Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 25/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 25/
Ședința publică din 15 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-au luat în examinare apelurile civile formulate de:
- apelantul pârât PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în Sud,-, jud. C și,
- apelanta reclamantă, cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat, cu sediul în C,-, -.B,. 13,
împotriva sentinței civile nr. 163 din 6.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect contestație în temeiul Legii 10/2001.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 8 februarie 2010 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Având nevoie de timp pentru a delibera, completul de judecată a amânat pronunțarea asupra apelurilor la data de 15 februarie 2010, când a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra apelurilor de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Primarul Orașului, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea dispoziției nr. 1218/29.09.2007 și obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziții de restituire în natură a terenului în suprafață de 600. situat în Sud,-.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în calitate de persoană îndreptățită a solicitat restituirea în natură a terenului menționat, iar prin dispoziția contestată notificarea sa a fost respinsă pe motiv că o parte din teren este ocupată de o construcție proprietatea Media, iar pe restul de teren nu se mai poate construi în condițiile Legii 50/1991.
În drept, au fost invocate prevederile. art. 26 din Legea 10/2001.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar dispoziția nr. 1218/29.09.2007 și a solicitat efectuarea unei expertize tehnice imobiliare pentru identificarea suprafeței de teren ce a făcut obiectul notificării și stabilirea valorii de circulație a acestuia, probă încuviințată și administrată de instanță.
În apărare, pârâtul nu a formulat întâmpinare, depunând la dosar întreaga documentație care a stat la baza emiterii dispoziției contestate.
Prin precizări scrise depuse la dosar la termenul din 18.04.2008 reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a Orașului si a Consiliului Local, pentru a se asigura posibilitatea punerii în executare a unei eventuale hotărâri de restituire în natură a terenului, în condițiile în care acest teren face parte din domeniul privat al orașului, iar patrimoniul orașului este administrat de consiliul local.
Cu privire la obiectul cererii, reclamanta a învederat pe aceeași cale că solicită în principal ca instanța să dispună restituirea în natură a întregii suprafețe de teren de 600. iar în subsidiar restituirea doar a suprafeței de teren aferente construcțiilor proprietatea sa, cu acordarea de teren în compensare pentru diferență.
În motivarea cererii precizate reclamanta a susținut că pe terenul în litigiu se află trei construcții, dintre care două i-au fost restituite printr-o dispoziție emisa de 2000 În condițiile în care cea de a treia construcție - - constituie în prezent proprietatea unei terțe persoane, a apreciat reclamanta că nu exista nici un impediment legal care să împiedice restituirea în natură a întregii suprafețe de teren, inclusiv cea pe care este edificată.
La termenul din 18.04.2008 instanța a respins cererea de modificare a cadrului procesual pasiv, respectiv de introducere în cauză în calitate de pârâți a Orașului si a Consiliului Local, apreciind că față de obiectul cererii de chemare în judecată - contestație împotriva unei decizii emise în procedura prevăzută de Legea 10/2001- aceasta nu se poate judeca decât în contradictoriu cu emitentul deciziei.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul Constanțaa pronunțat sentința civilă nr. 163 din 6.02.2009, prin care a admis în parte cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Primarul Orașului.
A fost anulată în parte dispoziția nr.1218/29.09.2007 emisă de pârât.
S-a dispus restituirea în natură către reclamantă a terenului în suprafață de 261,80. situat în Sud,-, reprezentând lotul moprBBCnm din raportul de expertiză efectuat în cauză.
A fost obligat pârâtul să propună acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005 pentru terenul în suprafață de 338,20. situat la aceeași adresă.
A fost respins capătul de cerere privind instituirea unei servituți de trecere în favoarea reclamantei pe terenul în suprafață de 92,60. ca nefondat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin dispoziția nr. 1218 din 29.09.2007, emisă de Primarul Orașului, s-a constatat calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii conform Legii 10/2001, pentru suprafața de 600. situată în Sud,-, județul
Întrucât imobilul în litigiu nu este liber, fiind ocupat de Media, iar pe restul de teren nu se mai poate construi în condițiile Legii nr. 59/1991, s-a propus acordarea de despăgubiri pentru întreg imobilul teren în suprafață de 600.
În urma administrării probei cu expertiză imobiliară instanța a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 261,80. situat în Sud,-, reprezentând lotul moprBBCnm conform schiței anexe la raportul de expertiză efectuat în cauză.
Pentru diferența de 338,20. teren ce nu poate fi restituit s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005.
A fost respins capătul de cerere privind instituirea unei servituți de trecere în favoarea reclamantei pentru terenul în suprafață de 92,60. ca nefondat, cu motivarea că o asemenea cerere nu poate fi analizată în cadrul unei contestații îndreptate împotriva dispoziției emise în baza Legii 10/2001 și care investește instanța doar cu verificarea legalității și temeiniciei respectivei contestații, eventualele raporturi juridice urmând a se stabili după soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze.
În termen legal, împotriva sentinței civile nr. 163 din 6.02.2009 au declarat apel reclamanta și pârâtul Primarul Orașului.
Apelul declarat de pârâtul Primarul Orașului:
Motivează apelul arătând că soluția pronunțată este nelegală, întrucât instanța a dispus restituirea în natură către reclamantă a unei suprafețe de teren ce face parte din lotul 1032 care nu a fost inclus în dreptul de proprietate al autorului reclamantei.
Astfel, în lotul moprBBCnm din raportul de expertiză efectuat în cauză și care a fost restituit reclamantei în suprafață de 261,80. este inclusă și o suprafață de 29,30. care face parte din lotul 1032, lot ce nu face obiectul notificării.
În acest mod, instanța a greșit restituindu-i reclamantei lotul de teren astfel cum a fost identificat de către expert, lot care include suprafața de 29,30. ce face parte din lotul 1032 care poate constitui obiectul unei alte notificări.
Față de cele menționate a solicitat admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.
Apelul declarat de către reclamanta:
Critica soluției se referă la următoarele:
1) Cu privire la soluția de acordare a despăgubirilor în procedura Legii 247/2005 pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură, se arată că, deși reclamanta a solicitat la fond acordarea unui teren în compensare pentru suprafața de 338,20. și numai în situația când nu există teren instanța să propună acordarea de despăgubiri, aceasta, pronunțându-se pe fond, nu a dispus o obligație alternativă motivat de faptul că prin relațiile depuse de către pârât s-a învederat că momentan nu există rezervă de teren. Prin urmare, se impunea administrarea de probe pentru a se stabili dacă în prezent există teren pentru a fi acordat în compensare.
2) Cu privire la soluția de respingere a cererii de instituire a dreptului de servitute ca nefondată reclamanta susține că această soluție pronunțată de către instanță este nelegală și netemeinică, întrucât dispozițiile art. 10 al.2 din Legea 10/2001 prevăd posibilitatea de stabilire, recunoaștere a servituții de trecere.
Față de cele invocate a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul instituirii unei servituți de trecere și de acordare de teren în compensare pentru terenul în suprafață de 338,20. proprietatea autorilor reclamantei, care nu este liber.
Analizând sentința apelată în baza motivelor de apel invocate, Curtea constată următoarele:
Reclamanta a investit instanța cu o acțiune civilă, în contradictoriu cu pârâtul primarul Orașului, având ca obiect contestație împotriva dispoziției nr. 1218 din 29.09.2007, solicitând în principal restituirea în natură a terenului în litigiu, iar în subsidiar, restituirea în natură doar a suprafeței de teren aferent construcțiilor proprietatea ei, cu acordarea de teren în compensare pentru diferență și instituirea unei servituți de trecere.
Instanța de fond soluționând contestația a anulat în parte dispoziția și a dispus restituirea în natură numai a suprafeței de 261,80. iar pentru diferență a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul în suprafață de 338,20. situat la aceeași adresă.
A respins cererea privind instituirea unei servituți de trecere în favoarea reclamantei pe terenul în suprafață de 92,60.
Ultimele două capete de cerere, astfel cum au fost soluționate de instanță, constituie obiectul criticii motivelor de apel invocate de către apelantă.
Este adevărat că din cuprinsul disp.art. 1, art.7 și art. 9 al.(1) din Legea 10/2001, republicată, rezultă principiul prevalenței restituirii în natură, în sensul că imobilele preluate abuziv indiferent în posesia cui se găsesc în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.
Prin urmare, dacă prin notificare, persoanele îndreptățite în accepțiunea Legii 10/2001, solicită restituirea în natură a imobilului respectiv sau măsuri reparatorii prin echivalent, unitatea deținătoare sau entitatea investită cu soluționarea cererii este obligată să verifice cu prioritate posibilitatea restituirii în natură a bunului și numai în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, să acorde măsuri reparatorii prin echivalent.
În cauza dedusă judecății, în urma probelor administrate de către instanța de fond, în mod corect s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 261,80. chiar dacă în această suprafață este inclusă și suprafața de 29,30. care face parte din alt lot nu anume 1032.
Nu a existat nici un impediment pentru restituirea suprafeței de 29,30. inclusă în suprafața de 261,80. întrucât din înscrisurile existente la dosar și administrate de către instanța de fond și de apel rezultă că această suprafață de teren nu face obiectul unei revendicări, unei alte notificări depuse în baza Legii 10/2001.
În prezent nu sunt bunuri disponibile care pot fi acordate în compensare în temeiul Legii 10/2001, astfel cum pretinde apelanta ( proces-verbal de afișare 25023 din 10.01.2009), fapt pentru care instanța nu i-a acordat teren în compensare pentru diferența de 338,20. propunând acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Privitor la instituirea dreptului de servitute de trecere pe terenul proprietatea orașului, Curtea reține:
Este de remarcat că, chiar în cuprinsul Legii 10/2001 este reglementată și posibilitatea stabilirii, recunoașterii drepturilor de servitute conform disp. art. 10 al.2 din lege care prevăd că "În cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent".
În același sens sunt și prevederile Art. 11 al.3 din Legea nr. 10/2001.
Deși dispozițiile legale se referă la servituțile ce se stabilesc în favoarea fondurilor care nu se restituie în natură, există posibilitatea ca instanța, prin analogie, să acorde servitute de trecere și pentru fondul care se restituie, atât timp cât acesta are caracterul unui loc înfundat.
În speță reclamanta a solicitat instituirea unei servituți de trecere pe terenul proprietatea orașului pentru a avea acces la terenul proprietatea acesteia care i-a fost restituit conform sentinței civile apelate și la cele două construcții restituite anterior.
În prezent terenul asupra căruia se solicită a fi instituită servitutea de trecere în suprafață de 92,60. este liber, face parte din lotul 1032 proprietatea publică a orașului și nu a făcut obiectul unei alte notificări depuse în baza Legii 10/2001 ( adresa nr. 7964 din 3.02.2010 emisă de pârât).
În mod greșit instanța de fond soluționând acest capăt de cerere l-a respins ca nefondat, întrucât această cerere vizează soluționarea situației restituirii în natură a terenului conform Legii 10/2001, sub toate aspectele.
Probele administrate în cauză - înscrisuri și expertiză tehnică imobiliară - impuneau acordarea servituții de trecere pe terenul proprietatea pârâtului pentru ca reclamanta să aibă acces la terenul proprietatea acesteia și la cele două construcții restituite în baza Legii 10/2001 anterior introducerii prezentei acțiuni.
Această suprafață de 92,60. astfel cum a fost identificată de către expert, este singura suprafață asupra căreia se poate exercita servitutea de trecere, situație dovedită cu schița anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză.
De altfel, asupra acestei suprafețe de teren se mai exercită dreptul de servitute și pentru alte persoane.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 296 Cod pr. civilă va admite apelul reclamantei și va respinge apelul pârâtului.
Va schimba în parte sentința apelată în sensul că va admite și capătul de cerere privind instituirea servituții de trecere pe terenul în suprafață de 92,60. identificat prin raportul de expertiză cu notațiile și m′A′
Va menține restul dispozițiilor hotărârii apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul apelantul formulat de apelanta reclamantă, cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat, cu sediul în C,-, -.B,. 13, împotriva sentinței civile nr. 163 din 6.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-.
Respinge apelul formulat de apelantul pârât PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în Sud,-, jud. C, împotriva aceleiași sentințe.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că admite și capătul de cerere privind instituirea servituții de trecere pe terenul în suprafață de 92,60. identificat prin raportul de expertiză în notațiile m′A′
Menține restul dispozițiilor hotărârii apelate.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 februarie 2010.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond
Red.dec.jud.
9.03.2010
Dact.gref.
4 ex./ 11.03.2010
Președinte:Mihaela GaneaJudecători:Mihaela Ganea, Vanghelița Tase
