Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 240/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (549/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.240
Ședința publică de la 15.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta - pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.1867/16.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant .
Obiectul pricinii - Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta - pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI prin consilier juridic, în baza delegației pe care o depune, intimatul - reclamant prin mandatar, în baza procurii autentificată sub nr.1116/22.04.2008, de către Biroul Notarilor Publici Asociați "" (fila 8 dosar fond).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin serviciul registratură s-a depus, la data de 07.04.2009, întâmpinare cu anexă set de acte, în două exemplare.
Curtea procedează la comunicarea unui exemplar al întâmpinării și al setului de acte consilierului juridic al apelantei - pârâte, în ședință publică.
Mandatarul intimatului - reclamant depune un set de acte, respectiv cererea formulată de numita - și înregistrată la Primăria Municipiului B, cu referire la notificarea înregistrată sub nr.2670/2001 formulată de numitul, dovada înregistrării cererii, adresă emisă de Primăria Municipiului B, înregistrată sub nr. 27397/14.09.2006, prin care aduce la cunoștință numitului că urmează a completa dosarul care a stat la baza notificării nr.2670/200, înscrisuri ce au fost comunicate și consilierului juridic al apelantei - pârâte.
Părțile arată că nu mai au alte cereri prealabile.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea apelului.
Consilierul juridic al apelantei - pârâte PRIMĂRIA MUNICIPIULUI solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii principale, ca neîntemeiată, iar potrivit dispozițiilor art.23 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001, termenul de 60 zile prevăzut este un termen de recomandare înlăuntrul căruia urmează a fi soluționată notificarea înregistrată și în nici un caz nu poate avea caracter obligatoriu.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1807/16.12.2008 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis cererea formulată de reclamantul împotriva pârâtei PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B; a obligat pârâta să emită dispoziție prin care să soluționeze notificarea nr.3619/29.08.2001 în sensul restituirii în natură a imobilului din B, - - nr.17, sector 1, mai puțin părțile din imobil - apartamentele în număr de 8 - care s-au vândut în baza Legii nr.112/1995; pentru părțile vândute din imobil se va propune acordarea de despăgubiri bănești.
Pentru a pronunța această sentința, instanța a reținut că reclamantul a înaintat notificarea nr.3619/2001, aceasta nefiind soluționată nici până în prezent.
Imobilul în cauză a fost dobândit de către lIiescu și în indiviziune în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov - Secția notariat sub nr.21356/1921, transcris sub nr.11062/1921. lIiescu a dobândit și partea lui, conform, contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Teleorman, Secția Notariat sub nr.246/1921 - fila 42, transcris sub nr.2422/1923 la Tribunalul Ilfov.
Dreptul de proprietate asupra imobilului a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.92/1950 poziția 3677.
Pe parcursul dosarului, reclamantul a făcut dovada calității procesuale active, tribunalul reținând din certificatul de moștenitor nr.13/24.01.2003 că în urma decesului lui lIiescu a rămas ca moștenitor, iar conform certificatului de moștenitor nr.195/11.12.1998 în urma decesului lui și a rămas ca moștenitor, în calitate de fiu.
Prin dispoziția nr.1832/17.10.2005 emisă de Primăria Municipiului B, lIiescu-, fiul lui lIiescu și, și-a schimbat numele din lIiescu în, urmând ca pe viitor să poarte numele.
Reclamantul a făcut dovada schimbării denumirii străzii pe care este situat imobilul în cauză, conform adresei nr.4225/1999 emisă de Primăria Municipiului B, imobilul fiind situat pe str.-, apoi, iar în prezent pe str.- -.
Conform înscrisurilor de la dosar, tribunalul a reținut că mai multe apartamente din imobilul solicitat spre restituire de către reclamant au fost înstrăinate în baza Legii nr.112/1995.
Din probatoriul administrat în dosar rezultă că reclamantul a făcut dovada că la data preluării imobilului de stat, autorul său - tatăl său - deținea imobilul, și față de această situație tribunalul a constatat că reclamantul are calitate de persoană îndreptățită la dobândirea de măsuri reparatorii.
Referitor la solicitarea de a se emite dispoziție de restituire în natură a imobilului și de acordare de despăgubiri pentru partea din imobil vândută, tribunalul a constatat că reclamantul a formulat notificare în baza Legii nr.10/2001, care nu a fost soluționată în prezent.
Potrivit dispozițiilor art.25 alin.1 din Legea nr.10/2001, în termen de 60 zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art.23, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură.
Potrivit deciziei nr.XX Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cazul în care lipsește răspunsul persoanei juridice notificate, persoana în cauză se poate adresa instanței de judecată pentru soluționarea în fond a notificării. Deci, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond și notificările persoanelor îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare de a răspunde la notificare.
Tribunalul a apreciat că acțiunea formulată este fondată, întrucât pe de o parte există părți din imobil ce au fost vândute în baza Legii nr.112/1995, care pot fi restituite în natură, iar pe de altă parte, există unități locative din imobil vândute până la momentul introducerii notificării care nu mai pot fi restituite în natură.
Astfel, tribunalul a admis cererea, a obligat pârâta să emită o decizie prin care să soluționeze notificarea nr.3619/2001, în sensul de a restitui în natură imobilul din B, - - nr.17, mai puțin părțile din imobil apartamentele în număr de 8 - care s-au vândut în baza Legii nr.112/1995. Pentru părțile vândute din imobile s-a propus acordarea de despăgubiri bănești, conform Titlului VII din Legea nr.247/2005, cu respectarea dispozițiilor art.11 al.7 din Legea nr.10/2001, în cazul în care s-au încasat despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul MUNICIPIUL B, prin Primarul General, criticând-o ca nelegală pentru următoarele motive:
- instanța de fond a încălcat prevederile art.23 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001, întrucât nu a reținut că termenul de 60 zile de soluționare a notificării este termen de recomandare, depășirea lui neputând fi sancționată decât cel mult cu obligarea la despăgubiri a unității deținătoare;
- instanța de fond trebuia să rețină că termenul de 60 zile curge abia după depunerea tuturor actelor doveditoare prevăzute de art.22 din Legea nr.10/2001;
- instanța de fond trebuia să rețină că imobilul în litigiu a trecut cu titlu în proprietatea statului, întrucât Decretul nr.92/1950 a fost un act normativ special, ce făcea parte din regimul legal existent în țară la vremea respectivă, care și-a produs efecte juridice depline la momentul edictării sale. Potrivit dispozițiilor art.645 civ. proprietatea se mai dobândește prin accesiune sau incorporațiune, prin prescripție,prin legeși prin ocupațiune".
Potrivit dispozițiilor artr.296 proc.civ. Curtea va găsi nefundat apelul pentru următoarele considerente:
Fără a fi foarte clar în exprimare, apelantul critică prin primele două motive de apel faptul că instanța de fond nu putea să treacă la soluționarea notificării, atâta vreme cât pârâta nu soluționase notificarea formulată de reclamant printr-o dispoziție, așa cum prevede Legea nr.10/2001. Arată apelanta că depășirea de către pârâtă a termenului de 60 zile prevăzut de art.23 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001, nu îndreptățea instanța să soluționeze notificarea reclamantului, atâta vreme cât nu există o sancțiune legală pentru depășirea acestui termen de recomandare, care oricum începe să curgă de la data depunerii de către persoana îndreptățită a probelor, conform art.22 din Legea nr.10/2001.
Curtea, constată că aceste argumente de drept au fost avute în vedere și au fost analizate de Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin Decizia nr.XX din 19.03.2007 dată în recurs în interesul legii le-a înlăturat, hotărând că instanța de judecată va soluționa pe fond notificarea persoanei îndreptățite în cazul în care unitatea deținătoare nu a soluționat în termen notificarea. Decizia nr.XX/2007 are putere de lege, chestiunile de drept dezlegate de aceasta fiind obligatorii pentru instanțe, astfel încât nu vor fi primite criticile apelantei pe acest aspect.
Nu este întemeiată nici critica vizând nevalabilitatea titlului statului.
Instanța de fond nu a analizat dacă statul are sau nu un titlu valabil asupra imobilului în litigiu. Instanța a reținut că imobilul a fost preluat abuziv de către stat, astfel încât în baza art.1 din Legea nr.10/2001 poate fi restituit în parte, în natură, iar pentru apartamentele vândute pe Legea nr.112/1995 este posibilă stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr.92/1950 astfel încât, având în vedere dispozițiile art.2 lit.a din Legea nr.10/2001, imobilul a fost preluat abuziv, hotărârea instanței de fond fiind legală și sub acest aspect.
În consecință, față de aceste considerente, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1867/16.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul ales la mandatar, în B,-, sector 1.
Cu recurs.
Pronunțată În ședința publică din 15 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
/4 ex.
1.06.2009
--------------------------------
-Secția a IV-a -
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
