Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 246/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.246
Ședința publică din 06 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul apelant împotriva Sentinței civile nr.2621/PI din 27.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați MUNICIPIUL T, PRIMARUL MUNICIPIULUI T și SECRETARUL PRIMĂRIEI T -, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic pentru pârâții intimați, lipsă fiind reclamantul apelant.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Apelul este declarat în termen și scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 29.10.2008 cererea de comunicare a motivelor de apel, formulată de pârâtul intimat Primarul Municipiului
De asemenea s-a depus la dosar, la data de 06.11.2008, comunicată prin fax, cererea reclamantului apelant de amânare a cauzei în vederea angajării unui apărător.
Reprezentanta pârâților intimați depune la dosar delegație și arată că se opune amânării cauzei. Solicită respingerea cererii de amânare a reclamantului, având în vedere că acesta fiind apelant, a avut cunoștință de existența litigiului și arată că renunță la cererea de comunicare a motivelor de apel, cu solicitarea de a se lăsa cauza la o nouă strigare, timp în care să studieze motivele de apel.
La a doua apelare a cauzei, reprezentanta pârâților intimați arată că-și menține poziția față de cererea de amânare formulată de apelant, solicitând respingerea acesteia.
Curtea, respinge ca neîntemeiată cererea de amânare a reclamantului apelant, având în vedere că a fost formulată de partea care a declarat apel la data de 29.09.2008, iar până la aceste termen a avut posibilitatea să angajeze un apărător.
Reprezentanta pârâților intimați arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Consilier juridic, în reprezentarea pârâților intimați, solicită respingerea apelului, menținerea hotărârii apelate și arată că nu există motive de nulitate.
CURTEA
în deliberare constată că prin contestația înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-, reclamantul a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Municipiul T, Primarul Municipiului T și Secretarul Primăriei T, să dispună anularea Dispoziției nr.3145/23.11.2007 de respingere a restituirii în natură și propunerea de acordare de despăgubiri pentru imobilul din T,-, a procesului verbal privind starea de fapt a imobilului din 03.11.2003, a avizului unic nr.777 din mai 2006, referatului Direcției de Urbanism din 27.06.2006, a procesului verbal de afișare nr.SC 2007-21596/27.09.2007, prin care se aduce la cunoștință publică că Primăria Municipiului T nu deține bunuri sau servicii care pot fi acordate în compensare, precum și a referatului nr.SC 2007-16820/08.11.2007 al Comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001 și obligarea la restituirea în natură a bunurilor imobile și acordarea în compensare a bunurilor imobile ca ofertă acceptată, cu titlu de despăgubiri, sub rezerva unei echivalente valorice reale.
În motivare, reclamantul a arătat că prin art.1 din Dispoziția nr.3145/23.11.2005 s-a dispus respingerea restituirii în natură a imobilului notificat, dar nu a fost individualizat cu date de CF, acesta fiind motiv de nulitate absolută, iar prin art.2 al dispoziției, pentru cota de din terenul în suprafață de 1572 mp din T,-, s-a propus acordarea de despăgubiri, fără a se face ofertarea unor bunuri imobile sau mobile ori servicii care să fie acceptate.
A mai arătat că în mod eronat, prin art.3 din dispoziție, a fost respinsă notificarea în ceea ce privește cealaltă cotă de a imobilului notificat, pentru că notificatorul nu ar fi făcut dovada de persoană îndreptățită.
De asemenea, a susținut că în mod greșit a fost respinsă notificarea nr.300/29.11.2005, cu mențiunea ca fiind tardiv introdusă conform dispozițiilor Legii nr.10/2001, întrucât a intrat în vigoare Legea nr.247/2005 iar prima notificare, admisă parțial, implică toate bunurile, precizând că pârâtul intimat a încălcat prevederile art.26 al.1 și 25 al.7 din Legea nr.10/2001.
Prin Sentința civilă nr.2621/PI din 27.06.2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins demersul judiciar inițiat de reclamantul având ca obiect contestație întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001, pe baza următoarelor argumente:
Motivul de nulitate invocat vizavi de dispoziția contestată, relativ la indicarea soluției de respingere a solicitării de restituire în natură a terenului revendicat de notificatorul reclamant, fără individualizarea acestuia prin date de carte funciară, nu se verifică în cauză, din moment ce se constată că în întreaga parte expozitivă și argumentativă a dispoziției, imobilul a cărui restituire s-a pretins este suficient determinat, atât prin elemente de carte funciară și numere topografice, incluzând redarea operațiunilor de transcriere a imobilelor în litigiu în alte cărți funciare, cât și prin menționarea adresei acestor imobile. Astfel se face expres mențiune despre exproprierea unei suprafețe de 1572 mp, regăsită în numerele topografice 5321 și 5322/2 transcrise în CF nr.2544 T din CF inițial nr.1966 T, suprafață preluată abuziv în temeiul Decretului de expropriere nr.20/1985, de la proprietarele tabulare, deținătoarea cotei de părți, și, deținătoare ale cotei de părți, între ele în părți egale, căci în cartea funciară nu se operase la acea dată transmisiunea succesorală a dreptului de proprietate al numitei, decedată din 1980, către fiicele și (), deși din notificările emise la epoca exproprierii rezultă că numai cele două succesoare au fost încunoștințate de preluarea imobilelor (filele 115, 126-128din dosar).
Nu este întemeiată și nu se poate constitui într-un motiv de nulitate nici critica adusă persoanei juridice notificate în vederea restituirii imobilului, Primăria mun. T, privitoare la neîndeplinirea de către aceasta, a cerinței legale conținută de art.1 alin.2 teza a II-a din Legea nr.10/2001 și constând în oferirea unor bunuri ori servicii în compensare, ca măsură reparatorie în echivalent, din moment ce din examinarea dispoziției emise rezultă cu claritate că prin procesul verbal de afișare nr.-21596/27.09.2007, Primăria Municipiului Taa dus la cunoștință publică faptul că nu deține bunuri disponibile sau servicii ce pot fi acordate în compensare. în care devine inevitabilă concluzia că persoana notificată nu avea ce oferi în compensare, justificându-se astfel, în condițiile imposibilității restituirii în natură, ce funcționează ca regulă de principiu, conform art.1alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001 republicată, măsura reparatorie în echivalent prin acordarea de despăgubiri.
aduse intimatei în legătură cu nerestituirea cotei integrale de 1/1 din imobilul teren solicitat reclamantului notificator, pe motiv că nu face dovada proprietății decât pentru cota de parte după autoarea sa, este la rându-i nefondat, deoarece la data preluării abuzive, imobilul-teren în litigiu se afla în coproprietatea numitelor și ( ) (cealaltă coproprietară tabulară de la acea vreme, mama lor, decedând din anul 1980), context în care reclamantul, ca moștenitor al mamei sale, nu putea redobândi decât cota parte ideală de proprietate deținută de aceasta la momentul deposedării.
A raționa contrar, anume în sensul că reclamantul notificator ar avea dreptul și la cealaltă cotă de parte ce revenea numitei, moștenită la rându-i de numita, ar echivala cu nesocotirea regulilor ce guvernează coproprietatea pe cote părți, cota parte determinând întinderea prerogativelor pe care fiecare coproprietar este îndreptățit a le exercita asupra bunului comun.
De precizat că în speță nu funcționează dreptul de acrescământ în favoarea reclamantului notificator și pentru cota parte din imobil ce a aparținut numitei, chiar în absența vreunei notificări depuse de numita, deoarece el nu este comoștenitor legal sau testamentar, alături de, după, potrivit certificatului de moștenitor de la fila 115 din dosar, iar dreptul de acrescământ reglementat de art.697 civ. operează între comoștenitorii aceleiași persoane îndreptățite. În alți termeni, reiese cu evidență că în mod corect s-a reținut că pentru cealaltă cotă de parte din imobilul revendicat, notificatorul nu probează calitatea de persoană îndreptățită.
Cât privește soluția respingerii ca tardivă a notificării nr.300/29.01.2005, formulate de reclamant, personal și în numele numitei, pentru același imobil și pentru construcțiile demolate de pe acesta, ea este legală și temeinică, deoarece este reputat că Lg. nr.247/2005, prin modificările aduse Lg. nr.10/2001, în cărei sferă de reglementare se include imobilul litigios, nu a prevăzut un nou termen pentru solicitarea restituirii imobilelor vizate de această lege reparatorie, nedeschizând posibilitatea depunerii de noi cereri de retrocedare, precum în cazul legii fondului funciar. Rezultă, în alte cuvinte, că orice notificare de restituire fundamentată pe dispozițiile Lg. nr.10/2001, după 14 februarie 2002, data limită prevăzută de lege pentru depunerea cererilor, se privește a fi tardivă, termenul instituit de legiuitor fiind, conform cu art.22 alin.5 din Legea nr.10/2001, cu modificările aduse prin OUG nr.109/2001 și OUG nr.145/2001, unul de decădere, de vreme ce textul legal menționat dispune că nerespectarea termenului de 12 luni pentru depunerea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Împrejurarea că reclamantul a acționat în calitate de mandatar al numitei, în cuprinsul notificării formulate în anul 2005, care se privește a fi tardivă, pentru motivele arătate, nu este de natură a-i justifica și legitima această calitate pentru pretențiile formulate în cuprinsul notificării formulate în anul 2001, în care a specificat expres că solicită restituirea întregului teren în calitate de unic moștenitor al coproprietarelor tabulare de la momentul preluării imobilului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea apelului, anulării în tot a procedurii urmate și a hotărârii pronunțate și admiterea contestației.
În motivarea apelului, reclamantul apelant a arătat că a formulat cererea sa în primă instanță în contradictoriu cu Municipiul T, primarul Municipiului T și Secretarul Jr., iar dispozitivul sentinței nu cuprinde decât parțial cele de mai sus, menționându-se că se respinge "demersul judiciar", sintagma care nu este reglementată nici de Legea nr.10/2001, nici de Legea nr.247/2005 și nici de Codul d e procedură civilă.
Că, instanța nu a fost investită cu soluționarea unui demers judiciar și se confundă cererea de chemare în judecată cu acțiunea, respectiv cu contestația, care cuprinde mai multe capete de cerere la care nu s-a răspuns punctual nici în considerente și nici în dispozitiv, nefiind respectate regulile de procedură și nefiind apreciate corect probele.
În drept, a invocat dispozițiile art.105 al.1 și 2, art.108 al.1 și 4, art.129 al.1-6, art.242 pct.2, art.294 al.1, art.295 al.1, art.297 al.1 și 2, art.298 pr.civ. art.13 al.1 din Legea 304/2004, Legea nr.10/2001, Legea nr.247/2005.
În cauză, deși pârâții intimați au fost citați cu mențiunea de a formula întâmpinare, nu au dat curs solicitării instanței.
În urma examinării sentinței atacate prin prisma motivelor invocate în cererea de apel și a motivelor invocate la prima instanță, conform art.292 al.2 pr.civ. Curtea apreciază că este nefondat apelul declarat de reclamant, pentru motivele ce în continuare sunt enunțate.
Astfel, Curtea reține că, într-adevăr, reclamantul a formulat acțiunea în contradictoriu cu Municipiul T, primarul Municipiului T și Secretarul Jr., iar împrejurarea că prin dispozitiv contestația a fost respinsă doar în contradictoriu cu pârâții Municipiul T și Primarul Municipiului T, fiind omis Secretatul jr., nu poate influența în vreun mod soluția dată în cauză, în condițiile în care în litigiile având ca obiect contestație la Legea nr.10/2001, calitatea procesuală pasivă are doar emitentul dispoziției, în speță Primarul Municipiului T, nu și secretarul Consiliului Local al Municipiului
În al doilea rând, folosirea de către prima instanță a sintagmei "respinge demersul judiciar" nu poate constitui motiv de nelegalitate ori netemeinicie a hotărârii, atâta timp cât instanța a precizat în dispozitiv că acest demers judiciar are ca obiect contestație întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001".
În al treilea rând, este cât se poate de logic că, fiind respinsă contestația formulată de reclamant, au fost respinse toate capetele de cerere pe care le cuprinde această contestație, iar prima instanță a analizat toate argumentele invocate de către reclamant în susținerea fiecărui capăt de cerere.
Astfel, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că nu este întemeiat motivul de nulitate a dispoziției atacate, pe argumentul neindividualizării imobilului, câtă vreme în cuprinsul dispoziției imobilul a fost identificat prin adresa administrativă și datele de carte funciară (nr.top 5321 și 5322/2 transcrise în CF nr.2544 T din CF inițial nr.1966, filele 5,6, 110-115).
De asemenea, prima instanță a apreciat corect că nu poate constitui motiv de nulitate a dispoziției atacate și a procesului verbal de afișare nr.SC 2007-21596/27.09.2007 faptul că reclamantului apelant nu i s-au oferit bunuri ori servicii în compensare conform art.1 al.2 teza a II-a din legea nr.10/2001, ci măsura reparatorie în echivalent prin acordarea de despăgubiri, întrucât prin procesul verbal mai sus menționat Primăria Municipiului Taa dus la cunoștință publică faptul că nu deține bunuri disponibile sau servicii ce pot fi oferite în compensare iar reclamantul nu a produs nicio probă care să susțină contrariul.
Totodată, prima instanță a stabilit în mod just că reclamantul apelant nu putea redobândi decât cota de ce a aparținut autoarei sale (mama reclamantului), neputând solicita și cealaltă cotă de parte ce revenea numitei, care este moștenită de rândul ei de numita, precum nu poate invoca nici dreptul la acrescământ, potrivit art.697 civ. deoarece el nu are calitatea de moștenitor legal sau testamentar alături de, după defuncta Formati (fila 115 dosar fond).
Curtea reține, de asemenea, că este legală soluția de respingere ca tardivă a notificării nr.300/29.01.2005, deoarece termenul prevăzut de art.22 al.5 din Legea nr.10/2001 este un termen de decădere iar Legea nr.247/2005 nu a adus nicio modificare în sensul prelungirii termenului de depunere a notificărilor.
Pe de altă parte, este de observat că reclamantul apelant nu aduce nicio critică privind nelegalitatea și netemeinicia hotărârii apelate, în ceea ce privește fondul litigiului, ci invocă doar neregularitățile formale care se referă la folosirea sintagmei "demers judiciar" și omisiunea pronunțării hotărârii și în contradictoriu cu secretarul jr..
În virtutea tuturor considerentelor expuse, Curtea apreciază că sentința atacată este temeinică și legală, fiind dată cu respectarea dispozițiilor Legii 10/2001, astfel că în baza art.296 pr.civ. va respinge apelul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul împotriva Sentinței civile nr.2621/PI din 27.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 06 noiembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
G - - -
Grefier,
- -
Red.GO/17.11.2008
Tehnored.MM/6ex/04.12.2008
Instanță fond: Tribunalul Timiș - jud.
Se comunică:
Contestator - - T-șoara,B-dul - - nr.26,.5, jud.
Intimați - Municipiul T - T, B-dul - nr.1, jud.
- Primarul Municipiului T - T, B-dul - nr.1, jud.
- - T, - B-dul - nr.1, jud.
Emis 4 comunicări
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Florin Șuiu
