Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 25/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR. 646,-
DECIZ IA Nr. 25
Ședința publică din data de 9 februarie 2010
PREȘEDINTE: Violeta Stanciu
JUDECĂTOR 2: Constanța Ștefan C -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de intimații Municipiul P -prin primar și Primarul Municipiului, ambii cu sediul în P,. nr.2-4, jud.P, împotriva sentinței civile nr.1581 din 4 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu contestatoarea, domiciliată în P, str. - nr.20, jud.P, cauză venită spre rejudecare conform deciziei nr.6027 din 27.05.2009 pronunțată de ICCJ -Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală.
Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 2 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de mai sus, când, în urma deliberării, a dat următoarea decizie:
Curtea:
Examinând apelul civil de față, constată:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 646/105/6.02.2008, contestatoarea a solicitat ca în contradictoriu cu intimații Primarul Municipiului P și Municipiul P -prin Primar, să se dispună anularea dispoziției nr.6111/30.10.2006 de soluționare a notificării nr. 1315/27.11.2001, precum și obligarea la emiterea unei noi dispoziții prin care să se dispună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, prin compensare cu bunuri, respectiv imobilul situat in P, str. - nr. 20, jud. P, bun aflat în patrimoniul Mun. P, respectiv echivalent prin acordarea de despăgubiri bănești sau acțiuni, tranzacționate pe piața de capital, pentru diferența de valoare dintre cele doua imobile.
În motivarea contestației, s-a învederat că la data de 21.01.2008, i s-a comunicat contestatoarei faptul că notificarea sa a fost soluționată prin dispoziția contestată, în baza căreia dosarul respectivei notificări a fost transmis către Secretariatul Comisiei Centrale prin procesul-verbal nr. -/6.11.2006, adresa indicată fiindu-i transmisă la imobilul din P,-, unde nu locuiește efectiv, astfel încât a luat cunoștință de conținutul său doar datorită faptului că a solicitat pârâtei relații cu privire la cererea sa.
-2-
Pe fondul contestației, a precizat faptul că regula generală instituită de art. 1 din Legea 10/2001 este aceea a restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv, iar în măsura în care nu este posibil, restituirea imobilului urmează a se realiza în echivalent, în principal prin compensarea cu alte bunuri sau servicii, iar în subsidiar, prin acordarea de despăgubiri potrivit titlului VII din Legea 247/2005.
Având in vedere că a solicitat expres compensare prin echivalent cu un alt bun, aflat în patrimoniul Mun. P, era necesar ca pârâtul să se raporteze la aceste dispoziții legale și să dispună respectiva compensare.
Intimatul Primarul Mun. P, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca fiind neîntemeiată, a arătat că terenul este evidențiat în patrimoniul SC SA, în vreme ce construcția a fost demolată, astfel încât dosarul a fost trimis Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor în vederea emiterii deciziei de acordare unor asemenea despăgubiri către contestatoare.
Intimatul a precizat că imobilul solicitat în compensare, din P str. - nr. 20, nu se mai află în patrimoniul municipiului, chiar dacă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost menținută dispoziția de respingere a notificării privind restituirea acelui imobil, însă în prezent acțiunea, având ca obiect întoarcerea executării, nu este finalizată.
Aceeași parte a menționat și faptul că măsura compensării cu alte bunuri și servicii a rămas la latitudinea unității deținătoare, singura în măsură să aprecieze dacă va face sa nu o ofertă în acest sens, având plenitudine de competență în stabilirea măsurilor reparatorii.
Prin sentința civilă nr.1581/04.04.2008, Tribunalul Prahovaa admis contestația formulata de contestatoarea în contradictoriu cu intimații Primarul Municipiului P și Municipiul P -prin Primar, a anulat dispoziția nr. 6111/30.10.2006, emisa de Primarul Mun. P și a constatat dreptul contestatoarei de persoana îndreptățită să beneficieze de masuri reparatorii pentru imobilul situat în P-. jud. P, compus din teren în suprafață de 839,04 mp. și construcțiile corp A și corp B, cu suprafața construită de 584 mp. ce se aflau pe acesta, în calitate de moștenitoare a părinților săi -
și, prin compensare cu imobilul din P, str. - nr. 20 jud. P, compus din terenul identificat prin raportul de expertiză în specialitatea topografie, întocmit de expert, cu suprafața de 1082 mp. pe aliniamentul 1,2,3,4,1 conform schiței anexă la respectivul raport, dar și construcția identificată prin raportul de expertiză în specialitatea construcții civile întocmită de expert G, alcătuite din 7 camere plus sufrageria, două terase acces, terasa acoperită, 8 holuri, 2 bucătării, două băi, grup sanitar de serviciu, debara și beci, edificată în anul 1875, cu refacerea acoperișului în anul 1944, imobil aflat în patrimoniul privat la Mun.
A constatat dreptul contestatoarei de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri bănești sau acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, pentru diferența de valoare dintre cele două imobile, determinată conform celor doua expertize arătate anterior.
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin dispoziția nr.6111/30.10.2006 (fila 7), s-a soluționat notificarea înregistrată sub nr. 1315/27.11.2001 la BEJ (fila 1o), formulată de contestatoarea
-3-
, prin care aceasta a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în P,- (fost nr. 1), județ P, compus din teren în suprafață de cca. 840 mp. și casa de locuit cu anexe, având o suprafață construită de 584 mp.
Respectivul imobil a aparținut părinților săi și, aceștia l-au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6492/1934, fiind expropriat prin Decretul 495/26.12.1971 în vederea edificării magazinului din
Astfel cum a rezultat din raportul de expertiză în specialitatea construcții civile întocmit în cauză (filele 100-101), construcțiile corp A - locuință - și corp B- magazie și garaj - nu mai există în natură deoarece au fost demolate, având o valoare corespunzătoare prețurilor de circulație de 546.500 lei, respectiv 33.800 lei.
În ceea ce privește terenul ce a fost preluat de autorii contestatoarei, tribunalul a constatat că, potrivit procesului-verbal de evaluare din 28.12.1971 întocmit de Comisia de evaluări din cadrul Consiliului Popular la jud. P ( filele 12-14), acesta avea o suprafață de 839,04 mp. iar în prezent este afectat de Complexul Comercial cu parcare supraetajată, aparținând SC SA, construcție de utilitate publică, astfel cum rezultă din întregirea raportului de expertiză în specialitatea topografie, care a fost întocmit de expertul (filele 92-93).
Sub aspectul valorii actuale a terenului care a fost solicitat de contestatoare, instanța a reținut că, potrivit prețurilor pieței libere, raportat la amplasamentul respectivului bun imobil precum și la cererea și oferta din zonă, valoarea unui metru pătrat de teren este de 3.700 lei, astfel că a rezultat un preț total de 3.104.448 lei.
. contestatoarei de a beneficia de masurile reparatorii reglementate de Legea 10/2001, a fost constatată chiar de intimatul Primarul Mun. P, prin dispoziția atacată, din care a rezultat că aceasta îndeplinește toate condițiile instituite prin actul normativ indicat.
Astfel cum statuează art. 26 din Legea 10/2001 republicată, dacă restituirea în natură a imobilului nu este posibilă, deținătorul acestui bun sau, după caz, entitatea investită cu soluționarea notificării este obligată ca prin decizie sau dispoziție motivată să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii, or să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, respectiv titlul VII al Legii nr. 247/2005, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Realizând o interpretare literală și sistematică a textului de lege citat anterior, tribunalul a constatat că nu poate fi luată în considerare susținerea intimatului, potrivit căreia alegerea măsurii reparatorii prin echivalent ar fi la latitudinea sa.
În mod indubitabil, alegerea între compensarea cu alte bunuri sau servicii, în măsura în care este posibil și acordarea de despăgubiri, aparține persoanei îndreptățite, care poate accepta sau nu respectiva compensare.
În altă ordine de idei, tribunalul a apreciat că imobilul situat în P, str. L - nr. 20 jud. P, poate fi acordat contestatoarei în compensare, în condițiile în care se află în domeniul privat al Mun. P, chiar dacă a făcut obiectul notificării formulate de, notificare ce a fost respinsă, iar această soluție a Primarului Mun. Paf ost menținută prin decizia nr. 6279/2007 a
-4-
Înaltei Curți de Casație și Justiție (filele 72-74), întrucât notificantul nu se încadrează în categoria persoanelor îndreptățite la măsurile reparatorii reglementate de Legea 10/2001.
Împrejurarea că hotărârea judecătorească indicată mai sus nu a fost urmată de redobândirea efectivă a posesiei bunului imobil arătat, nu constituie un impediment pentru a fi acordat în compensare, atât timp cât, din punct de vedere juridic, prin efectul respingerii irevocabile a contestației împotriva dispoziției nr. 4895/2004 a Primarului Mun. P, respectivul bun nu a ieșit niciodată din patrimoniul privat al Mun. P, ci și-a păstrat calitatea de titular al dreptului de proprietate, dar a pierdut numai atributul posesiei.
Practic, după determinarea valorii imobilului din P,-, jud. P, tribunalul nu a mai pus în discuție necesitatea evaluării imobilului solicitat în compensare, atât timp cât acesta fusese deja evaluat, iar rapoartele de expertiză fuseseră pune în discuția părților fără ca intimații să fi formulat obiecțiuni în condițiile art. 212 al.2. Cod pr. civilă.
În ceea ce privește apărarea intimaților referitoare la necesitatea adoptării de către Consiliul Local al Mun. Pau nei hotărâri prin care imobilul solicitat prin compensare să fie inclus pe lista celor disponibile, instanța a apreciat că, în esență, aceste părți și-au invocat propria culpă față de împrejurarea că solicitase măsura compensării încă de la data din 05.09.2005, conform adresei înregistrate la Primaria Mun. P sub nr. 8724, revenind cu o asemenea cerere chiar și după soluționarea irevocabilă a dosarului indicat mai sus.
Împotriva sentinței de fond, au declarat apel intimații Mun.P și Primarul Mun.P, iar Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia nr.253/05.11.2009 a reținut următoarele:
Din înscrisurile cauzei, s-a reținut că la baza emiterii dispoziției contestate a stat notificarea nr. 1315/27.11.2001 transmisă de către contestatoare intimatului Primarul Mun. P prin intermediul executorului judecătoresc și prin care aceasta solicita acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în P,-, ulterior nr. 2, jud. P, compus din teren în suprafață de 840 mp. și casă de locuit cu anexe în suprafață de 584 mp.
Pe de altă parte, din preambulul dispoziției contestate rezultă că în ceea ce privește imobilul teren, Primăria Mun. Pad ispus înaintarea unei copii a notificării AVAS întrucât acesta se află în patrimoniul SC SA B - Sucursala
Deși contestatoarea a fost informată despre aceste aspecte, la dosar nu a existat nici o dovadă că demersul persoanei îndreptățite în baza unui act normativ de reparație cum este Legea nr. 10/2001, a primit vreo soluționare în ceea ce privește terenul, pe parcursul celor aproximativ 7 ani de la data notificării.
Or, așa cum a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiției prin Decizia nr. XX din 19.03.2007, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 746/12.11.2007, pronunțată în recurs în interesul legii și deci obligatorie, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite împotriva refuzului de a se răspunde la notificare.
.//.
-5-
Pentru considerentele mai sus învederate, Curtea a apreciat că prima critică a apelanților potrivit cu care instanța în mod greșit a dispus acordarea de despăgubiri și pentru teren, având în vedere că prin dispoziția atacată s-a dispus numai cu privire la construcția preluată abuziv de către stat, pentru cealaltă parte din imobil notificarea fiind transmisă AVAS, urmând ca stabilirea despăgubirilor să se facă potrivit art. 13 al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, este nefondată.
, nefondată a fost apreciată și critica potrivit căreia în mod greșit instanța de fond a constatat dreptul contestatoarei de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri bănești sau acțiuni la societăți comerciale pentru diferența de valoare dintre cele două imobile, întrucât raportul de expertiză pentru imobilul din str. I L - a fost efectuat fără fi încuviințat de instanță.
Pe de altă parte, rapoartele de expertiză vizând ambele imobile au fost depuse la dosar și puse în discuția părților fără a se formula obiecțiuni.
Așa fiind probele cu expertiză au fost dispuse de instanță cu privire la ambele imobile, administrate și rămase câștigate cauzei.
Sub aspectul dispunerii de către prima instanță a măsurii compensării cu imobilul din P, str. -, nr. 2, jud. P, Curtea a reținut că potrivit art. 1 al. 2 teza II din Legea nr. 10/2001 măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În același sens sunt și dispozițiile art. 10 al. 10 din același act normativ, iar în lumina dispozițiilor art. 20.2 al. 2 din Normele Metodologice de punere în aplicare a legii, măsurile reparatorii pot consta la alegerea persoanei îndreptățite în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită cu soluționarea notificării, sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Așadar, apelantele nu se pot prevala de propria inacțiune constând în lipsa ofertei pentru a împiedica obținerea de către intimata contestatoare de măsuri reparatorii prin compensare cu un alt bun sau în omisiunea a trece imobilul din P, str. -, nr. 2, jud. P pe lista celor care pot fi oferite în acest scop.
Susținerea apelantelor în sensul că imobilul din P, str. -, nr. 20 nu se mai află în patrimoniul Mun. P deoarece întoarcerea executării în urma procesului purtat în precedent cu nu a fost finalizată, iar procesul-verbal de punere în posesie a respectivei persoane fizice nu a fost desființat nu poate a fi avută în vedere de către
Astfel, prin decizia instanței supreme mai sus menționată în urma admiterii recursului, modificării deciziei de apel, admiterii apelului și schimbării sentinței s-a dispus respingerea contestației formulată de.
Așa fiind bunul nu a ieșit niciodată din patrimoniul unității deținătoare, numai posesia acestuia aflându-se și în prezent la o altă persoană dar tot din culpa
-6-
apelantei persoană juridică ce nu a întreprins demersurile necesare în vederea redobândirii și a acestui atribut al dreptului de proprietate.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 42 din Legea nr. 10/2001 potrivit cu care imobilele cu destinație de locuință care în urma procedurilor administrative nu se restituie persoanelor îndreptățite, rămân în administrarea deținătorilor actuali și pot fi înstrăinate potrivit legislației în vigoare, chiriașii având un drept de preemțiune, învederându-se totodată și modul de stabilire a prețului, acesta nu poate fundamenta soluția de menținere a dispoziție contestate, textul de lege devenind aplicabil numai după epuizarea procedurilor de aplicare a legii de reparație, deci inclusiv după o eventuală compensare cu bunuri din patrimoniul unității deținătoare.
Împotriva deciziei civile nr.253/2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, au declarat recurs apelanții-pârâți, care au formulat critici în sensul că în mod greșit instanța de apel a menținut soluția tribunalului, de acordare a măsurilor reparatorii pentru imobilul alcătuit din teren și construcții, în condițiile în care terenul este evidențiat în patrimoniul SC SA, astfel încât o copie a notificării a fost trimisă spre soluționare AVAS, făcându-se astfel aplicarea greșită a disp. art. 10 alin.10 din Legea 10/2001 și au fost ignorate prev. art.25 din același act normativ.
Au mai arătat recurenții că măsura acordării în compensare a imobilului situat în P, str.- nr.20, în schimbul celui din-, reprezintă o aplicare greșită a art.1 alin.2 din Legea 10/2001 întrucât, posibilitatea acordată persoanelor îndreptățite de a opta pentru un anumit tip de despăgubire nu echivalează cu dreptul de a alege orice bun din patrimoniul unității deținătoare și atâta vreme cât imobilul solicitat în compensare nu se află în lista bunurilor disponibile care pot fi acordate în compensare, acesta nu poate face obiectul respectivei măsuri.
De aceea instanțele și-au depășit atribuțiile, încălcând dreptul de dispoziție al autorității publice locale cu privire la bunurile pe care le dețin în proprietate.
Se mai susține de către recurenți, că instanța de apel nu a ținut seama de faptul că pentru imobilul acordat în compensare, situat în P, str.- nr.20, a fost formulată o altă notificare de către numitul și cum formele de întoarcere a executării nu sunt finalizate (existând proces în desfășurare pe rolul instanței), rezultă că există încă un impediment în realizarea măsurii compensării astfel cum a fost dispusă de instanță, întrucât bunul nu se mai regăsește în prezent în patrimoniul Mun.
Prin decizia civilă nr.6027/ 27 mai 2009 ÎCCJ a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare instanței de apel, reținând în considerentele deciziei că în ce privește stabilirea, ca măsură reparatorie, a aceleia de compensare cu un alt bun imobil, soluția instanțelor este în acord cu disp. art.1 alin.2, art.11 alin.8 și art.26 din Legea 10/2001, măsura compensării fiind prioritară celei a acordării de despăgubiri.
S-a mai reținut că recurenții-pârâți nu au demonstrat de ce nu ar fi posibilă măsura compensării, simpla neincludere a bunului pe lista celor disponibile ale unității administrativ-teritoriale, nefiind un argument care să justifice imposibilitatea realizării măsurii, iar aspectul învederat, al existenței unui proces
-7-
având ca obiect întoarcerea executării ce a purtat asupra imobilului în litigiu, nu constituie un impediment în acordarea bunului în compensare.
Ca atare, se poate dispune de el, în sensul acordării în compensare, doar problema predării efective fiind condiționată de finalizarea procedurii întoarcerii executării.
Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit însă că recursul formulat este întemeiat sub aspectul stabilirii măsurii în compensare nu doar pentru construcție, ci și pentru teren, pentru care există transmisă AVAS spre soluționare notificarea formulată de contestatoare.
În aceste condiții, recunoașterea dreptului la măsuri reparatorii pentru teren și construcție și acordarea în compensare a unui imobil aflat în patrimoniul unității administrativ teritoriale, înseamnă în fapt, obligarea acesteia să suporte măsurile compensatorii, deși pentru parte din imobil (teren) nu are calitatea de unitate deținătoare.
A stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție că, la reluarea judecății, în stabilirea măsurii compensatorii, se va avea în vedere determinarea echivalenței între bunul preluat la stat și bunul solicitat în compensare, aflat în patrimoniul unității administrativ teritoriale, ținându-se seama de împrejurarea că notificarea privitore la teren a fost transmisă spre soluționare AVAS.
De asemenea, s-a stabilit ca la determinarea măsurii reparatorii să se țină seama și de disp. art.11 din Legea 10/2001 referitoarea la scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite, în condițiile în care reclamanta a recunoscut că a încasat suma de 40.000 lei și la dosar există procesul-verbal de evaluare a despăgubirilor.
După casare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr.646,- și s-a administrat în cauză o expertiză contabilă prin care s-a actualizat suma de 40.000 lei vechi, conform deciziei de casare.
Curtea, examinând apelul formulat în raport de dispozițiile legale incidente în cauză și de îndrumările date de instanța de recurs, reține următoarele:
Prin cererea formulată de contestatoare, s-a solicitat anularea dispoziției 6111/2006 și obligarea la emiterea unei noi dispoziții prin care să se dispună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în compensare cu alte bunuri, în speță cu imobilul situat în P, str.- nr.20.
Având în vedere considerentele deciziei de casare, în care s-a reținut că soluția acordării, ca măsură reparatorie, a unui bun în compensarea imobilului preluat abuziv, este legală, măsura compensării fiind prioritară celei acordării de despăgubiri și, în speță, se poate dispune de bunul în litigiu, Curtea constată că în mod legal instanța de fond a avut în vedere întregul imobil preluat abuziv, câtă vreme a fost investită cu un litigiu vizând modul de soluționare a notificării ce avea ca obiect atât teren cât și construcție, dându-se cauzei o soluționare unitară.
De altfel, a acorda în compensare numai imobilul construcție, fără teren, ar însemna ca măsura reparatorie să nu-și găsească finalitate, întrucât nu ar putea fi pusă în executare.
Mai mult decât atâta, notificarea sub aspectul terenului a fost înaintată AVAS abia la data de 28.09.2006, existând posibilitatea ca anterior și terenul să se fi aflat în terenul privat al localității.
Totodată, în baza art.11 alin.2 teza a-II-a din Legea 10/2001 și având în vedere faptul că contestatoarea a recunoscut că încasat suma de 40.000 lei vechi
-8-
reprezentând despăgubire pentru imobilul expropriat, Curtea urmează să o oblige pe aceasta la restituirea sumei de 26.837,09 lei noi reprezentând valoarea actualizată a despăgubirilor conform raportului de expertiză.
Pe cale de consecință, în baza art.296 Cod pr.civilă, Curtea urmează să admită apelul și să schimbe în parte sentința apelată, în sensul celor menționate anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de intimații Municipiul P -prin primar și Primarul Municipiului, ambii cu sediul în P,. nr.2-4, jud.P, împotriva sentinței civile nr.1581 din 4 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu contestatoarea, domiciliată în P, str. - nr.20, jud.P, cauză venită spre rejudecare conform deciziei nr.6027 din 27.05.2009 pronunțată de ICCJ -Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală.
Schimbă în parte sentința civilă nr.1581 din 4 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul că obligă contestatoarea la restituirea sumei de 26.837,09 lei noi reprezentând valoarea actualizată a despăgubirilor.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 februarie 2010.
Președinte, Judecător,
- - C -
Grefier,
- -
red.VS /tehnored.VM
6 ex./09.03.2010
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Violeta StanciuJudecători:Violeta Stanciu, Constanța Ștefan
