Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 24/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 24/Ap
Ședința publică de la 25 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Ligia Vâlcu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanții, și (și continuată de moștenitoarea, ), împotriva sentinței civile nr. 574 din 18 noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr. 3187/2002.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 19 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 25 februarie 2009.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată că prin sentința civilă nr. 547/18.11.2002 a Tribunalului Brașovs -a respins contestația formulată de contestatorii, și în contradictoriu cu intimatul Municipiul B prin primar, cu privire la dispoziția nr. 908/2002 emisă de intimat și s-a respins contestația formulată de ca urmare a admiterii excepției lipsei capacității de folosință a acesteia.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin notificarea expediată prin executorul judecătoresc la data de 2 noiembrie 2001, Primăriei Mun. B, solicitanții, și au solicitat restituirea în natură a porțiunii de teren rămasă liberă din imobilul înscris în B, nr. top 7489/2/2 și măsuri reparatorii prin echivalent pentru restul de teren și pentru construcțiile demolate, conform art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, toate evaluate la valoarea de 600.000.000 lei vechi.
Prin dispoziția nr. 908/2002 emisă de Primarul Mun. B s-a dispus respingerea cererii formulate de persoanele îndreptățite, cu motivarea că terenul expropriat este afectat în totalitate de construcții și amenajări exterioare, constituind împreună cu alte terenuri din zonă suprafața aferentă blocului de locuințe.
Prin aceeași dispoziție s-a făcut solicitanților oferta de măsuri reparatorii prin echivalent corespunzător valorii imobilului și anume titluri de valoare nominală plătite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital.
În materia aplicării Legii nr. 10/2001 s-a stabilit că, în urma formulării contestației prevăzute de art. 24 alin. 7, instanța poate dispune în mod direct, dacă se constată că persoana juridică deținătoare a imobilului a respins în mod greșit cererea de restituire în natură, restituirea imobilului către persoana îndreptățită, dacă sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001, fără a mai fi necesară obligarea unității deținătoare a emite o nouă decizie sau dispoziție în acest sens, bineînțeles în urma anulării actului de dispoziție emis de această.
În speță, intimatul și-a întemeiat această concluzie cu privire la starea de fapt pe referatul Direcției de Urbanism din cadrul Primăriei B, din planul urbanistic al zonei rezultând că terenul în litigiu este ocupat de construcții și amenajări exterioare, fiind atașat și un detaliu din planul de sistematizare din care rezultă această împrejurare.
Contestatorii nu au propus nici o probă din care să rezulte contrariul, ori cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, conform dispozițiilor art. 1169 Cod civil.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la restituirea în natură a porțiunii de teren rămasă liberă, se reține, după cum s-a arătat mai sus, că aceasta îmbracă aspectul unei cereri reale, petitorii.
În cauză, se reține că una dintre fostele coproprietare ale imobilului în litigiu, respectiv era decedată la data introducerii acțiunii (19.07.2002), respectiv 11.07.2002.
Astfel fiind, rezultă că cererea de față a fost promovată și în numele unei persoane lipsite de capacitatea de a sta în judecată, conform dispozițiilor art. 41 alin. 1 Cod pr. civilă.
În aceste condiții, pretențiile contestatorilor cu privire la restituirea în natură a unei porțiuni de teren nu pot fi valorificate în cererea de față, care, prin natura ei, presupune coparticiparea procesuală activă obligatorie, care nu este întrunită.
În ceea ce privește critica ce vizează modul în care a fost făcută propunerea de măsuri reparatorii prin echivalent, sub aspectul nedeterminării cuantumului despăgubirilor și plătitorul sumei, instanța a reținut următoarele:
Art. 34 alin. 1 din lege prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia, Ministerul Finanțelor Publice va elabora norme metodologice privind emiterea, înregistrarea și utilizarea titlurilor de valoare nominală care, potrivit alin. 2 pot fi folosite exclusiv în procesul de privatizare.
În fine art. art. 40 din lege prevede că, pe baza evaluării despăgubirilor bănești, în termen de 1 an de la expirarea termenului de 6 luni prev. de lege pentru depunerea notificărilor (termen care a fost prorogat succesiv și a expirat la data de 14.02.2002), prin lege specială se vor reglementa modalitățile, cuantumul și procedurile de acordare a despăgubirilor bănești, care pot fi plafonate.
Se reține că legea prevede obligativitatea menționării în decizie sau dispoziție a valorii estimative a imobilului doar în ipoteza în care măsurile reparatorii propuse sunt sub forma despăgubirilor bănești (art. 36 alin. 4 din lege, care este cuprins în Cap. 5 - Măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești), iar nu și în cazul măsurilor reparatorii prin echivalent în celelalte două modalități - prin titluri de valoare nominală sau acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital.
În ceea ce privește debitorul obligației de plată a despăgubirilor, din întreaga economie a actului normativ rezultă că acesta este Statul Român, care în raporturile juridice de restituire născute în temeiul acestei legi stă în nume propriu și este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice. Această concluzie se desprinde și din dispozițiile art. 37-38 din lege, precum și din cele ale art. 16 alin. 4 lit. e din Normele Metodologice.
Împotriva acesteia au declarat apel contestatorii, și iar prin decizia civilă nr.37/12 mai 2003 Curții de APEL BRAȘOV acest apel a fost respins.
În motivarea cererii de apel reclamanții arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și neteminică, cu încălcarea dispozițiilor art.10(1), art.2 lit.h,g(1), art.7(1 și 2), art.2(2), art.20(1) din Legea nr.10/2001, art.6 alin.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și art.11(2) din Constituția României.
În mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei capacității de folosință a contestatoarei, întrucât contractul de asistență juridică nr.36 a fost încheiat anterior decesului aceasta manifestându-și voința juridică de a ataca decizia nr. 908/2002 emisă de Primarul Mun. B, impunându-se citarea și introducerea în cauză a moștenitorului.
Instanța de fond a respins greșit la termenul din 18 noiembrie 2002 cererea de amânare solicitată pentru modificarea acțiunii în sensul restituirii terenului din litigiu prin echivalent, prin compensare cu un alt teren în aceeași zonă în temeiul art. 10 (1) raportat la art. 9(2) din Legea nr. 10/2001 pe considerentul că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 132 și 134 Cod pr. civilă, prima zi de înfățișare fiind la o dată anterioară, ori atunci părțile nu au fost legal citate.
A treia critică se referă la încălcarea dreptului unanimității ceea ce nu corespunde adevărului, în cauză obiectul dedus judecății fiind anularea deciziei administrative pentru aplicarea greșită a Legii nr. 10/2001, iar pe de altă parte instanța trebuia să-l introducă în cauză pe moștenitorul defunctei.
Ultima critică se referă la faptul că instanța de fond nu a analizat un înscris de mare importanță pentru soluționarea litigiului, respectiv adresa nr. 6254/18 octombrie 2002 eliberată de B din care rezultă că imobilul în litigiu nu figurează în evidența societății ca expropriat.
Prin urmare, imobilul din litigiu fiind preluat de stat fără titlu legal, în mod abuziv, contestatorii își modifică acțiunea în sensul restituirii terenului din litigiu în natură sau prin echivalent cu atribuirea unui alt teren în suprafață egală cu terenul preluat în mod abuziv în aceeași zonă urbană în temeiul art. 10 (1) și art. 9 (2) din Legea nr. 10/2001.
Astfel se explică faptul că în procesul-verbal de evaluare a imobilelor ce au trecut în proprietatea statului în baza unor acte normative, imobilul figurează pe-, cum este menționat și în notificarea contestatorilor către Primăria Municipiului
Prin Decizia civilă nr.1752/16 febr.2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamanții, și împotriva deciziei nr. 37/Ap din 12 mai 2003 Curții de APEL BRAȘOV, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.
Din considerentele deciziei se reține că instanța de apel trebuia să dispună în cauză efectuarea unei expertize tehnice de specialitate pentru a identifica terenul cerut de reclamanți, dacă suprafața cerută se identifică cu suprafața înscrisă în CF 21493 B; actele aflate la dosar nefiind concludente, întrucât nu rezultă locul de casă în suprafață de 393,34 mp, porțiunea de teren rămasă liberă neafectată de construcții, dacă cele două garaje mai există sau au fost demolate, astfel că delimitarea suprafeței de teren cerută cu coincide cu ceea ce s-a depus la dosar.
Prin urmare, greșit instanța de apel nu a dispus efectuarea unei expertize tehnice imobiliare prin care să se identifice terenul solicitat de reclamanți, înscris în CF 21493 B, nr. top7489/2/2, să se identifice porțiunile de teren, respectiv cea rămasă liberă și cea ocupată de construcții; să se stabilească unde este situat imobilul cerut din str. -, întrucât adresa nr. 6254/18.10.2002 se referă la nr. 62 și nu la nr. 58, iar recurenții au susținut că imobilul din- este unul și acelașți cu imobilul din-.
Neprocedând în acest fel Curtea de APEL BRAȘOVa pronunțat o hotărâre nelegală.
Urmare a rejudecării cauzei după casarea cu trimitere, s-a administrat proba cu expertiza tehnică pentru identificarea terenului solicitat de reclamanți și stabilirea existenței celor două garaje.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele invocate în apel, Curtea constată nefondat apelul declarat pentru următoarele considerente:
În raport cu dispoziția art.41 alin.1 Cod proc. civ. excepția lipsei capacității de folosință a contestatoarei, reținută de prima instanță, este legală. Decesul contestatoarei a intervenit la data de 11 iulie 2002, anterior promovării acțiunii civile, astfel că, drepturile procesuale nu au fost transmise moștenitorilor.
Împrejurarea potrivit căreia în contractul de asistență juridică a figurat și numele defunctei, nu are relevanță juridică în cauză. Capacitatea de folosință a contestatoarei trebuia să existe la data înregistrării acțiunii, iar pe de altă parte, menționatul contract nu poartă semnătura defunctei.
Critica referitoare la respingerea cererii de amânare formulată la termenul de 18.11.2002 în vederea modificării contestației este înlăturată pe considerentul că admițându-se excepția lipsei capacității de folosință pentru, neavând loc transmiterea dreptului procesual către moștenitorul acesteia, prima zi de înfățișare a fost la data de 21 oct. 2002, când părțile au fost legal citate, cererea de amânare fiind respinsă corect, în temeiul art.132 și 134 Cod proc.civ.
Cererea de restituire în natură a unei porțiuni din teren ce a aparținut defunctei - promovată numai de unii dintre coproprietari în numele unei persoane lipsită de capacitate de folosință anterior înregistrării acțiunii civile și în condițiile existenței unui moștenitor al acesteia -, nu putea fi valorificată întrucât nu s-a realizat coparticiparea procesuală activă.
Conform art.4 alin.1, în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane, coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote părți ideale, potrivit dreptului comun.
Nefondată este și critica referitoare la relevanța pe care o prezintă înscrisul nr.6254/2002 emis de "" SRL.
Prin raportul de expertiză judiciară întocmit de expertul a fost identificat imobilul în litigiu, faptic și scriptic, stabilindu-se că o parte din teren este situat în-, identic cu-, iar o altă parte pe pasajul dintre străzile - și -. Identificarea imobilelor s-a realizat după documentele de CF nr.21493 și după nr. topografice, numerele administrative nefiind relevante.
Lucrarea de expertiză a evidențiat că întreaga suprafață de teren este ocupată de construcții, platforme betonate și un pasaj de trecere între str. - și str. -, astfel încât restituirea în natură a imobilului teren nu este posibilă.
În ceea ce privește modalitatea în care s-a făcut propunerea de măsuri reparatorii prin echivalent, în apel nu s-a adus nici o critică sentinței atacate.
În calea de atac exercitată, apelanții au extins cadrul procesual prin formularea unor pretenții noi în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul că au solicitat atribuirea unui alt teren în compensare în suprafață egală cu terenul preluat abuziv.
Având în vedere că efectul devolutiv al apelului operează numai cu privire la aspectele judecate de prima instanță, formularea unor noi pretenții în apel, urmează să fie respinsă în temeiul dispozițiilor art.292 și art.294 Cod proc.civ.
Față de considerentele relevate în temeiul art.296 Cod proc.civ. Curtea va respinge apelul și va păstra sentința apelată ca fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
In numele legii
DECIDE
Respinge apelul declarat de contestatorii, și - moștenitoare a apelantei, decedată la data de 7.11.2007, prin mandatar, împotriva sentinței civile nr. 547/18.11.2002 a Tribunalului Brașov, pe care o păstrează.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 25 februarie 2009.
Președinte, Judecător,
- - -
Grefier,
- -
Red. - 15.03.09
Dact. - 25.03.09
7 ex.
Red. fond.
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Ligia Vâlcu
