Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 244/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 244
Ședința publică de la 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul pârât Primarul Municipiului Tg. J împotriva sentinței civile nr. 100 din 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a cererii de aderare la apel formulată de intimata reclamantă C domiciliată în Tg. J, strada - -,. 1,. 4,. 15, jud. G, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns consilier juridic pentru apelantul pârât Primarul Municipiului Tg. J și procurator pentru intimata reclamantă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Procurator, pentru intimata reclamantă C, depune o cerere de aderare la apelul formulat în cauză, inclusiv exemplar pentru comunicare.
Se comunică un exemplar al cererii de aderare la apel reprezentantului apelantului pârât.
Instanța lasă dosarul la a doua strigare pentru a da posibilitate apelantului pârât să observe cererea de aderare la apel formulată de intimata reclamantă.
La a doua strigare au răspuns consilier juridic pentru apelantul pârât Primarul Municipiului Tg. J și procurator pentru intimata reclamantă
Consilier juridic, pentru apelantul pârât Primarul Municipiului Tg. J, învederează instanței că a observat cererea de aderare la apel.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra apelului de față, punându-i în vedere procuratorului intimatei reclamante, că în raport de dispozițiile art. 68 alin. 4 Cod procedură civilă nu poate depune decât concluzii scrise.
Reprezentantul apelantului pârât solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii și menținerea dispoziției 2693/12.11.2008 ca legală și temeinică.
Arată că parte în litigiu a fost doar Primarul Municipiului Tg. J, astfel obligarea Primăriei Municipiului Tg. J la restituirea în natură a terenului și la cheltuieli de judecată este nelegală iar instanța de fond a anulat notificarea nr. 3729 din 25.07.2001, dispoziția având nr. 2693 din 12.11./2008.
Susține că notificarea nu a fost făcută de o persoană îndreptățită, dispoziția nr.2693/2008 prin care s-a soluționată notificarea fiind emisă cu respectarea dispozițiilor art.3 coroborat cu art.22 alin.1 și 2 din Lg. 10/2001 și în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea terenului de 204 mp, acest teren având destinația de spațiu așa cum rezultă și din raportul de expertiză.
Cu privire la cererea de aderare la apel lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Procurator, pentru intimata reclamantă C, solicită admiterea cererii de aderare la apel.
La interpelarea instanței procuratorul intimatei reclamante învederează că notificarea a fost formulată de mama sa, ia și semnată de aceasta întrucât așa a fost îndrumată de executorul judecătoresc.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 12.12.2008 sub nr- pe rolul Tribunalul Gorj, reclamanta Cac hemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Tg-J, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr.3729/25 iulie 2001 emisă de Primarul Municipiului Tg-J, prin care s-a respins notificarea formulată de C privind restituirea în natură a unui imobil teren în suprafață de 224. situat în TG-J, strada -, nr. 1 și obligarea pârâtului să-i restituie în natură această suprafață de teren.
În motivarea contestației, petiționara Caa rătat că la 25 iulie 2001, în numele mamei sale decedate Ias olicitat în baza Legii 10/2001 să i se restituie, în natură, suprafața de 224. ce a fost expropriată de stat de la autoarea sa, potrivit Decretului 506/1968.
Prin dispoziția nr.3729/25 iulie 2001 Primarul Municipiului Tg-J, i-a respins cererea de restituire în natură sau de acordare de despăgubiri pentru teren, cu motivarea că notificarea nu a fost formulată de o persoană îndreptățită, în temeiul dispozițiilor art.22 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001.
În dovedirea contestației s-a depus la dosar notificarea, actul de vânzare prin care G din Tg-J, strada - - a înstrăinat autorilor săi și un imobil de casă situat în Tg.-J (parcelarea -actualmente strada - în suprafață totală de 715,52 ), actul de donație din 27.03.1974 prin care C și în calitate de donatori și și C în calitate de donatari au primit din imobilul ce a făcut obiectul actului de vânzare cumpărare din 3.04.1946 suprafața de 479,23. declarația pe proprie răspundere a lui C că nu a primit despăgubiri de la stat, în copie Decretul nr.506/1968, actele de filiație și s-a solicitat efectuarea unei expertize de specialitate, fiind numit expert.
Primăria Municipiului Tg.-J prin Primar a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației, cu motivarea că notificarea a fost formulată de o persoană neîndreptățită, fără capacitate de exercițiu, deoarece la data notificării, era decedată încă din 22.04.2000.
Prin sentința civilă nr.100 din 22 aprilie 2009 Tribunalul Gorja admis cererea formulată în baza Legii nr.10/2001 de reclamanta C și a dispus anularea dispoziției nr.3729/25.07.2001.
A obligat Primăria Municipiului Tg-J prin Primarul Municipiului Tg-J, să restituie în natură suprafața de 204 mp teren, situată în Tg-J, str. -, nr.1, cu vecini la N- spațiu pe lungimea de 14,53. la Sud.- spațiu și blocul nr.25 pe lungimea de 11,15, la - blocul nr.1 și alee de acces pe lungimea de 13,94. la Vest - trotuar Strada 22 1989 pe lungimea de 20,10. și a obligat Primăria Municipiului Tg.-J la 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că reclamanta C este moștenitoarea legală în calitate de fiică a autorilor săi și, ambii fiind decedați la data apariției Legii 10/2001.
Prin notificarea înregistrată sub nr.3729/25 iulie 2001 la Primăria Municipiului Tg-J s-a depus notificare pentru restituirea suprafaței de 224. ce a fost expropriată de stat în baza Decretului 506/1968.
Este adevărat că notificarea apare formal ca fiind făcută de I, aceasta fiind decedată la data notificării, însă este semnată de moștenitoarea sa C, împrejurare necontestată și ca atare acest act trebuie interpretat ca fiind formulat de moștenitor în numele autorului său decedat.
Pe fondul pricinii, instanța a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că autorii reclamantei au deținut în Tg-J suprafața de 715,52. iar prin act de donație aceștia, în calitate de donatori au donat lui și reclamantei C suprafața de 479,23. (filele 16,17 dosar instanță).
Din Decretul 506/1968, poziția 27 reiese că aceasta a fost expropriată și s-a trecut în proprietatea statului suprafața de 42.547. de la mai mulți cetățeni, la poziția 27 apărând și, iar potrivit raportului de expertiză întocmit ăn cauză rezultă că imobilul teren de 204. din strada I - nr.1 ce a aparținut autorilor reclamantei poate fi restituit în natură.
Împotriva acestei sentințe a declarat și motivat apel în termen Primarul Mun.Tg.J, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Într-o primă critică se susține de către apelant că deși parte în litigiu a fost doar Primarul Mun.Tg.J, în mod greșit prin sentința atacată a fost obligată și Primăria Mun.Tg.J la restituirea în natură a terenului, precum și la cheltuieli de judecată.
Printr-un alt motiv de apel se susține că instanța de fond a anulat practic notificarea formulată în cauză, care poartă nr.3729 din 25 iulie 2001, dispoziția emisă de Primarul Mun.Tg.J având nr.2693 din 12 noie4mbrie 2008.
Pe fondul cauzei apelantul critică soluția susținând că notificarea nu a fost formulată de o persoană îndreptățită cu capacitate de exercițiu, întrucât la data depunerii era decedată.
Se mai susține de apelant că deși instanța de fond a reținut calitatea de moștenitoare a reclamantei în baza actelor depuse la dosar, nu a făcut trimitere la cealaltă moștenitoare legală, sora reclamantei.
Totodată, apelantul invocă faptul că în cauză nu a făcut dovada proprietății persoanei îndreptățite la data preluării terenului, iar în ceea ce privește soluția de restituire în natură a acestui bun susține că este greșită în raport cu dispoz.art.10 pct.3 din HG 250 din 7 martie 2007, potrivit cu care sunt exceptate de la restituire terenurile amenajate ca spații verzi din jurul blocurilor de locuit.
La termenul de judecată de astăzi, respectând dispouz.art.293 alin.1 teza II-a, intimata reclamantă a formulat cerere de aderare la apelul formulat de pârâtul Primarul Mun.Tg.J, criticând sentința numai sub aspectul menționării incorecte a Dispoziției nr.3729 din 25 iulie 2001, în loc de Dispoziția nr,2693 din 12 noiembrie 2008.
Apelul și cererea de aderare la apel sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Astfel, în sensul Legii nr.10/2001 unitate deținătoare este orașul Tg. J în patrimoniul căruia se află terenul în litigiu. Această persoană juridică în toate litigiile este reprezentată prin primar, potrivit art.62 alin.1 din Legea nr. 215/2007.
Totodată, art.21 alin.4 Legea 10/2001 republicată, precizează că n cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului B ori, după caz, a președintelui Consiliului Județean.
Legea nr.10/2001 stabilește unele sarcini și în raport cu primăria, entitate inexistentă însă din punct de vedere juridic, aceasta fiind o structură aflată în subordinea primarului, situație în care se constată că soluția primei instanțe, de rezolvare a pricinii în contradictoriu cu Primăria este nelegală.
Și critica invocată atăt de apelantul pârât în cererea de apel, cât și de intimata reclamantă în cererea de aderare la apel este întemeiată, din eroare instanța de fond menționând în dispozitivul sentinței că se dispune anularea dispoziției nr.3729/25.07.2001, număr sub care a fost înregistrată notificarea, iar nu a dispoziției emise ce poartă nr.2693/12.11.2003, situație în care fiind vorba de o eroare materială, din cele menționate de art.281 cod proc. civilă, urmează a se dispune îndreptarea sa.
Referitor la critica apelantului pârât vizând faptul că notificarea nu a fost formulată de o persoană îndreptățită cu capacitate de exercițiu se constată că este neîntemeiată.
Într-adevăr la data formulării notificării, 25 iulie 2001 autoarea intimatei reclamante - - era decedată, fiind deci evident că aceasta nu mai putea depune nici o cerere, așa încât reținerea de Primarul munic. Tg. J în cuprinsul dispoziției contestate că notificarea ar fi fost formulată de o persoană neîndreptățită, fără capacitate de exercițiu, este nelegală.
Or, în condițiile în care este necontestat faptul că notificarea este semnată de fiica autoarei, intimata reclamantă C, acest act trebuie interpretat ca fiind formulat de moștenitor în numele autorului său decedat, potrivit art.4 alin.2 din Legea nr.10/2001, așa cum judicios a reținut instanța de fond.
Cât privește susținerea apelantului pârât, în sensul că prin sentința pronunțată Tribunalul nu s-a referit și la cealaltă fiică a autoarei, se constată că este lipsită de temei legal, intimata reclamantă fiind singura care, așa cum s-a reținut a depus notificare, după cum cererea de investire a instanței în prezenta cauză s-a făcut numai de moștenitoarea
Și criticile vizând soluția instanței de fond referitoare la restituirea terenului în natură se constată că sunt neîntemeiate.
Astfel, prin dispoz.art.1 alin.1, art.7 alin.1, art.9, art.11 și art.26 din Lg.10/2001, s-a consacrat principiul restituirii în natură a imobilelor care intră sub incidența acestei legi, art.1 alin.2 din acest act normativ arătând că, numai în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Totodată, prin dispoz.art.26 alin.1 din Lg.10/2001 se arată că, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită potrivit legii cu soluționarea notificării, este obligată ca prin decizie sau dispoziție motivată să acorde persoanei îndreptățite, în compensare, alte bunuri sau servicii, ori să propună acordarea de despăgubiri în condiții speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă, sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Pornind de la prevederile legale citate, este de netăgăduit că instanța de judecată investită cu o contestație la Legea nr.10/2001 trebuie să verifice cu prioritate dacă principiul enunțat își găsește sau nu aplicabilitatea, respectiv dacă este posibilă restituirea în natură a bunului notificat.
Or, din probele administrate aflate la dosarul cauzei rezultă că notificarea este semnată de C, în calitate de moștenitoare a autoarei sale, I, așa cum corect a reținut instanța de fond, motiv pentru care aceasta este îndreptățită să solicite restituirea în natură a imobilului.
Totodată, potrivit art.3 lit.a din Legea 10/2001, pentru putea solicita restituirea în natură a terenului, persoana care se consideră îndreptățită trebuie să fi avut calitatea de proprietar al acestuia la data preluării lui de către stat.
Cu actele depuse la dosar, respectiv actul de vânzare din 1946, actul de donație și decretul de expropriere, intimata reclamantă a dovedit că și această condiție este îndeplinită, rezultând indubitabil că terenul a cărui reconstituire s-a solicitat a aparținut autorilor săi.
Probele administrate, edificator fiind în acest sens raportul de expertiză întocmit în cauză și schița anexă acestuia, necontestate de niciuna din părți, atestă faptul că terenul în litigiu, în suprafață de 204. situat in strada - nr.1 este liber, nefiind ocupat de construcții și ca atare poate fi restituit în natură.
Împrejurarea că la nord terenul se învecinează cu spațiu pe lungimea de 14,53, la sud cu spațiul și blocul nr.25 pe lungimea de 11,15. la est cu blocul nr.1 și de acces pe lungimea de 13,94 și la vest cu trotuarul din strada 22 1989 pe lungimea de 20,10.pe o lungime de 14,53m. nefiind deci amenajat ca spațiu în jurul blocurilor de locuit, nu constituie vreun impediment în restituirea acestui teren în natură.
Față de aceste considerente urmează ca potrivit art.296 pr.civ. apelul declarat de pârâtul Primarul Mun.Tg.J și cererea de aderare la apel introdusă de reclamanta C să fie admise.
Se va schimba sentința instanței de fond, în sensul respingerii cererii formulată de reclamantă față de Primăria Mun.Tg.J și se va dispune anularea Dispoziției nr.2693 din 12 noiembrie 2008 emisă de Primarul Mun.Tg.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul pârât Primarul Municipiului Tg. J împotriva sentinței civile nr. 100 din 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a cererii de aderare la apel formulată de intimata reclamantă C domiciliată în Tg. J, strada - -,. 1,. 4,. 15, jud. G, având ca obiect Legea 10/2001.
Schimbă sentința, în sensul că respinge cererea formulată de reclamanta C față de Primăria Municipiului Tg.J și dispune anularea Dispoziției nr.2693/12 noiembrie 2008, emisă de Primarul Mun.Tg.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
22.10.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex.
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Maria Cumpănașu
