Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 248/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (550/2009))
Completul 6
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 248
Ședința publică de la 16.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Rodica Susanu
JUDECĂTOR 2: Ilie MARI -
GREFIER - I -
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanta - pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr. 1887 din 18.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă
are ca obiect - Legea nr. 10/2001 - contestație.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimata - reclamantă prin avocat care depune la doar împuternicire avocațială nr. 76225 emisă de Baroul București, lipsind apelanta - pârâtă Primăria Municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că motivele de apel au fost comunicate către intimata - reclamant; cât și faptul că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 10.04.2009, intimata - reclamantă a depus întâmpinare, în 2 exemplare.
Apărătorul intimatei - reclamante, învederează că nu are alte cereri de formulat sau probe de administra, motiv pentru care apreciază cauza în stare de judecată.
Curtea, având în vedere că nu sunt probe de solicitat și administrat și nici cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la motivele de apel.
Apărătorul intimatei - reclamante, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de tribunal, deoarece apelanta - pârâtă, nu a răspuns la notificările efectuate de intimata - reclamantă, în baza legii nr. 10/2001, pentru imobilul în litigiu. Cu privire la cheltuielile de judecată, învederează faptul că le va solicita pe cale separată.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1887/18.12.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis acțiunea reclamantei, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului B, a obligat pârâta să restituie reclamantei apartamentul situat în B,-,.1, sector 2, deținut în prezent cu contract de închiriere de, compus din trei camere, baie, WC, bucătărie, două cămări, cameră servitori, din dependințele apartamentului (pivniță, pod, spălătorie), precum și cota de din suprafața de 160,15 mp pe care este edificată construcția.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere probele administrate în cauză, iar pe de altă parte, dispozițiile Legii nr.10/2001, dispozițiile art.23 din HG nr.250/2007 privind Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr.10/2001.
S-a reținut astfel, că imobilul în litigiu a aparținut autorului reclamantei, în baza actului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.28634/05.06.1945, respectiv certificatelor de moștenitor nr.171/13.09.2007 și nr.172/13.09.2007.
Situația juridică a imobilului în litigiu a fost clarificată de prima instanță prin raportare la adresele nr.2681/29.08.2008 și nr.-/2002 emise de SC "" SA, respectiv Direcția Venituri, Buget Local Sector 2.
În drept, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art.22 și 24 din Legea nr. 10/2001, respectiv dispozițiile exprese ale art.23 din HG nr. 250/2007 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001.
Împotriva sentinței primei instanțe a formulat cerere de apel la data de 19.02.2009, pârâtul Municipiul B prin Primar General, prin care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În raport de dispozițiile exprese ale art.23 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001, apelantul a susținut că termenul de 60 de zile de soluționare a cererii este un termen de recomandare, iar depășirea lui ar putea fi sancționată cel mult cu obligarea la despăgubiri a unității deținătoare, în măsura în care acest termen a fost depășit în mod culpabil, iar persoana îndreptățită face dovada existenței unui prejudiciu, lucru care nu a fost dovedit în cauză.
Termenul prevăzut de dispozițiile legii speciale începe să curgă de la data completării dosarelor de notificare.
În acest sens, au fost invocate și dispozițiile art.22 din Legea nr.10/2001, astfel cum această lege a fost modificată prin Legea nr.247/2005.
Apelul este nefondat pentru considerentele ce urmează;
Termenul prescris de lege pentru răspunsul unității deținătoare este de 6o de zile de la data înregistrării notificării, termen care deși nu are caracterul unui termen de decădere, nu poate fi configurat in afara exigentelor unui termen rezonabil.
Orice contestație prin care se urmărește valorificarea unui drept patrimonial- real sau de creanta- indiferent de modalitatea concreta de soluționare prescrisa de lege, inclusiv printr-o procedura prealabila, trebuie sa beneficieze de toate exigentele dictate de caracterul echitabil al procedurii (sub aspectul terenului rezonabil de soluționare a notificării), cu atât mai mult cu cat litera si spiritul legii speciale obliga la celeritate (dat fiind si importanta actului juridic al reparațiunii).
Prima instanță a reținut corect că până la data introducerii acțiunii în fața instanței de judecată, notificarea nu a fost soluționată de către pârâtă.
Pentru o astfel de ipoteză, instanța supremă a statuat cu consecvență că absența răspunsului persoanei juridice deținătoare la notificarea persoanei îndreptățite are valoarea unui refuz de acordare a măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.10 /2001, refuz ce trebuie cenzurat de instanța de judecată.
Sub aspectul susținerilor pur teoretice relative la probațiunea dreptului de proprietate pentru situația imobilelor ce intră sub incidența legii speciale de reparație civilă, Curtea a constatat că prima instanță a indicat în mod clar și detaliat situația juridică a imobilului în litigiu prin raportare la înscrisurile administrate în cauză, ceea ce înseamnă lipsa de fundament al pretinselor critici de netemeinicie.
Pentru ca o critică în apel să-și găsească finalitatea în soluția pronunțată de instanța de judecată, ea trebuie formulată cu claritate - să concretizeze aspectul de nelegalitate sau de netemeinicie vizat în mod expres, și să se configureze pe raportul juridic concret dedus judecății-particularitățile fiecărei cauze fiind importante în opera de înfăptuire a justiție, dat fiind caracterul abstract și general al dispoziției legale incidente materiei respective.
Pentru considerentele ce preced, Curtea in conformitate cu dispozițiile art.296 Cod de procedura civila, Curtea va respinge apelul paratei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul - pârât MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1887/18.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, domiciliată în B,-, sector 2.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - MARI -
GREFIER
I -
Red.
./
4 ex./29.06.2009
TB-4 -
Președinte:Rodica SusanuJudecători:Rodica Susanu, Ilie
