Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 24/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 24
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 11 martie 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Sorina Romașcanu- JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
- - -judecător
GREFIER: - - -
La ordine a venit spre soluționare apelul civil după casare promovat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.50/C din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat apelantul-reclamant, asistat de avocat, lipsă fiind intimații-pârâți.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că apelul are ca obiect Legea 10/2001, procedura este completă și că dosarul se află la primul termen de judecată.
Apărătorul apelantului-reclamant depune la dosar împuternicire avocațială și motivat de faptul că nu mai are de formulat cereri noi, solicită cuvântul în fond.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat având cuvântul pentru apelantul-reclamant solicită admiterea apelului cu motivarea ce-l însoțește, schimbarea în tot a hotărârii primei instanțe, în sensul admiterii acțiunii. Există o hotărâre definitivă, respectiv sentința civilă nr.190/2006 prin care Primăria municipiului PNa fost obligată să soluționeze pe fond o notificare pe Legea 10/2001, primăria refuzând să execute un lucru firesc și nu soluționează această notificare. Dacă aceasta nu poate să soluționeze notificarea, ar trebui să-l ajute pe reclamant să poată merge mai departe, fie indicându-i adresa -ului cu restituirea originalelor, fie să trimită ei în mod direct dosarul direct la.""SA este o unitate privatizată ulterior Legii 10/2001 și nu se încadrează printre unitățile deținătoare cum se precizează prin art.1 din Legea 10/2001, deci această societate nu poate soluționa notificarea reclamantului. În concluzie, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra apelului civil de față:
Prin decizia civilă nr.7598 din 28 noiembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a fost admis recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului PNî mpotriva deciziei civile nr.76/23.04.2008 a Curții de Apel Bacău -secția civilă, a fost casată decizia recurată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele:
După apariția Legii 10/2001, reclamantul, împreună cu, au formulat notificarea nr.301 din 13 august 2001 - pe care au transmis-o Prefectului Județului N, prin care solicitau restituirea în natură a terenului în suprafață de 350 mp, situat în P N,-.
Aceasta, prin decizia nr.8899/2001 a transmis-o Primarului Municipiului P
Primarul, constatând că terenul este deținut de ""SA, a înaintat-o, spre soluționare, acestei societăți, prin adresa nr.22008 din 26 aprilie 2005.
Această din urmă adresă a fost comunicată și reclamantului, precum și lui.
Ulterior, după intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005, petiționarii au formulat o nouă notificare, înregistrată la executorul judecătoresc sub nr.68 din 15 martie 2005, aceasta fiind adresată Primarului Municipiului P
Acesta din urmă a soluționat notificarea respectivă prin dispoziția nr.2326/2005, respingând-o ca tardiv introdusă.
Prin sentința civilă nr.190/2006 a Tribunalului Neamț, s-a admis contestația formulată împotriva acestei dispoziții și a fost obligat Primarul Municipiului P N să soluționeze, în fond, notificarea nr.68/2005.
Ulterior, prin adresa nr.7937 din 28 noiembrie 2006, notificarea nr.68/2005 a fost transmisă de Primarul Municipiului P N la ""SA, acest lucru fiind adus și la cunoștința reclamantului.
De asemenea, prin adresa nr.3175 din 18 ianuarie 2007, Primarul Municipiului PNi -a comunicat reclamantului considerentele care au stat la baza înaintării notificării nr.68/2005 către ""SA.
La data de 11 octombrie 2007, reclamantul a solicitat Tribunalului Neamț că prin sentința ce o va pronunța să-l oblige pe Primarul Municipiului P N la daune cominatorii în cuantum de 50 lei/zi până la momentul soluționării efective a notificării nr.68 din 15 septembrie 2005.
Prin sentința civilă nr.50 C din 21 ianuarie 2008, fost respinsă acțiunea reclamantului, reținându-se că Primarul Municipiului P N și-a îndeplinit obligațiile stipulate în sentința civilă nr.190/C /2006 a Tribunalului Neamț, în sensul că a identificat entitatea deținătoare a imobilului și i-a înaintat notificarea reclamantului, împreună cu actele depuse, acesta neputând fi obligat să soluționeze pe fond notificarea, atâta timp cât Municipiul P N nu este deținătorul imobilului.
Împotriva sentinței nr.50/C din 21 ianuarie 2008 Tribunalului Neamța declarat apel reclamantul.
La termenul din 23 aprilie 2008 instanța de apel a ridicat din oficiu excepția nulității hotărârii primei instanțe, iar prin decizia civilă nr.76 din 23 aprilie 2008 admis apelul, a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre competentă soluționare în primă instanță la Judecătoria Piatra Neamț, reținând că obiectul cererii îl constituie obligarea Primarului Municipiului P N la plata de daune cominatorii până la îndeplinirea obligațiilor stabilite prin sentința civilă nr.190 din 12 aprilie 2006 Tribunalului Neamț, iar temeiul acțiunii îl constituie dispozițiile art.580 ind.2și 580 ind.3 al.1 Cod procedură civilă, astfel că instanța competentă este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea și anume Judecătoria Piatra Neamț.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului P N, aducându-i următoarea critică:
- reclamantul, prin cererea introductivă, a solicitat obligarea Primarului Municipiului P N la soluționarea notificării nr.68 din 15 martie 2005 și la plata de daune cominatorii în cuantum de 50 lei/zi, până în momentul emiterii actului administrativ, astfel că cererea principală este obligația de a face, în temeiul Legii nr.10/2001, iar cererea privind obligarea la daune cominatorii are caracterul unei cereri accesorii.
Prin urmare, competența de soluționare nu revine Judecătoriei Piatra Neamț, ci Tribunalului Neamț care a și judecat cauza pe fond. În consecință, instanța de apel trebuia să soluționeze apelul pe fond și nu să trimită cauza la Judecătoria Piatra Neamț.
Deși recurentul nu a precizat temeiul juridic, critica formulată poate fi încadrată în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Analizând decizia recurată prin raportare la critica adusă de recurent, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul s-a adresat, prin cererea introductivă, Tribunalului Neamț, solicitând obligarea pârâtului Primarul Municipiului P N, la daune cominatorii în cuantum de 50 lei/zi de întârziere, până la punerea în aplicare de către acesta a sentinței civile nr.190/C/2000 a Tribunalului Neamț, respectiv până la soluționarea pe fond a notificării nr.68 din 15 septembrie 2005.
Așadar, deși se realizează pe o cale separată, cererea sa privind obligarea la daune cominatorii este în strânsă legătură cu o altă cerere, și anume aceea de obligare a pârâtului să răspundă la notificarea nr.68 din 15 septembrie 2005, fiind o cerere accesorie în raport cu cererea principală.
Cum cererea de obligare a pârâtului să răspundă la notificarea reclamantului, atrage competența în primă instanță a Tribunalului Neamț - secția civilă, conform art.26 al.3 din Legea nr.10/2001, atunci, în baza art.17 Cod procedură civilă competența de soluționare în primă instanță a cererii de obligare la daune cominatorii, atrage competența în primă instanță a aceleiași instanțe, cum în mod just a procedat Tribunalul Neamț.
Prin urmare, Înalta Curtea constatat că hotărârea instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art.17 Cod procedură civilă, raportat la art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, astfel că în baza art.312 al.1 și 5 Cod procedură civilă a admis recursula casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel, Curtea reține că aceasta este temeinică și legală pentru următoarele considerente:
Art.23 devenit art.25 din Legea 10/2001, modificată nu prevede o sancțiune pecuniară pentru nerespectarea termenului de 60 zile în care unitatea deținătoare este obligată de a răspunde la notificarea ce i s- adresat.
Este adevărat că, pentru neexecutarea obligațiilor prevăzute în titluri executări, creditorii pot recurge la acțiuni întemeiate pe dispozițiile art.580 ind.3 Cod procedură civilă.
Acest articol însă nu permite creditorului să solicite daune cominatorii(alin.5, art.583 ind.3 Cod procedură civilă cum a fost modificat prin Legea nr.459/2006).
Așa fiind, în baza art.296 Cod procedură civilă curtea urmează a respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Respinge apelul civil după casare ca nefondat promovat de reclamantul domiciliat în P N, str. - -.56,.2 împotriva sentinței civile nr.50/C din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- și în contradictoriu cu PRIMARUL MUNICIPIULUI P N și cu domiciliul în PNs tr. - -.10,.72 județul
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 11 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.sent. -
Red.dec..-/
Red.dec..cas.-
Tehn.- /5 ex./8.04.2009.
Președinte:Sorina RomașcanuJudecători:Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș
