Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 236/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2790/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.236
Ședința publică de la 14.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu GREFIER - - -
* * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererilor de apel formulate de apelanta reclamantă (prin aderare la apel) și de către apelantul-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr.1153 din 13.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V- a Civilă, în dosarul nr-.
are ca obiect - Legea 10/2001(contestație).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă doamna avocat, în calitate de reprezentant al apelantei - reclamante, în baza împuternicirii avocațiale nr.7135 din 16.01.2009, eliberată de Baroul București (fila 19 dosar), consilierul juridic, în calitate de reprezentant al apelantului pârât Municipiul B prin Primarul General, în baza delegației depusă la dosar, reprezentând în proces și interesele intimaților - pârâți Primăria Municipiului B și Primarul General al Municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul apelantei reclamante, în cadrul probei cu înscrisuri încuviințată de instanță la termenul anterior, depune la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, certificatul de moștenitor nr.777 din 22 iunie 1983, emis de urma defunctului, adresa înregistrată sub nr.1206 din 22.04.2002, ce emană de la Primăria Sectorului 3 B - Direcția Venituri, Impozite și Taxe Locale, prin care se precizează că bunicul reclamantei a avut în proprietate construcție și teren în suprafață de 500 mp, iar tatăl reclamantei a folosit doar o suprafață de 250 mp, având rol fiscal deschis, că imobilul situat în B,- P, sector 3 fost expropriat în baza Decretului nr.7/11.01.1983 și a Deciziei nr.517/29.03.1983.
și părții adverse înscrisurile depuse.
Curtea dispune rectificarea citativului, în sensul că se va menționa în calitate de apelant intimat Municipiul B prin Primarul General și în calitate de apelantă contestatoare, ca urmare a cererii de aderare la apel, modificare care se va efectua și în programul ECRIS.
Pune în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize tehnice de specialitate, pentru identificarea imobilului în litigiu.
Avocatul apelantei arată că o astfel de expertiză s-a efectuat și în cursul judecății în primă instanță. Depune la dosar un plan cadastral, întocmit de Direcția Patrimoniu, Evidența Proprietății, Cadastru, ce atestă configurația construcției anterior demolării sale. Apreciază că contestatoarea are dreptul la întreaga suprafață de teren, nu numai la cea moștenită de la tatăl său. Mai arată că partea pe care o reprezintă a formulat cerere de restituire și în baza Legii nr.18/1991 la Primăria comunei, însă pentru un alt teren.
Reprezentantul apelantului-pârât arată că atașat expertizei efectuată în cauză, în anexa 4, se află un plan de rețele edilitare despre care expertul face vorbire.
Apărătorul apelantei reclamante confirmă faptul că terenul în suprafață de 348 mp nu este afectat de rețele de utilități și poate fi restituit în natură, astfel cum a considerat instanța de fond.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu se impune efectuarea unei noi expertize și că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt probe de solicitat și administrat și nici cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Reprezentantul apelantului intimat Municipiul B solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată, având în vedere faptul că terenul în suprafață de 100 mp, pe care Primăria îl recunoaște, este afectat de detaliile de sistematizare enumerate în preambulul deciziei contestate. În opinia sa, la momentul exproprierii autorul contestatoarei nu a avut în proprietate o suprafață de 1830 mp, ci de 250 mp, dintre care 150 mp au fost restituiți în natură, iar suprafața de 100 mp a fost identificată ca fiind ocupată de o parcare. Consideră că s-a preluat numai o suprafață de 250 mp și numai această poate fi revendicată.
În ceea ce privește cererea de aderare la apel, pune concluzii de respingere.
Avocatul apelantei contestatoare solicită admiterea cererii de aderare la apel, astfel cum a fost formulată, având în vedere următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că bunicul contestatoarei a avut în proprietate o suprafață de 2000 mp, situată în comuna. Pe acest teren, bunicul contestatoarei și, ulterior, tatăl acesteia, au construit două corpuri de locuințe; suprafața pe care au fost edificate construcțiile era de aproximativ 500 mp, iar restul reprezenta grădina de zarzavat. Din înscrisul obținut de la Arhivele Naționale reiese că în anul 1962 imobilul din-, compus din două case de locuit și un grajd, avea și o suprafață de teren arabil de 0,15 ari. Terenul care a fost folosit de autorii contestatoarei pentru grădinărit apare și în Decretul de expropriere nr.7 din 1983, ca fiind preluat de; nu există însă niciun fel de înscris care să ateste modul în care a fost preluat acesta. Și în fișa tehnică a imobilului, întocmită pentru a se determina cuantumul despăgubirilor de care urmau să beneficieze persoanele ce urmau a fi expropriate, suprafața terenului este menționată ca fiind de 1830 mp.
Concluzionând, solicită obligarea apelantului intimat la restituirea în natură a suprafeței de 348 mp, iar, pentru diferența de teren până la 2000 mp, la acordarea de măsuri reparatorii.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția a V-a Civilă sub nr-, la data de 30.10.2007, contestatoarea a chemat în judecată pe intimații Municipiul B prin Primarul General, Primăria Municipiului B și Primarul General al Municipiului B, formulând contestație împotriva Dispoziției nr.8573/15.08.2007 emisă de Primarul General al Municipiului B, solicitând anularea dispoziției, restituirea în natură a unei suprafețe de aproximativ 300 mp. teren, situat în B-P și să se constate că are dreptul la despăgubiri prin echivalent pentru restul suprafeței de teren, de 1700 mp. care nu mai poate fi restituit în natură, ca și pentru construcțiile care au fost demolate.
În motivarea contestației, se arată că, prin notificarea formulată în temeiul Legii nr.10/2001, a solicitat Primăriei Municipiului B și Prefecturii restituirea în natură a terenului rămas liber și măsuri reparatorii prin echivalent pentru diferența de teren și pentru construcțiile demolate de pe teren, situat în B-P, sector 3. Autorul său, a fost proprietarul unei suprafețe de 2000 mp. teren, pe care tatăl contestatoarei a ridicat două corpuri de construcții. În anul 1984, în temeiul Decretului nr.7/1983 anexa 6 poziția 15, imobilul a trecut în proprietatea statului, fiind demolate construcțiile și construindu-se, pe o parte din teren, blocuri de locuințe. Despăgubiri au fost plătite numai pentru o parte din construcțiile demolate și nu reprezentau valoarea reală a acestora. În urma notificării s-a constatat că are calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri, ca moștenitoare a bunicului său și a tatălui său. Din raportul Comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001, a rezultat că se poate restitui în natură o suprafață de 150 mp. teren; în dispozitivul dispoziției s-a omis, însă, a se menționa suprafața de teren restituită în natură. Oricum, terenul care poate fi restituit în natură are o suprafață mai mare, deoarece în schița întocmită de funcționarii de la cadastru apare un așa zis spațiu, care s-a apreciat că nu poate fi retrocedat. Or, după cum rezultă din fotografii, pe acel teren creșteau buruieni, iar, mai nou, s-a turnat asfalt pentru crearea unui parcaj.
Autorul său a avut o suprafață de 2000 mp. teren care reprezenta curtea și grădina de zarzavat. Grădina de zarzavat figurează în decretul de expropriere la aceeași adresa poștala, iar preluarea s-a făcut de la CAP, fără să existe vreo dovadă de intrare a acestui teren în patrimoniul cooperativei.
În drept, sunt invocate dispozițiile art.25 și următoarele din Legea nr.10/2001.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
La solicitarea instanței, a fost depus în copie dosarul administrativ nr.14889, conexat cu dosarul nr.35234, format în urma notificării adresată de contestatoare în temeiul Legii nr.10/2001. S-a administrat și proba cu expertiză tehnică în specialitatea topografie, având drept obiective identificarea în întregime a terenului a cărui restituire se cere și stabilirea situației actuale a imobilului (dacă este ocupat și în ce măsură de construcții autorizate sau de rețele edilitare). Expertiza a fost realizată în cauză de expert tehnic judiciar. S-au cerut Primăriei sectorului 3 B relații cu privire la terenul care face obiectul cererii, răspunsul fiind comunicat cu adresa nr.19961/2008. Proba cu martori solicitată de contestatoare, asupra întinderii dreptului de proprietate, a fost respinsă.
Prin sentința civilă nr.1153 F din 13.06.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis, în parte, contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimații Municipiul B prin Primarul General, Primăria Municipiului B prin Primarul General și Primarul General al Municipiului B, a anulat, în parte, Dispoziția Primarului General nr.8573/15.08.2007, așa cum a fost completată prin Dispoziția Primarului General nr.8952/23.10.2007, s-a dispus restituirea în natură, în favoarea contestatoarei, a suprafeței de teren de 348 mp. identificat în raportul de expertiza tehnică judiciară întocmit de expert, situat în- P, sector 3, s-a constatat dreptul contestatoarei la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 34 mp. fiind păstrate celelalte mențiuni ale dispoziției.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin Dispoziția Primarului General al Municipiul B nr.8573/15.08.2007, așa cum a fost completată prin Dispoziția nr.8952/23.10.2007, a fost soluționată cererea de restituire a imobilului teren în suprafață de 2000 mp. și a construcțiilor (demolate) care s-au aflat pe acesta, imobil situat în B,-P, sector 3, cerere formulată de contestatoare. Prin dispozițiile amintite s-a dispus restituirea în natură în proprietatea contestatoarei a unei suprafețe de 150 mp. teren, identificată ca rămasă liberă și s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru restul de 100 mp. teren și construcția demolată, în privința cărora s-a constatat imposibilă restituirea în natură (terenul fiind ocupat de elemente de sistematizare). Cu privire la suprafața totală a terenului solicitat, s-a reținut că din cei 2000 mp. pretinși a fost expropriată de la autorii notificatoarei numai suprafața de 250 mp. teren, conform Decretului nr.7/1983 anexa 6 poziția 15.
Prin contestație, se susține în continuare dreptul la restituire pentru 2000 mp. teren, precum și posibilitatea de restituire în natură a unei suprafețe mai mari decât cea menționată în dispoziție.
Cât privește întinderea dreptului de proprietate, în baza Decretului Consiliului de Stat nr.7/1983 a fost expropriat de la autorul contestatoarei o suprafață de teren de 250 mp. din care suprafață construită 184 mp. iar de la autorul contestatoarei o suprafață construită de 132 mp. La poziția imediat următoare din decret apare și suprafața de 1580 mp. expropriată de la CAP.
Contestatoarea a depus la dosarul cauzei, ca titlu de proprietate, un extras eliberat de Arhivele Naționale din cu oameni împroprietăriți cu locuri de casă în comuna, județul I (din anii 1930 -1947), din care rezultă că o astfel de împroprietărire a avut loc pentru un lot de teren de numai 525 mp. pe numele lui și (fila 32). Din certificatul de moștenitor nr.198/1985, emis pe urma autorului, rezultă indicată în masa succesorală o suprafață de 500 mp. împreună cu construcția edificată pe acesta; în certificatul de moștenitor nr.777/1983, emis pe urma autorului, apare indicată la masa succesorală cota de dintr-o suprafață de teren neidentificată ca întindere, împreună cu construcțiile aferente (filele 33-34). Contestatoarea a mai depus în dovedirea dreptului de proprietate un certificat datând din 02.12.1930, emis de Primăria, prin care se certifică că poseda pe teritoriul comunei 2000 mp. teren - loc de casă și o casă, compusă din două odăi și o sală; acest teren provine din împroprietărirea din anul 1864 și este stăpânit prin cumpărare din anul 1927.
În conformitate cu art.24 din Legea nr.10/2001, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau prin care s-a pus în executare această măsură, în absența unor probe contrare.
În cauza de față, din actul prin care s-a dispus măsura exproprierii rezultă că de la autorii contestatoarei au fost preluate suprafețele de 250 mp. teren și, respectiv 132 mp. teren, adică în total 382 mp. teren. Contestatoarea nu a produs probe din care să rezulte o întindere mai mare a dreptului de proprietate decât cel indicat în actul de preluare. Prin probe contrare, în sensul art.24 din lege, se înțelege prezentarea unor titluri de proprietate, respectiv a unor acte constitutive sau translative de proprietate, care să fi îndeplinit condițiile de forma prevăzute de legea în vigoare la data emiterii lor. Certificatul nr.1223/2.12.1930 emis de Primăria comunei nu reprezintă un titlu de proprietate. Certificatele de moștenitor, de asemenea, nu întrunesc condițiile prevăzute de lege pentru a dovedi dreptul de proprietate, în sensul că nu sunt acte translative sau constitutive de drepturi, iar, cât privește actul de împroprietărire, în acesta se menționează o suprafață totală de 525 mp. aparținând nu numai lui, ci și lui, ai cărui moștenitori s-au numărat, de asemenea, printre persoanele expropriate în baza Decretului nr.7/1983.
Prin urmare, nu se poate ține seama decât de întinderea dreptului de proprietate recunoscută în actul de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, fiind de neprimit inclusiv proba cu martori pretinsă de contestatoare pentru a dovedi acest aspect.
S-a arătat de către contestatoare că și suprafața de 1580 mp. menționată în decret ca fiind preluată de la CAP, ar fi aparținut tot autorilor săi, însă nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens. Mai mult decât atât, chiar dacă suprafața respectivă ar fi intrat în patrimoniul CAP, provenind de la autorii contestatoarei, în condițiile în care acest fapt juridic ar fi probat (în condițiile legilor fondului funciar), restituirea nu s-ar putea face în temeiul Legii nr.10/2001, ci a legilor fondului funciar. De altfel, din adresa Primăriei sectorului 3 B rezultă existenta unei cereri de restituire, pentru același teren, depusă de contestatoare la Subcomisia locală de fond funciar sector 3 (fila 50 dosarului).
Deci, cu privire la întinderea dreptului de proprietate, la a cărui restituire este îndrituită contestatoarea, Tribunalul a constatat că aceasta nu este de 2000 mp. cum se solicită, dar nici de 250 mp. cum s-a reținut de autoritatea intimată, ci de 382 mp. conform pozițiilor 522 și 1523 din Decretul Consiliului de Stat nr.7/1983.
Cât privește suprafața de teren pentru care este posibilă restituirea în natură, Tribunalul a reținut că, potrivit raportului de expertiză în specialitatea topografie realizat în cauză, suprafața de teren liberă, în sensul art.10 din Legea nr.10/2001 (neocupată de construcții noi și neafectată de servituți legale sau alte amenajări de utilitate publică) este de 348 mp. iar nu numai 150 mp. la suprafața identificată de autoritatea intimata adăugându-se, în imediată vecinătate, pe trei dintre laturi, un plus de teren liber, care nu mai constituie spațiu, fiind ocupat de o platformă betonată. Față de această identificare a unui supliment de teren liber, posibil a fi restituit în natură, intimații nu au obiectat (nici în urma comunicării raportului de expertiză). În aceste condiții Tribunalul a reținut posibilitatea restituirii în natură a unei suprafețe de 348 mp. teren.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Municipiul B prin Primarul General, susținând că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului, pârâtul a arătat că prima instanță în mod greșit a admis contestația și a obligat această instituție să restituie în natură terenul liber în suprafață de 348. și să acorde despăgubiri prin echivalent pentru diferența de suprafață de 34. din imobilul ce a fost situat în B,-.P, sector 3.
Prin dispozițiile contestate s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 150. situată în-.P, sector 3 și s-a constatat imposibilitatea de restituire în natură a diferenței de 100. întrucât este afectată de elemente de sistematizare (bloc, alee acces bloc, spațiu aferent blocului, stradă, rețele edilitare); s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru acest teren, precum și pentru construcția demolată.
La momentul emiterii dispozițiilor, Comisia pentru aplicarea Legii nr.10/2001 a avut în vedere doar suprafața de teren de 250. nota de reconstituire și situația juridică, relații aflate în dosarul administrativ, inclusiv Decretul de expropriere nr.7/1983 cu anexele sale. Din anexa acestui decret rezultă cu claritate că suprafața de teren ce a fost expropriată este de 250. teren, din care 184. construcții, de la moștenitorii defunctului, iar, de la moștenitorii lui, s-a expropriat doar construcția de 132. fără teren, pentru care au fost încasate despăgubiri în cuantum de 59.118,50 lei la nivelul anului 1983.
În consecință, instanța de fond trebuia să aibă în vedere toate aceste acte aflate în dosarul administrativ, ce fac vorbire de suprafața de teren expropriată.
În ședința publică din 20.01.2009, contestatoarea a formulat cerere de aderare la apelul declarat de Municipiul B prin Primarul General, depunând, în scris, motivele de apel, la care a atașat un set de înscrisuri, respectiv extras din Registrul agricol, schiță plan imobil, fișa tehnică a imobilului proprietatea lui și, situată în B,-.P, schița pentru construcțiile demolate.
Apelanta contestatoare (calitate pe care a dobândit-o ca urmare a formulării cererii de aderare la apel) a solicitat modificarea hotărârii primei instanțe prin stabilirea calității sale de persoană îndreptățită la măsurii reparatorii prin echivalent și pentru restul suprafeței de teren ce nu mai poate fi restituită în natură, respectiv 1652. A precizat că această suprafață reprezintă diferența dintre terenul de 2000. ce a aparținut autorilor săi și ceea ce se poate restitui în natură, adică 348. potrivit raportului de expertiză întocmit în dosarul de fond.
În motivarea apelului, contestatoarea a arătat că în mod neîntemeiat prima instanță a apreciat lipsa dovezii întinderii dreptului de proprietate. După cum rezultă din certificatul nr.1223/02.12.1930, eliberat de Primarul Comunei, autorul reclamantei, era în anul 1930 proprietarul unei suprafețe de 2000. teren situat în comuna. Pe acest teren bunicul reclamantei, și, ulterior, tatăl acesteia, au construit două corpuri de locuință. Suprafața pe care au fost edificate construcțiile era de aproximativ 500. iar restul reprezenta grădina de zarzavat.
În anul 1962, imobilul din-, devenită ulterior-.P, era compus din 2 case de locuit, un grajd, având o suprafață aferentă de teren arabil de 0,15 ari (1500.). Acest fapt rezultă din înscrisul obținut de la Arhivele Naționale - copie din Registrul Agricol.
Terenul care a fost folosit de autorii reclamantei pentru grădinărit apare în Decretul de expropriere nr.7/1983, ca fiind preluat de la.. Nu există însă niciun înscris care să ateste modul în care imobilul a fost preluat de această cooperativă, astfel încât se poate aprecia că trecerea în proprietatea statului s-a făcut fără niciun titlu. De altfel, până la finalizarea colectivizării, în 1962, terenurile reprezentând grădini au fost preluate de, fără niciun titlu.
Apelanta a mai precizat că în fișa tehnică a imobilului întocmită în luna mai 1982, pentru a se determina cuantumul despăgubirilor de care urmau să beneficieze persoanele ce erau expropriate în temeiul Decretului nr.7/1983, suprafața terenului este menționată a fi de 1.830. În baza acestui act a fost realizată și expertiza tehnică întocmită la fond. Prima instanță în mod greșit a considerat că restituirea nu s-ar putea face în temeiul Legii nr.10/2001, ci în temeiul legilor fondului funciar, în raport de destinația actuală a terenului.
În apel, s-a administrat proba cu înscrisuri. S-a atașat copia certificatului de moștenitor nr.777/22.06.1983 emis de notariatul de Stat Local al Sectorului 3 B, adresa nr.1206/2002 eliberată de Primăria Sector 3 B - Direcția Venituri, Impozite și Taxe Locale, schița imobilului din-.P, sector 3.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, având în vedere probele administrate în ambele faze procesuale, Curtea, conform art.295 Cod de procedură civilă, constată următoarele:
Situația de fapt și de drept, probată de actele existente la dosar, a fost parțial corect reținută de prima instanță.
Astfel, tribunalul a constatat că prin Dispoziția Primarului General al Municipiul B nr.8573/15.08.2007, așa cum a fost completată prin Dispoziția nr.8952/23.10.2007, emisă de aceiași autoritate, a fost soluționată cererea de restituire a imobilului teren în suprafață de 2000 mp. și a construcțiilor (demolate) care s-au aflat pe acesta, imobil situat în B,-P, sector 3, cerere formulată de contestatoarea prin notificările nr.3390/13.08.2001 și nr.3394/13.08.2001, în baza Legii nr.10/2001. Prin dispozițiile amintite s-a dispus restituirea în natură în proprietatea contestatoarei a unei suprafețe de 150 mp. teren, identificată ca rămasă liberă și s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru restul de 100 mp. teren și construcția demolată, în privința cărora s-a constatat imposibilă restituirea în natură (terenul fiind ocupat de elemente de sistematizare). Cu privire la suprafața totală a terenului solicitat, s-a reținut că, din cei 2000 mp. pretinși, a fost expropriată de la autorii notificatoarei numai suprafața de 250 mp. teren, conform Decretului nr.7/1983 anexa 6 poziția 15.
Potrivit art.24 din Legea nr.10/2001, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau prin care s-a pus în executare această măsură, în absența unor probe contrare.
Actul invocat drept titlu de proprietate de către contestatoarea este un extras eliberat de Arhivele Naționale din cu oameni împroprietăriți cu locuri de casă în comuna, județul I (din anii 1930 -1947), din care rezultă că o astfel de împroprietărire a avut loc pentru un lot de teren de numai 525 mp. pe numele lui și (fila 32). Din certificatul de moștenitor nr.198/1985, emis pe urma autorului, rezultă indicată în masa succesorală o suprafață de 500 mp. împreună cu construcția edificată pe aceasta; în certificatul de moștenitor nr.777/1983, emis pe urma autorului, apare înscrisă la masa succesorală cota de dintr-o suprafață de teren de 250 mp. pentru care nu există titlu de proprietate, împreună cu construcțiile aferente (filele 33-34).
Cât privește întinderea dreptului de proprietate, în baza Decretului Consiliului de Stat nr.7/1983 a fost expropriat de la autorul contestatoarei o suprafață de teren de 250 mp. din care suprafață construită 184 mp. iar de la autorul contestatoarei o suprafață construită de 132 mp. întrucât la decesul acestuia - 14.12.1980 (anterior exproprierii) nu erau dovezi care să certifice calitatea sa de proprietar pe teren. La poziția imediat următoare din decret apare și suprafața de 1580 mp. expropriată de la CAP.
În consecință, rezultă că ceea ce s-a expropriat prin acest decret este doar suprafață de teren de 250 mp. preluată de la, pentru care se poate analiza dacă este sau nu posibilă restituirea în natură. Doar sub acest aspect soluția primei instanțe este greșită, atunci când constată că măsura exproprierii s-a dispus și pentru suprafață de teren de 132 mp. în realitate fiind vorba de o suprafață construită, pentru care s-a încasat despăgubiri după expropriere (fila 30).
Contestatoarea nu a produs probe din care să rezulte o întindere mai mare a dreptului de proprietate decât cea indicată în actul de preluare. Prin probe contrare, în sensul art.24 din lege, se înțelege prezentarea unor titluri de proprietate, respectiv a unor acte constitutive sau translative de proprietate, care să fi îndeplinit condițiile de forma prevăzute de legea în vigoare la data emiterii lor. Certificatul nr.1223/2.12.1930 emis de Primăria comunei nu reprezintă un titlu de proprietate. Certificatele de moștenitor, de asemenea, nu întrunesc condițiile prevăzute de lege pentru a dovedi dreptul de proprietate, în sensul că nu sunt acte translative sau constitutive de drepturi, iar, cât privește actul de împroprietărire, în acesta se menționează o suprafață totală de 525 mp. aparținând nu numai lui, ci și lui, ai cărui moștenitori s-au numărat, de asemenea, printre persoanele expropriate în baza Decretului nr.7/1983.
Sub acest aspect, în mod corect tribunalul a constatat nu se poate ține seama decât de întinderea dreptului de proprietate recunoscută în actul de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, fiind de neprimit inclusiv proba cu martori pretinsă de contestatoare pentru a dovedi întinderea terenului expropriat.
În consecință, contestatoarea este îndrituită la restituirea în natură sau la despăgubiri pentru suprafața de teren de 250 mp. cum s-a reținut de autoritatea intimată, conform poziției 15/22 din anexa Decretului Consiliului de Stat nr.7/1983.
Cât privește suprafața de teren pentru care este posibilă restituirea în natură, Tribunalul a reținut că, potrivit raportului de expertiză în specialitatea topografie realizat în cauză, suprafața de teren liberă, în sensul art.10 din Legea nr.10/2001 (neocupată de construcții noi și neafectată de servituți legale sau alte amenajări de utilitate publică) este de 348 mp. iar nu numai 150 mp. la suprafața identificată de autoritatea intimata adăugându-se, în imediată vecinătate, pe trei dintre laturi, un plus de teren liber, care nu mai constituie spațiu, fiind ocupat de o platformă betonată. În acest sens, pentru a stabili o astfel de situație juridică, s-a considerat că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate pentru suprafețele de 250 mp. teren și, respectiv, 132 mp. teren, adică în total 382 mp. teren.
La momentul emiterii dispozițiilor contestate, Comisia pentru aplicarea Legii nr.10/2001 a avut în vedere doar suprafața de teren de 250. nota de reconstituire și situația juridică, relații aflate în dosarul administrativ, inclusiv Decretul de expropriere nr.7/1983 cu anexele sale.
Expertul care a întocmit expertiza tehnică judiciară în fața instanței de fond concluzionează, prin raport, că în afara suprafeței deja retrocedată în natură contestatoarei, respectiv 150 mp. prin Dispoziția 8952/23.10.2007, emisă de Primarul General al Municipiul B, mai există o porțiune de teren neafectată de utilități. Aceste concluzii nu pot să fie avute în vedere de instanță de apel, întrucât premisa de la care s-a plecat în efectuarea acestei probe a fost greșită, în sensul că expertul s-a raportat la certificatul datând din 02.12.1930, emis de Primăria, prin care se arată că poseda pe teritoriul comunei 2000 mp. teren - loc de casă și o casă, act înlăturat ca probă în dovedirea dreptului de proprietate.
Deși instanța de apel, în virtutea rolului său activ, conform art.129 alin 5 Cod procedură civilă, a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei noi expertize în cauză, pentru identificarea imobilului în litigiu, o astfel de probă a fost apreciată de contestatoare și intimat ca irelevantă în raport de celelalte dovezi aflate la dosar. Obligația de a-și proba pretențiile revine celui ce le solicită, așa încât nu se poate imputa Curții lipsa rolului activ; acesta trebuie înțeles, în procesul civil - un proces al intereselor private, în sensul că nu întreaga sarcină a probei ar cădea asupra instanței.
Pentru aceste considerente, având în vedere toate actele aflate în dosarul administrativ, ce fac vorbire de suprafața de teren expropriată și cea care poate fi restituită în natură, Curtea, conform art.296 Cod procedură civilă, va admite apelul declarat de apelantul - pârât Municipiul B reprezentat de Primarul General împotriva sentinței civile nr.1153 din 13.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, va schimba sentința civilă apelată, în sensul că va respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatoarea cu referire la Dispoziția nr.8573/15.08.2007, emisă de Primarul General al Municipiului
Apelanta contestatoare a precizat că rezultă din certificatul nr.1223/02.12.1930, eliberat de Primarul Comunei, că autorul său, era în anul 1930 proprietarul unei suprafețe de 2000, teren situat în comuna. Pe acest teren bunicul reclamantei, și, ulterior, tatăl acesteia, au construit două corpuri de locuință. Suprafața pe care au fost edificate construcțiile era de aproximativ 500, iar restul reprezenta grădina de zarzavat. În anul 1962, imobilul din-, devenită ulterior-.P, era compus din 2 case de locuit, un grajd, având o suprafață aferentă de teren arabil de 0,15 ari (1500 ). Acest fapt rezultă din înscrisul obținut de la Arhivele Naționale - copie din Registrul Agricol. Terenul care a fost folosit de autorii reclamantei pentru grădinărit apare în Decretul de expropriere nr.7/1983 ca fiind preluat de la..
Curtea reține că autorul reclamantei, a deținut teren arabil de 0,15 ari (1500 ) în B,-, devenită ulterior-. Această suprafață de teren nu poate face obiectul Legii nr.10/2001, având în vedere regimul juridic al imobilului, dar și faptul că o suprafață aproape identică, adică 1580 mp. se regăsește înscrisă la poziția 15/24 în Decretului nr.7/1983 ca fiind expropriată de la..
Împrejurarea că nu există niciun înscris care să ateste modul în care imobilul a fost preluat de această cooperativă, astfel încât să se poată aprecia că trecerea în proprietatea statului s-a făcut fără niciun titlu, nu are relevanță în cauza pendinte, întrucât notificarea, formulată de în temeiul Legii nr.10/2001, a fost adresată unității deținătoare, respectiv Municipiului Din actele prezentate nu reiese că terenul de care face vorbire contestatoarea a fost în proprietatea autorilor săi la momentul exproprierii și a fost preluat fără titlu de intimat.
Față de regimul juridic al acestui teren, restituirea nu s-ar putea face în temeiul Legii nr.10/2001, ci în temeiul legilor fondului funciar, în raport de destinația actuală a suprafeței pretinse de contestatoare. De altfel, din adresa Primăriei sectorului 3 B rezultă existenta unei cereri de restituire, pentru același teren, depusă de contestatoare la Subcomisia locală de fond funciar sector 3, însoțită de aceleași acte ca și cele depuse în cauza de față (filele 50 - 54 dosar fond).
În consecință, potrivit art.296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - reclamantă împotriva sentinței civile nr.1153 din 13.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul - pârât MUNICIPIUL B reprezentat de PRIMARUL GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.1153 din 13.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-.
Schimbă sentința civilă apelată, în sensul că:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatoarea, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în B,-,.52,.1,.1,.6, sector 2 în contradictoriu cu intimatul Municipiul B reprezentat prin Primarul General.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - reclamantă împotriva sentinței civile nr.1153 din 13.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnodact.
Ex.4/10.06.2009
Secția a V-a Civ. -
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu
