Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 244/2008. Curtea de Apel Constanta
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.244/
Ședința publică din 3 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eleonora Spiridon
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-au luat în examinare:
Apelul formulat de apelanții pârâți MUNICIPIUL C și PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 646 din 27.05.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
Apelul formulat de apelantul reclamant, domiciliat în B,-, -.C,.4,.98, sect. 6, împotriva încheierii din 23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-.
Cererea de aderare la apelul declarat de Municipiul C prin Primar și Primarul Municipiului C împotriva sentinței civile nr. 646/2008 a Tribunalului Constanța, formulată de apelantul reclamant.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanții pârâți Municipiul C prin Primar și Primarul Municipiului C reprezentați de avocat în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 13493/2008 și intimata pârâtă C reprezentată de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale seria - nr. 15624/2008.
Procedura este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
După referatul grefierului de ședință, se înmânează reprezentantului apelanților pârâți întâmpinarea formulată de intimatul reclamant și apelant la apelul pârâților.
Luând act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat ori înscrisuri de depus la dosar, instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Având cuvântul pentru apelanții pârâți Municipiul C și Primarul Municipiului C, apărătorul acestora solicită admiterea apelului declarat de pârâți, astfel cum a fost formulat, cu obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la apelul și cererea de aderare la apel formulate de, urmează ca instanța să califice cererea de aderare la apel ca fiind un apel, pentru că există deja un apel declarat de către reclamant și nu pot coexista deopotrivă un apel și o cerere de aderare la apel formulate de aceași parte.
De asemenea, în ceea ce privește cererea de aderare la apel, să se ia act de micșorarea obiectului acțiunii inițiale, având în vedere că reprezintă manifestarea de voință a reclamantului, sub semnătura acestuia.
În concluzie, solicită respingerea cererii de aderare la apel ca inadmisibilă, respingerea apelului declarat de reclamant ca nefondat și admiterea apelului declarat de către pârâți, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru intimata pârâtă C, reprezentantul acesteia având cuvântul, învederează că prin sentința apelată s-a renunțat la judecată față de această parte, deci nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Solicită respingerea apelului declarat de reclamant, respingerea cererii de aderare la apel ca inadmisibilă și admiterea apelului formulat de pârâți.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelurilor și a cererii de aderare la apel.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față;
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului C și Municipiul C prin Primar, pentru ca în contradictoriu cu aceștia și prin hotărâre judecătorească să se dispună restituirea în natură a imobilului situat în C, str. -, nr. 54 (actual-) compus din teren în suprafață de 775. și construcție în suprafață de 377.
Inițial în calitate de pârât a figurat și Statul Român, dar pe parcursul judecății s-a renunțat la judecată față de acest pârât.
În motivarea acțiunii reclamantul a învederat instanței faptul că, a adresat Primăriei C notificarea nr. 1385/18.07.2001 prin solicitând restituirea în natură, în baza Legii 10/2001 a cotei indivize de din terenul și construcția situată în municipiul C,-/56.
S-a mai arătat că acest bun, a fost dobândit de cu actul dotal autentificat sub nr. 10273/7.04.1928 transcris în registrul special de foi dotale sub nr. 1137 la Grefa Tribunalului Constanța. Acest imobil a fost donat numitei în vederea căsătoriei cu
a decedat în 1990, iar ca unică moștenitoare a rămas fiica sa,. După decesul acesteia a rămas ca succesor legal, soțul supraviețuitor conform certificatului de moștenitor înregistrat sub nr. 242/ 24.02.1992 la fostul notariat de Stat
La data de 17.10.2002 a decedat reclamantul, acțiunea fiind continuată de succesorul acestuia - certificatul de moștenitor nr. 135/21.10.2002 eliberat de.
a mai arătat că și, prin actul dotal nr. 10273/1928 au constituit în favoarea fiicei lor, cota de din imobilul situat în C,- cu str. - -, cunoscut sub denumirea de hotel "". Imobilul revendicat a trecut în proprietatea statului în baza Decr. 92/1950.
Primarul Municipiului C, prin dispoziția nr. 2834/2002 a respins notificarea cu precizarea că, bunul nu intră sub incidența Legii 10/2001. la data preluării imobilului de către Statul Român, imobilul a aparținut unui cetățean.
Reclamantul a completat considerentele acțiunii, arătând că notificarea înregistrată de autorul său la Primăria C în mod greșit a fost respinsă, cu motivarea că acestui imobil nu i s-a aplicat Legea 10/2001. Motivarea nu este fundamentată întrucât nu s-a făcut dovada că numiții și erau cetățeni i și au fost obligați să părăsească țara, considerându-se bunul ca fiind abandonat.
A mai precizat reclamantul că dacă situația ar fi fost așa, bunul urma să figureze pe lista anexă a Decr. 513/1953 pentru ratificarea Acordului dintre România și ia. În prevederile decretului menționat ar putea să intre doar cota de din imobil ca fiind proprietatea lui cetățean, iar cealaltă cotă de aparține lui, cetățean român în baza acordului dotal din 1928. Numai cota de a fost naționalizată în baza Decr. 92/1950.
Tribunalul Constanța prin sentința civilă nr. 1809/2005 a admis excepția tardivității, motivând că, autorul reclamantului, a contestat dispoziția nr. 2834/28.08.2002 în cursul anului 2005, deci cu depășirea termenului de 30 de zile conform art. 24 al.3 din legea 10/2001.
Curtea de APEL CONSTANȚA prin decizia civilă nr. 88/C/bis din 17.05.2006 a admis apelul declarat de, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță reținând că, data la care autorul reclamantului a formulat acțiunea inițială este 2.08.2002 și nu data depunerii cererii precizatoare privind obiectul acțiunii.
Această hotărâre a fost menținută prin decizia civilă nr. 10425/15.12.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție B care a respins ca nefondat recursul declarat de pârâții Primarul Municipiului C și Municipiul
În rejudecare, reclamantul, la data de 23.10.2007, a formulat o nouă cerere, precizând că solicită restituirea în natură a cotei de din imobilul situat în--56.
Instanța de fond a apreciat că această cerere reprezintă o majorare a câtimii obiectului acțiunii, iar prin încheierea din 23.04.2008 a respins ca tardivă această modificare întrucât excede petitului acțiunii cu care a fost investită inițial.
Tribunalul Constanța prin sentința civilă nr. 646/27.05.2008 a admis acțiunea reclamantului, a anulat dispoziția nr. 2834/28.08.2002 emisă de Primarul Municipiului
Au fost obligați pârâții să restituie în natură cota de din imobilul ( teren, construcție cu subsol, parter și două etaje) situat în municipiul C,-, județul
S-a luat act de renunțarea la judecată față de pârâții Consiliul Local C și Exploatarea Domeniului Public și Privat
Pronunțând această hotărâre, instanța de fond a reținut faptul că, numai cota de din imobil a fost naționalizată în baza Decr. 92/1950 care a aparținut lui, căsătorită.
În privința celeilalte cote de, instanța de fond a reținut că actul de dispoziție, respectiv Decr. 513/1953 a stabilit că intră în patrimoniul statului doar cota de 4/5 din din imobil, fiind prezumat că s-a luat în considerație că cealaltă cotă de nu aparținea cetățeanului de etnie ă și deci, nu putea face obiectul decretului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel Municipiul C prin Primar și Primarul municipiului C și.
S-a formulat de o cerere de aderare la apelul Municipiului
1.În motivele de apel Municipiul C și Primarul Municipiului C,învederează instanței că, în mod greșit s-a reținut de instanța de fond faptul că imobilul ce formează obiectul litigiului a trecut în proprietatea statului în baza Decr. 92/2950. În realitate, acest imobil, a trecut în proprietatea statului în baza Acordului încheiat între România și ia, urmare a Tratatului d l Craiova, acesta fiind înscris la poziția 183 din lista anexă la Decr. 513/1953.
Nu se remarcă de către instanța de fond împrejurarea că, autoarea reclamantului, numita, persoana care a primit cu titlu de dotă partea din imobilul respectiv, era și ea de etnie Inclusiv această parte a făcut obiectul Decr. 513/1953. Prin Acordul privitor la schimbul de populație dintre România și ia, în art. 5 se face mențiunea că, moștenitorii cetățenilor i care au deținut imobile pe teritoriile ce au făcut obiectul Tratatului d l Craiova, numita fiind moștenitoarea cetățenilor i și, preluarea imobilului s-a făcut prin Decr. 513/1953 și nu prin Decr. 92/1950.
2.În motivele de apel apelantul,învederează instanței că prin cererea depusă la data de 25.03.2008 a solicitat restituirea cotei de 6/10 din imobilul situat în- și a cotei de 1/5 din imobilul situat în-.
În mod greșit această cerere a fost respinsă ca tardiv formulată întrucât nu reprezintă o modificare a obiectului acțiunii. sau micșorarea obiectului cererii de chemare în judecată nu poate fi considerată o modificare a acțiunii. Acest lucru s-a datorat faptului că, a descoperit actele după formularea acțiunii.
Respingându-se această cerere s-a lăsat nesoluționată restituirea imobilului din-. Disjungerea cererii precizatoare este nelegală și pentru faptul că, în acest mod se creează posibilitatea pronunțării unor soluții contradictorii cu privire la aceleași imobile.
3.Același reclamant a formulat și cerere de aderare la apelul Municipiului C prin primar și cel al Primarului Municipiului
Motivează apelantul că, instanța de fond greșit a apreciat că obiectul acțiunii îl reprezintă imobilul din-, în final omițând să se pronunțe cu privire la imobilul din-, care a aparținut autoarei sale în cotă indiviză de 1/5.
Prin urmare, solicită admiterea apelului, desființarea celor două hotărâri apelate și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru soluționarea corectă a cauzei.
Examinând criticile formulate Curtea reține următoarele:
1.Referitor la apelul formulat de Municipiul C prin Primar și Primarul Municipiului C;
Reclamantul a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 2834/28.08.2002 emisă de Primarul Municipiului C, prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a cotei de din imobilul situat în C,--46.
Pe parcursul cercetării judecătorești, a decedat, fiind introdus în cauză în calitate de reclamant, moștenitorul acestuia.
Primarul Municipiului Caa preciat prin notificarea nr. 2834/2002, că bunul nu intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001, ci în baza art. 3 din Decr. 513/1953. conform Tratatului d l Craiova, art. 4, proprietățile imobiliare rurale aparținând supușilor români de etnie ă, obligați să părăsească teritoriul român, au devenit bunuri abandonate, proprietatea Statului Român, iar proprietățile rurale aparținând românilor obligați să părăsească teritoriile transferate iei au devenit proprietatea Statului, cu asumarea de către aceste state a obligației de a despăgubi cetățenii supuși acestui Tratat.
Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că punctul de vedere exprimat în notificare este nefondat întrucât Decr. 513/1953 nu se aplică întregului imobil care face obiectul actului dotal, întrucât din lista anexă a acestui act normativ rezultă că a intrat în patrimoniul statului doar cota de 4/5 din cota de din imobil deoarece aparținea cetățeanului român de etnie ă.
În actul dotal nr. 10273/1928 soții și au constituit pentru fiica lor cu titlu de dotă, cota de din imobilul în litigiu, denumit hotel "". Aceasta din urmă, căsătorită, a rămas pe teritoriul României, a decedat în România, nefăcând obiectul transferului de populație.
Aceeași instanță de fond a reținut corect că, această cotă de a trecut în proprietatea statului în baza Decr. Nr. 92/1950, aspect care rezultă din evidențele situației juridice din cadrul Primăriei C, deci bunul intră sub incidența Legii nr. 10/2001. Imobilul se regăsește în natură și pentru această cotă de care formează obiectul notificării 2834/2002 a Primarului Municipiului C, restituirea în natură este posibilă așa cum a procedat corect instanța de fond.
Prin urmare susținerile apelanților Municipiul C prin Primar și cele ale Primarului Municipiului C sunt nefondate și urmează să fie respinse.
2.Referitor la apelul declarat de:
Obiectul acțiunii îl formează contestația împotriva dispoziției Primarului Municipiului C nr. 2834/2002 prin care s-a respins restituirea cotei de din imobilul situat în C,--56.
Apelantul reclamant a formulat mai multe cereri completatoare pe parcursul cercetării judecătorești, ultima fiind cea de la filele 252-253 din dosarul de fond, după depunerea raportului de expertiză tehnică imobiliară, precizând că de fapt există două imobile, identificate prin două numere poștale diferite, a căror restituire o solicită.
Măsura luată de instanța de fond este corectă, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, ultima cerere făcută după depunerea raportului de expertiză fiind tardivă și excede petitului acțiunii.
Autorul reclamantului a mai adresat și alte cereri autorității administrative din cadrul Primăriei C, cereri care au format obiectul unei alte notificări, solicitând restituirea cotei de 1/5 din cealaltă Jai mobilului situat în-; aceste cereri au fost soluționate distinct printr-o dispoziție contestată separat ce face obiectul altor cauze.
În legătură cu fondul cauzei și cu cota de din imobil, s-au dat răspunsuri în apelul analizat ce aparține Municipiului
Reținând că instanța de fond a apreciat corect aspectul în legătură cu modificarea obiectului acțiunii, apelul este nefondat urmând a fi respins.
3.Nefondată este și cererea de aderare la apelul MunicipiuluiPrin această cerere se reiau aceleași motive care au fost analizate mai sus.
În raport de considerentele arătate mai sus, de obiectul cererii de chemare în judecată, urmează a fi respinse ca nefondate ambele apeluri, cât și cererea de aderare la apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile formulate de apelanții pârâți MUNICIPIUL C și PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 646 din 27.05.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr- și apelantul reclamant, domiciliat în B,-, -.C,.4,.98, sect. 6, împotriva încheierii din 23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în același dosar, ca nefondate.
Respinge cererea de aderare la apelul declarat de Municipiul C prin Primar și Primarul Municipiului C împotriva sentinței civile nr. 646/2008 a Tribunalului Constanța, formulată de apelantul reclamant.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 noiembrie 2008.
Președinte, Judecător,
- - Grefier, - -
- -
Jud.fond.
Red.dec.jud.
27.11.2008
Dact.gref.
6 ex./27.11.2008
Președinte:Eleonora SpiridonJudecători:Eleonora Spiridon, Vanghelița Tase