Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 237/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.237/
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PRE EDINTE - - -
JUDEC TOR - - -
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea apelului declarat de apelant,domiciliat în C,str.F nr.26-/16,.18,jud.D, împotriva sentinței civile nr.611 din 19 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila,în contradictoriu cu intimata PRIMARIA COMUNEI, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul,personal,lipsă fiind intimata PRIMARIA COMUNEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este motivat,scutit de plata taxei judiciare de timbru,după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat,Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apelantul depune la dosar concluzii scrise și un set de acte.Solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.611/19.09.2008 Tribunalul Brăilaa respins ca tardivă cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Primăria com.jud.
Pentru a se pronunța astfel,prima instanță a reținut că,prin cererea înregistrată la Judecătoria Însurăței sub nr-,reclamantul a chemat în judecată Primăria com. pentru a fi obligată să emită dispoziția privind notificarea formulată în baza Legii nr.10/2001,prin care a solicitat despăgubiri pentru bunurile ce au aparținut autorilor săi și trecute abuziv în proprietatea statului.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin referatul nr.105/16.11.2005 întocmit de Comisia locală de pe lângă Primăria com.Jud.B,pentru aplicarea Legii 10/2001 i s-au recunoscut bunurile intrate fără titlu în proprietatea statului pentru care trebuie să primească despăgubiri.
Deoarece primarul nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de Legea 10/2001,a solicitat obligarea acestuia la emiterea dispoziției.
Prin sentința civilă nr.365 din 2 iulie 2008 Judecătoriei Însurățeis -a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului Brăila,competență atrasă de disp.art.31 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Tribunalul Brăilaa soluționat cauza prin sentința civilă nr.611 din 19.09.2008,prin care a respins acțiunea ca tardiv formulată,pentru următoarele considerente:
În fapt, reclamantul a formulat cerere la Primăria Comunei, județul B înregistrată sub 120 din 21.09.2005 (fila 34) prin care solicitat să se reanalizeze situația bunurilor materiale ce au aparținut familiilor G și () situate pe raza acestei comune și care au fost însușite de regimul comunist în perioada 1949-1955 și anume: locuința, spații industriale și comerciale în suprafață de 443 mp dobândite cu actul nr. 163/1946; spații cu destinația de locuințe în suprafață de 270 mp; darac pentru lână și scormonitor dobândit cu actul nr. 817/1936; moară țărănească, conform actelor cu nr. 177, nr.31 și nr. 117/1947; tractoare agricole pe pinteni; două arme de vânătoare conform actului nr. 46/1946; batoză pentru treierat cereale; recipienți metalici și din lemn de și salcâm( 1 de 700 litri și 60 de 50 litri);flotilă de pescuit - barăci (dubă și luntre), năvod, varși, setci, prostovoale, etc. conform actului nr. -/1938; alte bunuri: atelier depanare mecanic, circular pentru lemn cu 2 seturi de pânze, etc.).
Prin Referatul nr. 105 din 16.11.2005 întocmit de Comisia Locală de Fond Funciar de la Primăria Comunei, județul B, s-a analizat cererea formulată de reclamant și s-a consemnat faptul că revendicările petentului fac obiectul Legii nr. 10/2001 și se propun acțiuni la fondul Proprietate.
Prin Hotărârea nr. 1531/22.05.2007 emisă de Comisia pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de pe lângă Primăria Comunei (fila 45), s-a admis parțial contestația reclamantului și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 713 mp. teren intravilan și s-a respins capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor pentru bunurile confiscate, întrucât acestea nu fac obiectul legii fondului funciar.
Reclamantul a solicitat despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 atât pentru bunuri imobile (construcții și terenul aferent) cât și bunuri mobile confiscate de la autorul său, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
În ce privește terenul aferent construcțiilor demolate, respectiv 443 mp aferent spațiilor industriale și comerciale și 270 mp aferent construcțiilor cu destinația de locuințe, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 cu modificările ulterioare prin Legea nr. 247/2005, pentru suprafața de 713 mp.
Reclamantul a solicitat obligarea Primăriei Comunei să se pronunțe cu privire la bunurile ce formează obiectul Legii nr. 10/2001 printr-o dispoziție, în conformitate cu prevederile art. 25 din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005.
În cazul în care unitatea deținătoare sau entitatea investită cu soluționarea notificării nu emite o astfel de decizie, sau dispoziție, instanța are competența să analizeze cererea și să pronunțe o hotărâre cu privire la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Instanța a analizat mai întâi dacă reclamantul a formulat notificarea în termenul prevăzut de art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, respectiv 6 luni de la data intrării în vigoare a acestei legi, termen prelungit succesiv prin OUG nr. 109/2001 și OUG nr. 145/2001.
Potrivit datelor menționate în referatul nr. 105/16.11.2005 și în cererea adresată Primarului comunei, înregistrată sub nr. 120/21.09.2005, termenul la care a fost formulată notificarea de către reclamant a fost depășit.
Prin Legea nr. 247/2005 prin care s-au adus modificări unor acte normative printre care și Legii nr. 10/2001, nu s- stabilit un nou termen de depunere a notificărilor privind acordarea unor măsuri reparatorii pentru imobilele preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 și prin urmare, după expirarea termenului prevăzut de Legea nr.10/2001, nu se mai puteau formula notificări.
Prin Legea nr. 247/2001 s-a stabilit numai în cadrul Legii nr. 18/1991, posibilitatea formulării unor cereri de retrocedare a terenurilor în favoarea celor cărora nu li s-a reconstituit dreptul de proprietate prin legile fondului funciar.
De aceea, comisia de fond funciar de pe lângă Primăria Comunei a admis în parte cererea reclamantului depusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren.
Față de data depunerii notificării pentru acordarea despăgubirilor aferente construcțiilor demolate și a celor care se încadrează în categoria imobilelor ce au servit ca întreprinderi industriale ( moara țărănească, darac de lână, utilaje agricole), aceasta nu se încadrează în termenul legal, fiind tardiv formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul,prin care a solicitat schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligarea Primăriei com. să emită dispoziția prevăzută de dispozițiile art.23 și 25 din Legea nr.10/2001 modificată.
A mai susținut apelantul că obiectul acțiunii a constat în obligația de a emite o dispoziție în baza art.25 din Legea nr.10/2001 modificată,însă instanța de judecată a depășit obiectul cererii cu care a fost investită,iar motivarea soluției nu are nici o legătură cu acțiunea formulată.
A mai susținut apelantul că,în realitate nu se poate pune problema tardivității cererii formulate în temeiul Legii 10/2001,deoarece s-a omis a se analiza toate cererile sale,formulate anterior apariției Legii nr.247 despre care s-a făcut vorbire chiar în referatul nr.105/16.11.2005.
Apelul declarat este întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.129 pct.6 Cod procedură civilă,judecătorul hotărăste numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Este adevărat că,așa cum a motivat prima instanță,în cazul în care unitatea deținătoare sau entitatea învestită cu soluționarea notificării nu emite o dispoziție/decizie,conform art.25 din Legea nr.10/2001,instanța poate să analizeze cererea și să se pronunțe cu privire la măsurile reparatorii prevăzute de lege.
Instanța poate proceda la judecata în fond a notificării doar în situația în care partea solicită acest lucru.
Or,în speță,reclamantul a solicitat doar obligarea Primăriei să emită o decizie sau dispoziție în baza art.25 din Legea nr.10/2001,în referire la notificarea sa.
În acest context,soluția primei instanțe încalcă principiul disponibilității părților,consacrat de art.129 pct.6 Cod procedură civilă,astfel că apelul declarat de reclamant va fi admis cu consecința desființării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare pentru a se analiza cererea reclamantului și a se pronunța numai în raport de limitele sesizării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apeluldeclarat de apelant,domiciliat în C,str.F nr.26-/16,.18,jud.D, împotriva sentinței civile nr.611 din 19 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila,în contradictoriu cu intimata PRIMARIA COMUNEI, având ca obiect legea 10/2001.
Desființează sentința civilă nr.611/2008 a Tribunalului Brăila și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 12 2008.
PREȘEDINTE: Anica Ioan - - | JUDECĂTOR 2: Luminița Șolea |
Grefier, - - |
: - -/12.12.2008
: /15.12.2008
4 ex.
FOND:
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Luminița Șolea
