Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 232/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 232
Ședința publică de la 01 Iulie 2008
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
Grefier: - - -
Pe rol judecarea apelului formulat de contestatorul cu domiciliu ales la Cabinet avocat" ", din C, str. -, -atria,. A,.12, jud. și apelanții pârâți PRIMĂRIA COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI cu sediul în com., jud. D împotriva sentinței civile nr.58 din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelantul contestator și apelanții pârâți PRIMARUL COMUNEI și PRIMĂRIA COMUNEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul ședință care a învederat instanței solicitarea apelantului contestator de judecare a cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care;
Instanța a invocat, din oficiu, aplicarea dispoz. art. 47 și referitor la aceasta cadrul procesual și, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări.
CURTEA:
Asupra apelurilor civile de față;
Prin acțiunea înregistrată la data de 21 aug. 2007 reclamantul -. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei și Primăria comunei, anularea dispoziției nr. 518/27 decembrie 2006.
Într-o primă teză solicitat anularea în totalitate a dispoziției și obligarea Primarului să soluționeze notificarea nr. 27/N/2001, sub sancțiunea achitării de daune de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, iar într-o teză subsidiară solicitat anularea art. 1 înscris în actul contestat.
În fapt arătat că prin art. 1 al dispoziției s-a dispus acordarea unor măsuri reparatorii în natură cu privire la bunuri ce nu au constituit obiectul notificării și, care de altfel, au fost deja restituite prin Hotărârea nr. 1031 din 12 septembrie 1996 Comisiei Județene de Aplicare Legii nr. 112/1995.
De asemenea, soluționând notificarea, nu s-a pronunțat asupra cererii privind acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafața de 2,23 ha teren.
Mai arată că, deși în cuprinsul dispoziției se face referire la alte notificări, nu cunoaște conținutul acestora criticând modalitatea de soluționare prin conexare a mai multor notificări.
Prin cererea depusă la data de 6 decembrie 2007 fost precizată contestația în sensul că actul contestat este nelegal întocmit deoarece primăria nu s- pronunțat asupra bunurilor solicitate prin notificare, solicitând obligarea pârâtului să soluționeze notificarea cu privire la toate bunurile.
Prin sentința civilă nr. 58 din 11 martie 2008 Tribunalului Doljs -a admis în parte contestația și s-a anulat parțial dispoziția nr. 518/27.12.2006 cu privire la art. 1 înscris în aceasta, menținându-se restul dispoziției.
Pentru se pronunța astfel tribunalul a reținut că prin Hotărârea nr. 1031 din 12 septembrie 1996 Comisiei de Aplicare Legii nr. 112/1995, s- dispus restituirea în natură a celor două construcții, reprezentată de fosta Grădinița de copii și Sediul fostului CAP și suprafața de teren aferentă de 3,02 ha.
Prin dispoziția atacată, la art. 1, s-a dispus restituirea în natură a acelorași clădiri și a suprafeței de 5900, însă prin notificare, reclamantul nu solicitat restituirea acestor imobile ci doar diferența de teren, nerestituită de 2,23 ha.
S-a constatat că prin art. 2 al dispoziției atacate s-au acordat măsuri reparatorii pentru toate imobilele înscrise în procesul-verbal din 20 martie 1949, inclusiv pentru diferența solicitată și pentru suprafața care i - restituită în natură, de 3,02 ha.
S-a apreciat că în mod greșit s- dispus restituirea bunurilor de la art. 1 al dispoziției contestate, deoarece nu au făcut obiectul notificării iar asupra lor s-a dispus prin hotărârea nr. 1031/1996 Comisiei de Aplicare Legii nr. 112/1995.
S-a respins susținerea reclamantului că în mod greșit s-a dispus conexarea tuturor notificărilor, deoarece aceasta se impunea în raport de art. 4-3 din HG250/2007 și art. 20 din legea 10/2001.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți.
Reclamantul a criticat doar faptul că nu i-au fost acordate cheltuieli de judecată, deși s-a făcut dovada acestora.
În motivarea apelului declarat de primărie și primar s-a arătat că pentru imobilele ce formează Ferma au depus notificări atât reclamantul, cât și, care a solicitat restituirea în natură a construcțiilor și a terenurilor. În acest sens a fost emisă dispoziția atacată, prin care s-au stabilit și cotele cuvenite moștenitorilor. S-a arătat că dispoziția primit referat de legalitate din partea prefecturii și că moștenitorii nu au depus certificat de calitate de moștenitor, deși li s-a solicitat.
Apelurile părților urmează a fi admise pentru următoarele considerente.
Art. 109 c exprimă principiul dualității părților potrivit cu care procesul civil este, de regulă, expresia unei relații bilaterale între două părți cu interese contrare, al căror rol este stabilit prin cererea de chemare în judecată.
În anumite cazuri judecata impune situația coparticipării procesuale sau a litisconsorțiului, reglementat de art. 47 care dispune că mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligație comună ori dacă drepturile și obligațiile lor au aceeași cauză.
Coparticiparea procesuală poate fi voluntară sau necesară, atunci când coparticipanții se află într-o legătură materială sau formală care impune soluționarea litigiului printr-o acțiune unitară, care să fie opozabilă tuturor părților.
În ipoteza în care instanța identifică, din natura procesului, existența unei forme de litisconsorțiu necesar are obligația impusă de art. 129 c de a pune în discuția părților introducerea în cauză a tuturor acelora care au drepturi sau obligații comune ori aceeași cauză a drepturilor și obligațiilor.
În speță, tribunalul a judecat acțiunea reclamantului fără a observa existența unei cauze ce impunea coparticiparea procesuală, pronunțând o hotărâre nelegală prin care fondul pricinii nu a fost integral soluționat.
Astfel, reclamantul a adresat primăriei notificarea nr. 27/2001 prin care a solicitat măsuri reparatorii pentru suprafața de 2,23 ha teren, în calitate de moștenitor al autoarei.
Calitatea procesuală activă a reclamantului este justificată de prev. art 4 din legea 10/2001. însă aceleași prevederi stabilesc calitatea de moștenitor și pentru, care a înaintat notificările cu nr. 4/2001, 223/2001 și 224/2001.
Prin notificare a nr. 4/2001 a solicitat restituirea în natură mai multor clădiri printre care localul fostei grădinițe și cel al sediului CAP, iar prin celelalte două notificări s-au solicitat măsuri reparatorii pentru diverse suprafețe de teren.
În preambulul Dispoziției 518/27.12.2006 primăria a arătat că răspunde la notificările nr. 4/2001, nr. 223/2001, nr. 224/2001 adresate de și 27/2001 adresată de reclamant.
Art. 1 din dispoziție este răspunsul al notificarea nr. 4/2001 iar cel de al doilea articol răspunde notificărilor 223/2001, nr. 224/2001 și nr. 4/2001.
Prin soluția aleasă de anula dispoziția în ce privește articolul 1 ( prin care s-au restituit în natură construcțiile), instanța a afectat drepturile moștenitoarei, fără ca aceasta să fie parte în proces.
Instanța avea obligația de a constata că aceleași drepturi pretinse de reclamant sunt solicitate și de un alt moștenitor al autoarei, astfel că între cele două persoane exista o coparticipare procesuală. Chiar dacă reclamantul nu a chemat în judecată și pe celălalt moștenitor, instanța putea pune în discuție lărgirea cadrului procesual și citarea în proces, fiind vorba despre un litisconsorțiu în sensul art 47 civ.
Prin sentința tribunalului se răspunde acțiunii inițiale, prin care se solicita anularea dispoziției privind art. 1, dar nu s-a răspuns cererii de precizare a acțiunii, aspect care, însă, nu a fost criticat de reclamant. Prin modul în care acesta a formulat motivele de apel rezultă că a achiesat la soluția instanței, aceea de a anula art. 1 din dispoziție, fără a mai răspunde altor cerințe din acțiunea precizată.
Tocmai soluționarea acțiunii în această modalitate impunea citarea în judecată a moștenitoarei, cea care a înaintat notificarea nr. 4/2001, la care primăria a răspuns prin art. 1 din dispoziție.
Dacă tribunalul ar fi răspuns numai cererii de precizare a acțiunii și anume aceleia de a soluționa notificarea adresată de reclamant sub nr. 27/2001 nu se mai impunea citarea altei persoane, decât dacă terenul solicitat prin această notificare se constata că se suprapune celui solicitat de prin cele trei notificări înaintate.
Soluționând litigiul fără a cita în cauză toate persoanele care aveau aceleași drepturi ca și reclamantul și la care se referea actul anulat, tribunalul a pronunțat o sentință nelegală, astfel că potrivit art. 297 alin 1 c se vor admite ambele apeluri, se va desființa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare.
Deși numai pârâții au invocat în apelul lor existența unui alt moștenitor care a formulat notificare, iar apelul reclamantului a privit numai cheltuielile de judecată, se impune admiterea ambelor cereri de apel, pentru a se realiza la prima instanță o judecată unitară.
În rejudecare, tribunalul va face aplicarea dipsoz. Art. 47
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DE ECIDE
Admite apelurile declarate de reclamantul, și pârâțiiPRIMĂRIA COMUNEI, PRIMARUL COMUNEIîmpotriva sentinței civile 58 din 11 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul -.
Desființează sentința civilă nr. 58 din 11 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul - și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Dolj.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 1 iulie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red./tehnored. GI
5ex/ 2.07.2008
Jud. Fond-
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Oana Ghiță
