea discutării apelului în complet de.
Astfel, cei doi martori arată că spațiul era folosit de către vânzătorii de produse agricole pentru a intra cu mijloace de transport a mărfurilor lor pe care le și desfăceau în același loc.
Pentru a verifica însă apartenența terenului la perimetrul inițial al pieței, așa cum s-a aflat el înscris în evidența cadastrală a orașului, s-a dispus completarea expertizelor întocmite în fața primei instanțe de fond.
Astfel, pentru a se stabili suprafața pieței au fost avute în vedere înscrierile din inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al Municipiului Pitești, așa cum a fost el atestat prin nr.HG447/2002.
Potrivit acestui inventar terenul aferent Pieței - era acela de 5.203. așa cum s-a aflat el dobândit ori dat în folosință în anul 1994 (filele 160-161).
Cu prilejul cercetării locale, s-a stabilit expertului sarcina de a determina. prin mijloace performante de măsurare. amplasamentul real al fostei proprietăți, care este partea din acesta eventual afectată de extinderea pieței, raportat la perimetrul vechii piețe, cât și dacă din acesta este afectat intrării în piață în funcție de vechea hartă cadastrală și vechea stradă.
În realizarea acestor obiective, expertiza depusă la 5 iunie 2008 relevă faptul că fosta proprietate nu face parte din - așa cum era ea cuprinsă în cadastrală datând din anul 1970 (filele 226 și 229).
În prezent, caracter de piață, în sensul de spațiu destinat desfacerii produselor agricole, îl are numai clădirea pieței, clădire edificată în baza proiectelor de modernizare aprobate și care, potrivit constatărilor expertului, nu afectează cu nimic fosta proprietate a reclamantului.
În același timp însă, în jurul acestei clădiri, există o parcelă considerată teren aferent pieței care, parțial, se suprapune cu fosta proprietate (planșa nr.4-fila 231).
Totodată, potrivit constatărilor expertului, intrarea în piață se face prin capătul opus celui în care se află terenul în litigiu, construcțiile aflate inițial în zonă ce separau de stradă pe toată lungimea acesteia fiind în prezent demolate și zona destinată parcării vehiculelor.
Cum se poate observa, o extindere a pieței peste suprafața proprietății reclamantului nu a avut loc, fiind circumscrisă exclusiv incintei clădirii care se află la o oarecare distanță de acest teren.
Pe parcursul prezentei judecăți în apel a avut loc, așa cum rezultă din depozițiile martorilor, dar și din chiar înscrisurile privind aprovizionarea de materiale depuse chiar de către intimată și planșele fotografice prezentate de aceasta, acceptate de apelant care, în contra probă a depus planșe fotografice executate de către el anterior, asfaltarea și marcarea cu semne specifice zonelor de parcare (filele 247-254, 261-262 și 279-280).
Este evident, și aceste lucrări sunt făcute pe parcursul judecății, deci după data de referință a Legii nr.10/2001.
Întrucât una dintre apărările municipiului a fost aceea că terenul a fost permanent folosit ca acces către piață, s-a pus acestuia în vedere să depună în susținere copie certificată a planului rețelelor cadastrale, așa cum existau ele la data notificării, precum și documente referitoare la data amenajării terenului ca stradă.
Singurul plan de rețele ce s-a putut depune a fost unul datând din anul 2002 (fila 282) care, însă, se referă la rețelele edilitare (, canalizare, gaz etc.), în ședința publică din data de astăzi, 13 noiembrie 2008 precizându-se din partea intimatului că nu există hărți din care să rezulte existența unei străzi pe terenul în litigiu la nivelul anului 2001.
Dimpotrivă, așa cum arată martorul, pe lângă împrejmuirea fostei gospodării, exista un acces către piață.
Existența unui drum către piață pe lângă perimetrul proprietății reclamantului este confirmată și de expertiza ce a transpus fosta proprietate în teren în vederea stabilirii valorii construcțiilor (filele 64-69).
Același martor arată că, după ce a intervenit demolarea, vânzătorii ambulanți își instalau pe teren produsele agricole, lăsând între ei o alee pietonală, fără însă a fi existat vreodată vreun drum peste proprietatea revendicată.
Amenajarea unui drum a devenit publică în perioada anului 2007 când, arată martorul, vecinii - auzind de o asemenea amenajare - au început să-și instaleze rețele edilitare.
Este evident, destinație de cale de acces publică nu a avut niciodată în mod legal acest teren, ci numai actul abuziv al puterii de stat anterioară anului 1989 făcut posibil accesul public pe proprietatea apelantului.
Din toate aceste probe rezultă, fără îndoială, că terenul a fost preluat abuziv de către stat de la fostul său proprietar, că nu a avut vreodată loc o declarare de utilitate publică pe teren, că investiția publică s-a început și realizat după ce legiuitorul a interzis orice astfel de schimbare a destinației terenului deținut fără titlu.
Datorită faptului că deposedarea de fapt a autorului apelantului a fost una "fără titlu", ca și în Cauza Brumărescu, acesta a rămas, de jure proprietarul imobilului, așa cum prevăd și dispozițiile art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001 și, ca atare, nerestituirea bunului ar echivala cu violarea, de către România, a Convenției europene, după momentul ratificării ei interne.
Așadar, terenului îi sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art.10 din legea nr.10/2001, cu modificările și completările ulterioare, el neaflându-se în situația contrară alin 4 al acestuia, nefiind afectat de lucrări de investiții de interes public aprobate, a căror construcție să nu fi început, căci investiția nu îl afectează, nefiind, cum concluzionează expertiza, destinat unicei intrări în clădirea pieței.
Față de toate acestea, instanța constată că în mod greșit tribunalul a stabilit, în fapt, că terenul ar fi afectat de lucrări de investiții de interes local legal aprobate, dimpotrivă lipsa de legalitate a acestor lucrări rezultând în mod clar din cele sus arătate.
Pe cale de concluzie, urmează ca apelul să fie constatat ca fiind fondat și, deci, admis, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, iar sentința schimbată, în parte, în sensul de a se dispune restituirea în natură a terenului de 498,75. identificat conform variantei Aar aportului de expertiză tehnică, întocmit în apel, cu lățimea, la str.-, de 15. și lungimile de 34. la și 32,50. la (231).
Pentru a se alege această variantă de identificare a fostei proprietăți a cărei restituire se cere, instanța a avut în vedere, pe de o parte, transpunerile în teren ale hărților vechi cadastrale potrivit cărora lățimea proprietății este mai mare decât cea susținută de către reprezentantul reclamantului, iar adâncimea mai mică, pe de alta depoziția martorului care arată că față de proprietatea sa care are și a avut întotdeauna o lățime de 12,5. cea în litigiu era mai lată, or în varianta B susținută de același reprezentant, terenul avea o lățime de numai 10.
Întrucât nu s-au formulat critici cu privire la modul de soluționare a cererii vizând despăgubirile pretinse pentru construcția demolată, urmează ca sentința să fie menținută în partea privitoare la acestea.
Văzând și disp.art.274 Cod procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ÎN COMPLET DE
DECIDE
Admite apelul formulat de contestatorul, domiciliat în B,-, sector 1, prin procurator, domiciliată în Pitești,-D, județul A, împotriva sentinței civile nr.319 din 21 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind Primarul Municipiului Pitești, cu sediul în Pitești,-, județul
Schimbă, în parte, sentința, în sensul că dispune restituirea în natură a terenului de 498,75. identificat conform variantei Aar aportului de expertiză tehnică, întocmit în apel, cu lățimea, la str.-, de 15. și lungimile de 34. la și 32,50. la (231).
Menține, în rest, sentința, în partea privitoare la construcții.
Obligă pe intimatul Primarul Municipiului Pitești să plătească apelantului suma de 651,70 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile, de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 noiembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
-,
Red.-
Tehnored./Ex.6/26.11.2008
Jud.fond: -.. Grefier,
OPINIE
de noi, judecător - -, asupra apelului declarat de reclamantul A împotriva sentinței civile nr.319 din data de 21.12.2006, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, în sensul respingerii acestuia ca nefondat, pentru cele ce se vor arăta:
Instanța de fond dispus acordarea de măsuri reparatorii, pentru terenul in suprafață de 500 mp ce a aparținut autorilor reclamantului, reținand că terenul este efactat de detalii de sistematizare și nu poate fi restituit in natură.
Intreg materialul probator administrat in cauză conduce la concluzia că terenul ce face obiectul prezentului litigiu este o cale de aces, respectiv stradă, care nu poate fi restiutuit în natură, față de dispozițiile art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001, situația de fapt fiind corect reținută de instanța de fond.
Astfel, expertiza afectuate in apel, fila 152, concluzionează că accesul in piață se face in prezent prin capătul de vest pe o deschidere de 22 ml și include parte din terenul in litigiu. Mai există un acces in piață prin capătul de est avand o lățime de 5 ml.
Schița acestui raport de expertiză - fil. 154, identifică terenul ce se solicită a fi restituit in natură, care ocupă o parte din calea de acces in piată, și blochează intrarea in clădirea pieței și parcarea amenajată.
Edificatoare in acest sens sunt planșele foto depuse de părți, respectiv cele de la filele 247-254 depuse de intimată din care rezultă cu certitudine că terenul ce face obiectul litigiului este o stradă ce face legătura intre piață și str. -. Susținerea apelantei că asfaltarea s-a facut in timpul litigiului nu are relevanță atata timp cat destinația acestui teren a fost cale de acces din momentul preluării terenului.
Astfel, chiar in planșele foto depuse de apelant, se poate observa calea de acces din str. - catre piață, care, este adevărat, are asfaltul deteriorat datorită lucrărilor de demolare efectuate in zonă, iar martorii audiați in apel deși confuzi in relatare, au confirmat că după demolarea proprietății, terenul a fost transformat in drum, fără să fie amenajat, ci doar pietruit. Se mai precizează de martori că pe fosta proprietate a autorilor apelantului, după demolarea construcției, a fost amenajat un drum și locuri pentru cei care veneau cu produse in piață, afirmații care confirmă afectațiunea terenului inca de la preluare, respectiv cale de acees și piață publică.
Schimbarea configurației noii piețe și reamenajarea terenului aferent nu poate duce la concluzia că terenul preluat nu a fost folosit in scopul pentru care a fost preluat, și poate fi restituit in natură.
Nu are relevanță in cauză existența și a altui acces căte piață, deoarece acest aspect excede obiectului investirii, însă se poate observa din schițele aflate la dosar că acest acces are o lățime de doar 5 ml. Este in partea opusă a actualei cai de acces și este necesară pentru a se asigura fluxul circulației pentru normala utilizare a pieții -, care prin restituirea acestei străzi, prectic nu mai poate fi folosită conform destinației.
Dispozițiile art. 11 alin. 1 din Legea 10/2001 instituie într-adevăr, regula restituirii in natură a bunurilor imobile, obiect de reglementare al legii de reparație, insă doar in ipoteza prevăzută de acest text neintrunită in cauză.
Potrivit alin.3 al aceluiași articol,în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă parțial terenul, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. Dispozițiile art.10 alin.3, 4, 5 și 6 se vor aplica în mod corespunzător".
În aplicarea dispoziției menționate care își găsește corespondentul legal în reglementarea generală a categoriei "imobilelor preluate abuziv" prevăzute de art.10 alin.2 din lege, prin art.10.3 din nr.HG250/2007, s-a stipulat că în toate cazurile, entitatea investită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile, precum și destinația actuală a terenului solicitat și a suprafeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane (conducte de alimentare cu, gaze, petrol etc.).
În cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere sau numai la acele suprafețe care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor existente.
Or, în speță, astfel cum rezultă din întregul material probator administrat in cauză, terenul solicitat este cuprins în planul de sistematizare generală a pieței, fiind ocupat acces pietonal și auto, detalii de sistematizare ce fac parte din ansamblul " -". Cu atât mai puțin poate fi considerat ca teren liber în accepțiunea legii, fiind ocupat de parcarea auto, trotuar pietonal sau platforma betonată din fața pieții, toate aceste amenajări fiind destinate să asigure funcționalitatea acesteia.
Faptul că asfaltarea străzii s-a efectuat in timpul judecării prezentei cauze, nu este de natură să impună retrocedarea în natură, întrucât nu modifică în nici un fel ipoteza de aplicabilitate a normei art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001.
În atare situație, astfel cum temeinic a reținut prima instanță, pentru terenul solicitat operează imposibilitatea legală de restituire în natură, ipoteză a textului art.11 alin.3 și 4 din Legea nr.10/2001, republicată, cu referire la art.10 alin.2 din lege.
Față de considerentele mai sus expuse, se impunea ca în temeiul art.. 299 Cod procedură civilă, să fie respins apelul ca nefondat.
Judecător,
- -
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Florinița Ciorăscu, Ion
