Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 236/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 236
Ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Grefier: - - -
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta, cu domiciliul în L, nr. 3,. 3, jud. T, împotriva sentinței civile nr. 311 din 24 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA DR. TR. S, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sect. 5,-, având ca obiect legea 10/2001, trimis spre rejudecare în urma casării deciziei civile nr. 859 din 12 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr-, prin decizia civilă nr. 4239 din 25 iunie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție B în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat reprezentând apelanta reclamantă, lipsind intimații pârâți Primăria Dr.Tr. S, Direcția Generală a Finanțelor Publice, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat depunerea la dosarul cauzei răspunsului la adresa emisă către Primăria Municipiului DTS, înregistrat la instanță sub nr. 32820/30.09.2009, după care;
Procurator pentru apelanta reclamantă, prezent în fața instanței la acest termen, a învederat că s-a deplasat la terenul situat în ogaș - - R nr. 1 - 3, luat cunoștință de situația existentă la fața locului și deși nu este nimic edificat pe teren, există posibilitatea edificării de construcții edilitare. A mai învederat că s-a deplasat la primărie de unde i s-a comunicat că acesta este terenul și dacă dorește, primăria este de acord cu acordarea în această locație.
Partea prezentă prin avocat și procurator au arătat că nu este în interesul acesteia să se suspende cauza întrucât în condițiile neanulării dispoziției atacate, primăria cu siguranță nu va face nici un demers în privința revocării acesteia, iar în legătură cu individualizarea unei parcele de teren situată în ogaș - - R, echivalent cu suprafața solicitată, din punctul său de vedere nu este utilă nici o expertiză întrucât, acolo suprafața este mai mare decât cea în litigiu fiind la dispoziția primăriei pentru satisfacerea cerințelor din cererile formulate și în baza altor legi speciale cum ar fi legile fondului funciar, inclusiv Legea 10/2001, ale legilor privind veteranii de război și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, inclusiv pentru sprijinirea tinerilor pentru construirea de locuințe și în aceste condiții solicită soluționarea dosarului.
Nemaifiind excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, curtea constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul.
Avocat reprezentând apelanta reclamantă a pus concluzii de admitere a apelului, schimbarea în totalitate a sentinței atacate, pe fond admiterea contestației în sensul anulării dispoziției contestate și obligării Instituției Primarului să emită o nouă dispoziție în care, luând act de manifestarea de voință a părților, să acorde teren în echivalent în suprafață de 650. în zona ogaș - - R, nr. 1 -3,fara a mai fi necesara individualizarea prin expertiza, întrucât în urma discuțiilor purtate cu reprezentanții primăriei, urmează ca individualizarea terenului și punerea în posesie să se facă ulterior exprimării opțiunii și obținerii unei hotărâri judecătorești, acest mod de a proceda fiind de notorietate in zona. A depus concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți sub nr.83/101 din 4.01.2007, reclamanta, prin procurator, a formulat contestație împotriva dispoziției nr.2615/14.12.2006, emisă de Primăria Municipiului Dr.Tr.S, solicitând în contradictoriu cu această pârâtă, dar și cu Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Statul Romând prin Ministerul Finanțelor Publice, restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi și cea afectată servituților legale, măsuri reparatorii în echivalent sub forma compensării cu o suprafață de teren echivalentă în municipiul Tr.
Prin sentința nr.311 din 24 mai 2007, Tribunalul Mehedinți - Secția civilă a respins acțiunea față de pârâta DGFP M pentru lipsa calității procesuale pasive a acestei pârâte și a respins pe fond acțiunea formulată față de ceilalți pârâți menționați.
Instanța de fond a reținut că la data de 13.08.2001, reclamanta în calitate de moștenitoare a autorului său, a formulat în temeiul Legii nr.10/2001, notificare către pârâta Primăria Dr.Tr.S, solicitând acordarea de despăgubiri bănești pentru terenul din mun. Dr.Tr.S,-, susținând că acesta a fost preluat abuziv de către stat.
Prin dispoziția contestată, pârâta Primăria Dr.Tr.S a răspuns notificării formulate în sensul că a dispus respingerea cererii de restituire în natură, cu avansarea propunerii de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, în conformitate cu prevederile Titlului VII din Legea nr.247/2005, privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor.
S-a reținut că imobilul a trecut în proprietatea statului în baza decretului nr.92/1950, preluarea fiind abuzivă și fără titlu valabil și că este imposibil de a fi restituit în natură, dat fiind că este ocupat de construcții proprietate privată, edificate anterior anului 1989.
Cu actele depuse la dosar, reclamanta a făcut dovada că este persoană îndreptățită în sensul Legii nr.10/2001 de a solicita restituirea imobilului proprietatea autorului său.
Din conținutul raportului de expertiză întocmit în cauză reiese că imobilul în suprafață de 650 mp. teren, fosta proprietate a autorului reclamantei, este ocupat de construcții și detalii de sistematizare, fapt ce face ca, în raport cu dispozițiile art.10 alin.1 din Legea nr.10/2001, acesta să nu poată fi restituit în natură, contestația formulată fiind deci nefondată.
Instanța de fond a mai reținut că nici critica reclamantei ce vizează acordarea de către pârâtă a unei suprafețe în compensare, ca măsura reparatorie în echivalent, nu este întemeiată, atâta vreme cât, prin art.26 din legea nr.10/2001 este stipulată, în sarcina entității investite cu soluționarea notificării o obligație alternativă, respectiv de acordare persoanei îndreptățită în compensare alte bunuri și servicii sau de propunere de acordare de despăgubiri bănești în condițiile legii speciale, mai mult, cu ocazia notificării, reclamanta nu și-a exprima opțiunea asupra formei concrete de despăgubire, iar din probele administrate nu a reieșit că pârâta are teren disponibil.
Conform legii nr.247/2005, după rămânerea definitivă a dispoziției emisă de primărie, propunerea de acordare a măsurilor reparatorii către persoana îndreptățită, va fi înaintă Comisiei Centrale, care va stabili modalitatea în care vor fi acordate aceste măsuri, procedură ce este distinctă față de procedura administrativă de soluționare a notificărilor prevăzute de Legea nr.10/2001, astfel că nu poate fi satisfăcută nici cererea reclamantei privitoare la obligarea pârâților la plata sumei de - cu titlu de despăgubire pentru imobilul imposibil de restituit în natură.
Soluția a fost menținută de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția civilă, care, prin decizia nr.859 din 12 noiembrie 2007, respins apelul reclamantei ca nefondat.
Instanța de apel a reținut că potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, întregul teren, în suprafață de 650 mp. solicitat de reclamantă, este ocupat de construcții și utilității proprietate privată, edificate anterior anului 1989, așa încât nu poate fi restituit în natură, conform prevederilor art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Susținerea reclamantei în sensul că instanța de fond nu i-a permis să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză este neîntemeiată, întrucât din actele dosarului rezultă că raportul a fost depus la data de 9.05.2007, iar prin încheierea din 10.05.2007 a fost acordat un alt termen de judecată. Pentru a fi observat de părți, iar în data de 24.05.2007 când s-a judecat cauza nu s-au formulat obiecțiuni cu privire la constatările expertului.
A reținut că deținătorul bunului sau entitatea investită cu soluționarea notificării este obligată, în temeiul art.26 din legea nr.10/2001, să acorde persoanei îndreptățite, în compensare alte bunuri și servicii, însă, în cauză, așa cum rezultă din adresa nr.8787/8.11.2007, emisă de primăria municipiului D Tr.S, depusă în apel, nu există posibilitatea de a acorda teren echivalent, motiv pentru care reclamantei i-au fost acordate măsuri reparatorii în echivalent.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs, invocând în drept art.304 pct.9 Cod pr.civilă și arătând că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii prin modalitatea în care a soluționat fondul cauzei, respectiv prin respingerea apelului, întrucât exista posibilitatea, în conformitate cu prevederile art.1 alin.3 din Legea nr.10/2001, acordării unor măsuri reparatorii combinate, parțial în natură, parțial în echivalent.
A mai arătat că susținerea potrivit căreia întreaga suprafață este afectată de detalii de sistematizare, apă, canal este greșită, expertul nefiind în măsură să indice traseul subteran al sistemelor de apă și canalizare, pentru a se stabili traseul anumitor construcții subterane (canalizări, scurgeri) era necesară o lucrare de specialitate a unui expert în instalații, singurul în măsură să indice o hartă pentru acestea, precum și dacă mai este posibilă construirea în partea neafectată.
Prin respingerea cererii de efectuare a unei noi expertize sau a unui supliment de expertiză, instanța de judecată s-a pronunțat în lipsa unor probe, nu a dat dovadă de rol activ, încălcându-se astfel dispozițiile art.129 alin.2 Cod pr.civilă, a mai susținut recurenta.
O altă critică a vizat faptul că nu s- stabilit partea de teren neafectată de construcții și utilități ce s-ar fi putut restitui în natură, din schița ce a fost întocmită rezultând faptul că o mare parte de teren este liberă, neafectată de alte construcții sau amenajamente.
Recurenta a apreciat că soluția dată i-a încălcat dreptul său de proprietate și dispozițiile legale care prevăd restituirea în natură a suprafețelor de teren, precum și că hotărârea cuprinde motive contradictorii.
Prin decizia nr.4239 din 25 iunie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei nr.859/12 noiembrie 2007 Curții de APEL CRAIOVA, s-a casat decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a reținut că nu a fost stabilită în mod complet situația de fapt a imobilului, întrucât expertul a menționat că terenul este afectat de detalii de sistematizare, respectiv de instalații de apă și canal, dar nu și-a fundamentat concluziile pe un plan de amplasament de instalații subterane sau pe autorizații de executare a instalațiilor de apă și canal.
S-a apreciat că se impune refacerea raportului de expertiză cu solicitarea planului de executare de instalații subterane, a autorizațiilor de efectuare a acestor lucrări, cu referire la terenul în discuție și cu stabilirea elementelor de identificare a acestor lucrări, pentru a se putea aprecia în concret dacă aceste lucrări ocupă funcțional diferența de teren neocupată de construcții.
De asemenea nu a fost stabilit regimul juridic actual al terenului. Astfel, intimata a arătat prin adresa nr.164/8.03.2007, că terenul este ocupat de construcții proprietate privată edificate anterior anului 1989, fără a indica însă persoanele care ocupă acest teren, suprafața de teren ocupată și titlul în baza căruia îl ocupă, adresa nr.17424/2.01.1957 a Sfatului Popular în sensul că acest teren a fost dat pentru construcții muncitorești, fiind insuficientă.
În rejudecare având în vedere îndrumările deciziei de casare s-a dispus efectuarea în cauză a unui supliment la raportul de expertiză de către același expert și a unei adrese către Primăria Dr.Tr.S,ăreia i s-a solicitat să furnizeze date despre teren, către Administrația Financiară Tr.S și către persoana fizică. Suplimentul la expertiză însoțit de schiță a fost depus la data de 5.03.2009.
La data de 11 mai 2009, reclamanta a depus precizare și completare a cererilor sale formulate la fond și în apel (fila 70), arătând în mod expres că este de acord cu modificarea sentinței fondului, în sensul de a i se restitui teren în echivalent, așa cum astfel a solicitat prin însăși notificarea formulată prin executorul judecătoresc în baza legii nr.10/2001.
Atitudinea sa de a solicita teren în echivalent este cu atât mai îndreptățită, cu cât, din raportul de expertiză și suplimentul la raport rezultă ocuparea totală a fostului său teren de către niște persoane - dobânditori de bună credință.
A menționat că poziția sa procesuală este determinată de documentele noi care au apărut în prezent și de faptul că intimata Primăria Municipiului Dr.Tr.S recunoaște și comunică, faptul că și în prezent are teren disponibil pentru soluționarea cererii formulate în baza Legii nr.10/2001.
S-au depus la dosar: împuternicire avocat, adresa nr.23877/2008, adresa nr.6214/2009, fișa matricolă, sentința civilă nr.7070/1998 a Judecătoriei Dr.Tr.S, adresa nr.24178/2009, certificat moștenitor nr.471/1993, contract întreținere autentificat sub nr.6960/1993, certificat deces 24468/2009, adresa nr.32820/2009, concluzii scrise.
Apelul este fondat.
Potrivit actelor depuse la dosar reclamanta a făcut dovada că este persoană îndreptățită în sensul Legii nr.10/2001, de a solicita restituirea imobilului proprietatea autorului său, imobil trecut anterior în proprietatea statului în baza Decretului nr.92/1950, preluarea fiind abuzivă și fără titlu valabil.
Prin dispoziția contestată, intimata a răspuns notificării reclamantei în sensul că a dispus respingerea cererii de restituire în natură, cu avansarea propunerii de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, în conformitate cu prevederile Titlului VII din Legea nr.247/2005, privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor, întrucât imobilul este imposibil de restituit în natură. Reclamanta prin notificare a solicitat restituirea prin echivalent alt teren în Dr.Tr.S sau despăgubiri bănești.
Potrivit probelor administrate în cauză: raport expertiză, adresele efectuate către intimate, Administrația Financiară Dr.Tr.S, persoane fizice, reiese fără dubiu că terenul solicitat de către reclamantă, situat în Dr.Tr.S- este ocupat în totalitate de detalii de sistematizare și utilități, construcții anexe deținute de către o persoană fizică, fiind imposibil de restituit în natură.
Aceasta deține imobilul în baza sentinței civile ce a consființit o tranzacție si conform contractului de întreținere autentificat sub nr.6960/1993.
Sub aspectul imposibilității restituirii în natură așadar, solutionat prin art.1 și 4, dispoziția emisă de către intimată este temeinică și legală.
Potrivit adreselor nr.6214/2009 și nr.32820/2009, intimata Primăria Municipiului Dr.Tr.S recunoaște și comunică faptul că există rezervă de teren pentru a fi oferit în compensare persoanelor ce beneficiază de măsuri reparatorii în baza Legii nr.10/2001 modificată și completată prin Legea nr.247/2005.
Din adresa ultima reiese că, prin HG nr.81/2006 s-a aprobat transmiterea unei părți din imobil, situat în Municipiul D Tr.S,--3, din domeniul public al statului și din administrarea Ministerului Administrației și Internelor în domeniul public al Municipiului D Tr.S și în administrarea Consiliului Local al Municipiului D Tr.
Această suprafață a fost destinată în vederea satisfacerii cererilor formulate în baza legilor fondului funciar nr.18/1991, ale legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, ale Legii nr.169/1997, ale Legii nr.247/2005, ale Legii nr.10/2001, ale legii nr.44/1994, privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, ale legii nr.341/2004 cât și ale Legii nr.15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuințe proprietate personală cu modificările și completările ulterioare.
Au menționat că în prezent nu mai există rezervă de teren pentru Legea nr.10/2001, decât în ogaș - situat în - R nr.1-3. Alte date de identificare nu se cunosc.
Față de aceste noi împrejurări ivite, ocuparea terenului în totalitate și imposibilitatea restituirii în natură precum și faptul că intimata recunoaște și comunică faptul că are teren disponibil pentru soluționarea cererii în baza Legii nr.10/2001, reclamanta și-a precizat cererile formulate la fond și în apel, în sensul că înțelege să arate în mod expres că este de acord cu modificarea sentinței fondului, în sensul de a i se restitui teren în echivalent, așa cum astfel a solicitat prin însăși notificarea formulată prin executorul judecătoresc în baza Legii nr.10/2001.
Această cerere a fost întărită și cu ocazia acordării cuvântului pe fond și în concluziile scrise, reclamanta insistând în soluționarea cauzei fără ca suprafața acordată să fie individualizată de instanță prin expertiza, întrucât, în urma relațiilor oferite de Primăria Dr.Tr.S, urmează ca individualizarea terenului și punerea în posesie să se facă ulterior obținerii unei hotărâri judecătorești - deciziei Curții de APEL CRAIOVA.
S-a solicitat obligarea intimatei la emiterea unei noi dispoziții în care să fie expres și neechivoc prevăzute acordarea de teren în echivalent în suprafața de 650 mp. în - R nr.1-3.
Instanța este ținută în pronunțarea soluției de respectarea principiului disponibilității având în vedere voința părții astfel cum a fost exprimată și de particularitățile speței, în special cele de ordin administrativ și de punere în posesie așa cum s-a învederat instanței de către petentă.
În drept, potrivit art.26(1) din Legea nr.10/2001 " dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită potrivit legii cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art.25 alin.(1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită".
Măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzută de art.1 alin.(2) și (3) din lege, este prioritară și permite entității obligate la restituire să ofere persoanei îndreptățite, prin compensare în echivalent, orice bunuri sau servicii disponibile, pe care le deține, aflate în circuitul civil, și care sunt acceptate de persoana îndreptățită.
În aceste cazuri, decizia sau dispoziția motivată de restituire prin compensare cu alt imobil în echivalent, în măsura în care oferta este acceptată, face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia.
Potrivit dispozițiilor legale menționate măsura compensării nu este lăsată la aprecierea discreționară a entității deținătoare ci, dimpotrivă, aceasta este obligată ca, în măsura în care deține bunuri sau de servicii disponibile să le înscrie în tabel în conformitate cu dispoz. art.1 alin.5 arătat și să le ofere, în compensare persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii.
În speța supusă analizei, se observă că reclamanta și-a manifestat disponibilitatea de a primi în compensare un alt teren pentru cel care i-a fost preluat de stat și pentru care entitatea deținătoare a stabilit că este imposibil de restituit în natură.
Față de toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art.296 Cod pr.civilă, instanța va admite apelul, va schimba în parte sentința, va admite acțiunea și va anula în parte dispoziția atacată, respectiv art.2 și 3. Va fi obligată intimata emitentă să emită dispoziție de stabilire în baza acordului persoanei îndreptățite, ca măsură reparatorie în echivalent compensarea cu alte bunuri, respectiv teren în suprafață de 650 mp. din rezerva de teren disponibilă, situat în D Tr.S, ogaș - - R nr.1-3.
Se va menține art.1 și 4 din dispoziția atacată și restul dispozițiilor sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta, cu domiciliul în L, nr. 3,. 3, jud. T, împotriva sentinței civile nr. 311 din 24 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA DR. TR. S, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sect. 5,-.
Schimbă în parte sentința.
Admite acțiunea formulată de reclamanta.
Anulează în parte dispoziția atacată, respectiv art.2 și 3.
Obligă intimata emitentă să emită dispoziție de stabilire în baza acordului persoanei îndreptățite, ca măsură reparatorie în echivalent compensarea cu alte bunuri, respectiv teren în suprafață de 650 mp. din rezerva de teren disponibilă, situat în D Tr.S, ogaș - - R nr.1-3.
Menține art.1 și 4 din dispoziția atacată și restul dispozițiilor sentinței apelate.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-/12.10.2009
Tehn.6 ex/
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
