Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 25/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR. 47484/2007
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 25A
Ședința publică de la 28 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Andreea Vasile
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul - intimat MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL împotriva sentinței civile nr.794/05.06.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - contestatoare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata - contestatoare, reprezentată de avocat, care depune în ședință publică împuternicirea avocațială nr. -/461/27.01.2010, lipsind apelantul - intimat MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că nu au fost depuse motivele de apel, iar prezenta cauză este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Reprezentantul intimatei - contestatoare învederează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererea de apel.
Reprezentantul intimatei - contestatoare solicită respingerea apelului formulat împotriva sentinței civile nr.794/05.06.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția V-a Civilă, ca nefondat, apreciind că soluția instanței de fond este temeinică și legală.
Arată că o fundație în care toate elementele de armare au fost tăiate, nu mai poate fi utilizată pentru nicio construcție. Concluzionând, solicită respingerea apelului și menționează să își rezervă dreptul de a solicitat cheltuielile de judecată, pe cale separată.
Curtea reține cauza în vederea pronunțării asupra cererii de apel.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București -secția a Va Civilă sub nr-, contestatoarea a formulat în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL contestație împotriva Dispoziției nr. 9208 / 30.11.2007 emisă de pârât, solicitând anularea în parte a acesteia și obligarea pârâtului la restituirea în natură a terenului de 140 mp situat în fosta-, sector 3, cu menținerea dispoziției în ceea ce privește acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcția demolată de la aceeași adresă în suprafață de 120 mp.
În motivarea contestației, a arătat că mama sa, (cunoscută și ca -) a dobândit imobilul din-, compus din teren de 140 mp și construcția- 1 situată pe acesta, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov sub nr. 12954 / 16.09.1949 și transcris sub nr. 5892 / 16.09.1949 de la numitul, care la rândul său, îl dobândise prin moștenire de la părinții săi, și. A precizat reclamanta și că autorul mamei sale dezmembrase întregul imobil situat la adresă, astfel încât primul corp de clădire de la stradă (. nr. 1) și terenul de sub acesta l-a reprezentat imobilul ce face obiectul prezentului litigiu, care a fost preluat abuziv de către stat, fără nici un titlu, la 20.09.1987, construcția fiind demolată imediat.
Ulterior, prin HG nr. 556/ 17.05.1990 privind plata de despăgubiri pentru demolarea unor imobile, s-a hotărât acordarea unor despăgubiri minore pentru construcția demolată (imobilul figurând în anexa 1 poziția 99), în timp ce cu privire la teren nu s-a stabilit niciodată vreo despăgubire.
Ca unică moștenitoare a mamei sale, decedată la data de 11.10.2000, conform certificatului de moștenitor nr. 79/ 30.04.2001, a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, solicitând restituirea în natură a terenului și despăgubiri bănești pentru construcția demolată, dar prin dispoziția atacată, comunicată la 03.12.2007, i s-a stabilit doar dreptul de a primi despăgubiri bănești, inclusiv pentru teren, fără a justifica în vreun fel imposibilitatea de restituire în natură și în condițiile în care terenul există și nu este ocupat de clădiri.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 10 alin. 4, art. 26 alin. 3 și urm. din Legea nr. 10/2001 coroborate cu art. 480 și 481 din Codul civil, cu aplicarea art. 112 și 274 din Codul d e procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 794/ 05.06.2009 pronunțată de Tribunalul București -secția a Va Civilă în dosar nr-, a fost admisă contestația, a fost anulată în parte Dispoziția nr. 9208/ 30.11.2007 doar în ceea ce privește soluția de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru teren și a fost obligat intimatul să emită dispoziție de restituire în natură către reclamantă a terenului de 145,60 mp situat în B,-, sector 3, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de exp. th..
În motivarea sentinței, s-a reținut că, în ceea ce privește soluția dată notificării cu privire la teren, în raport de probele administrate în cauză - nota de reconstituire a Serviciului cadastru din și raportul de expertiză tehnică topografică la care părțile nu au formulat obiecțiuni, precum și lipsa unui răspuns la pârâtului la interogatoriul propus de contestatoare cu privire la abandonarea/ conservarea lucrărilor - terenul pretins de contestatoare putea fi restituit în natură.
S-a constatat că dispoziția atacată încalcă prevederile exprese ale art. 10 alin. 1 și 4, cât și ale art. 11 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, întrucât-indiferent dacă s-ar reține că terenul a fost expropriat sau preluat doar în fapt de către stat-la acest moment el poate fi și trebuie restituit în natură.
Nu au fost reținute susținerile serviciului de specialitate din cadrul, în sensul că ar constitui impediment la restituire faptul că acest teren ar fi afectat de un șantier în construcție ("fundația ") și de carosabilul aferent, fiind de notorietate faptul că obiectivul " Națională" a fost abandonat de cca 20 de ani, statul urmărind concesionarea întregului teren din zonă pentru dezvoltarea unor proiecte imobiliare (proiectul nefăcând referire la păstrarea și utilizarea ca atare a fundației ).
Tribunalul a arătat că nimic nu ar împiedica Statul Român să procedeze la o nouă expropriere, de această dată, cu respectarea legislației în materie privind procedura de declarare și de acordare de despăgubiri prealabile și juste, atunci când o astfel de necesitate ar deveni actuală.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel la data de 24.09.2009 pârâtul MUNICIPIUL B prin Primar General, fără a indica motivele de apel.
Cererea de apel a fost scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 50 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Analizând cauza de față în raport de prevederile art. 292 alin. 2 din Codul d e procedură civilă și față de probele administrate în fața primei instanțe, Curtea reține următoarele:
În fapt, intimata-contestatoare a formulat în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 notificare pentru imobilul situat în B,-, sector 3, făcând dovada calității sale de persoană îndreptățită la reparații, respectiv probând dreptul de proprietate al autoarei sale, asupra imobilului la data preluării de către stat și a calității sale de moștenitoare a acestei autoare.
Prin Dispoziția nr. 9208/ 30.11.2007 emisă de, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în B,-, sector 3, compus din teren de 140 mp și construcție demolată de 121,40 mp, imposibil de restituit în natură în favoarea contestatoarei.
Din documentația aferentă dosarului de restituire, conform notei de reconstituire, se constată că terenul este afectat în totalitate de elemente de sistematizare-fundația, fiind șantier în conservare și carosabil.
Prin raportul de expertiză tehnică topografică întocmit în cauză, s-a reținut de către expert că terenul a cărui restituire se solicită este situat chiar în de fundație a fostului șantier al, la cca 7 diferență de nivel față de Bd. -, neexistând cale de acces; este înconjurat de o platformă de beton care probabil trebuia să aibă rol de subsol. În partea de sud și est a terenului identificat se află o puternică fundație din beton armat, cu armătura în diametru de la 22 mm în sus; în unele locuri se mai observă elemente de conservare, dar starea generală este de lucrare abandonată, mai ales că toate elementele de armare au dispărut. În partea de sud, terenul este afectat de o fundație, iar în nord se află pe o platformă de beton.
În drept, conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, "în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Conform alineatului 4 al aceluiași articol, se restituie în natură inclusiv terenurile fără construcții afectate de lucrări de investiții de interes public aprobate, dacă nu a început construcția acestora, ori lucrările aprobate au fost abandonate.
De asemenea, conform art. 11 alin. 2, în cazul în care construcțiile expropriate au fost demolate parțial sau total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură.
Conform Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, conținute de HG nr. 250/2007, ipoteza restituirii în natură a construcțiilor nedemolate sau demolate parțial și a terenului liber are scopul de a limita restituirea în natură numai la acele suprafețe de terenuri care nu sunt ocupate de noi construcții ori nu sunt afectate servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale.
Art. 10.3. din Norme arată că, în toate cazurile entitatea învestită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea.
În cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane.
Sintagma "amenajări de utilitate publică" ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele. Individualizarea acestor suprafețe, în cadrul procedurilor administrative de soluționare a notificărilor, este atributul entității învestite cu soluționarea notificărilor, urmând a fi avute în vedere, de la caz la caz, atât servituțile legale, cât și documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism.
Curtea constată că nu au fost identificate astfel de amenajări de utilitate publică pe acest teren, cu privire la imobil fiind făcută însă afirmația existenței proiectului, deși terenul fusese expropriat pentru construirea unei clădiri cu destinație de Națională.
Cu privire la construirea Naționale, Curtea reține că aceasta este un proiect abandonat, nefiind depus la dosar nici un înscris în sens contrar acestei prezumții simple deduse din starea de fapt a lucrărilor, așa cum a fost constatată de expert.
Pe de altă parte, cu privire la proiectul, au fost depuse doar informări din presă, iar nu acte juridice opozabile contestatoarei, și nici un înscris din care să rezulte utilitatea publică a acestui proiect.
Or, așa cum prevede art. 10.5 din Normele Metodologice, în cazul în care pe terenul notificat se află edificate construcții care nu mai sunt necesare unității deținătoare, se poate dispune restituirea și a terenului aferent acestora dacă persoana îndreptățită achită unității deținătoare o despăgubire reprezentând valoarea de piață a construcției respective, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
Cu atât mai mult, existența pe teren a unei fundații și a unei platforme de beton, abandonate, care nu pot fi încadrate la noțiunea de "construcție", nu pot reprezenta un impediment la restituirea în natură.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 raportat la art. 292 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-pârât MUNICIPIUL B prin Primar General, cu sediul în B,-, sector 5 în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat, în B,-, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 794/ 05.06.2009 pronunțată de Tribunalul București -secția a Va Civilă în dosar nr-, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red./4. ex
sentința civilă nr. 794/ 05.06.2009 pronunțată de Tribunalul București -secția a Va Civilă în dosar nr-
judecător fond-
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Andreea Vasile
