Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 250/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 250
Ședința publică din data de: 11.11.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aglaia Vălan
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelantul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL împotriva sentinței civile nr. 529/17.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns intimata - reclamantă, reprezentată de avocat, care depune în ședință publică, împuternicire avocațială nr. -/29.06.2008, lipsind apelantul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prezenta cauză este scutită de la plata taxei judiciare de timbru. Totodată, arată că au fost comunicate motivele de apel către intimata - reclamantă.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererea de apel.
Reprezentantul intimatei - reclamantă apreciază că motivele de apel invocate de către partea adversă sunt neîntemeiate și solicită respingerea apelului promovat de către apelantul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL.
Totodată, arată că partea pe care o reprezintă la data de 24.10.2001 a formulat notificare, prin executor judecătoresc, solicitând contravaloarea patrimoniului, respectiv suma de 25000 de dolari. Subliniază că notificarea a fost depusă în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 și a fost însoțită de toate înscrisurile necesare.
Continuând, arată că, la solicitarea intimatei - reclamante, în sensul de a i se comunica în ce stadiul se află soluționarea petiție sale, acesteia i s-a răspuns că lucrarea a fost expediată la Primăria Municipiului Precizează că timp de cinci ani intimatei - reclamante nu i-au mai fost comunicate niciun fel de relații cu privire la petiția sa.
De asemenea, arată că, potrivit dispozițiilor legale, apelanta - pârâtă era obligată ca în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată.
Subliniază că termenul de 60 de zile este un termen de decădere și nu de recomandare, având în vedere și principiul de drept privind securitatea circuitului civil.
Mai învederează că părții pe care o reprezintă nu i-a fost adusă la cunoștință în anul 2002 împrejurarea că ar mai fi fost necesare unele înscrisuri.
Concluzionând, solicită respingerea apelului promovat de către apelantul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, în dovedirea cărora depune chitanța nr. 35/19.06.2008. Totodată, depune concluzii scrise.
Curtea, apreciind cauza lămurită, o reține în vederea pronunțării asupra cererii de apel formulată de către apelantul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL împotriva sentinței civile nr. 529/17.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Tribinalul B-secția a V-a civilă sub numărul 43379/05.12.2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul B prin Primarul General, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la a emite decizie prin care să soluționeze cererea reclamantei de restituire a imobilului compus din teren în suprafață de 100. și construcții aferente, situat în-, sector 3, B, prin acordarea sumei de 25.000 dolari SUA, actualizați la zi potrivit înscrisurilor și notificării nr. 22515/24.10.2001formulată în condițiile Legii 10/2001; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat în esență că mama reclamantei a achiziționat imobilul menționat prin actul de vânzare-cumpărare nr. 4923/3.04.1945.
Respectivul imobil a fost expropriat în baza Decretului 41/1989, construcția fiind demolată. Nu s-a achitat vreo despăgubire, pentru această expropriere mamei reclamantei.
În condițiile Legii 10/2001, reclamanta a formulat notificare către Prefectura Municipiului B, solicitând despăgubiri pentru imobilul preluat de la mama sa și totodată depunând actele doveditoare necesare.
Ulterior, a fost înștiințată că respectiva notificare a fost transmisă, spre competentă soluționare, către Primăria Municipiului B, iar aceasta din urmă nu a transmis vreun răspuns reclamantei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1075.civ. prev. Legii 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 529/17.03.2008, a fost admisă acțiunea formulată de către reclamantă, dispunându-se obligarea pârâtei la emiterea deciziei ori dispoziției motivate privind soluționarea notificării nr. 2915/23.10.2001, care face obiectul dosarului 36969.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Pentru a dispune astfel, instanța a dispus în esență că, potrivit art.25-26 din Legea 10/2001, pârâtul - în calitate de entitate notificată - avea obligația de a se pronunța asupra cererii de restituire, prin decizie sau dispoziție motivată, în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării sau, după caz, a actelor doveditoare, iar dacă restituirea în natură nu este posibilă, entitate investită este obligată să acorde persoanei îndreptățite, în același termen, în compensare alte bunuri sau servicii sau să propună acordarea de despăgubiri.
A mai reținut instanța că pârâtul nu a făcut dovada că ar fi solicitat reclamantei depunerea de noi înscrisuri doveditoare și că aceasta nu s-ar fi conformat, așa încât nu se poate prevala de prorogarea tacită a termenului de soluționare a notificării. Faptul că pârâta a comunicat instanței că dosarul nu este complet nu este de natură a înlătura obligația acesteia de a face dovada că a comunicat anterior reclamantei actele ce mai trebuie depuse pentru soluționarea notificării.
În temeiul art. 274.pr.civ. s-a reținut că pârâtei îi revine obligația de a suporta cheltuielile de judecată efectuate de către reclamantă în procesul pendinte.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul.
În motivarea apelului se arată în esență că instanța fondului a reținut greșit că instituția pârâtă nu și-a îndeplinit obligația legal de a emite decizia în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării.
Susține apelanta că termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25, în înțelesul dat de Normele Metodologice de aplicare a Legii 10/2001, poate avea două date de referință, respectiv data depunerii notificării, sau aceea a depunerii actelor doveditoare pentru situațiile în care odată cu notificarea nu s-au depus aceste acte.
Se mai arată că Normele Metodologice - în pct. 25.1 din HG 250/2007 - fac vorbire de necesitatea existenței, alături de notificare și celelalte acte, a unei precizări a persoanei îndreptățite în sensul că nu mai deține alte probe, precizare ce condiționează pârâtul în a se pronunța asupra notificării.
În speță, reclamanta nu a arătat care este data depunerii ultimului înscris și nici nu a făcut dovada unei astfel de precizări, context în care obligația de a emite dispoziție este - în opinia apelantei - cel puțin prematură.
Totodată susține apelanta că termenul de 60 de zile reglementat prin art. 25 alin. 1 din Legea 10/2001 republicată este unul de recomandare, neavând un caracter imperativ. Depășirea lui ar putea fi sancționată cel mult cu obligarea la despăgubiri a unității deținătoare, în măsura în care termenul a fost depășit în mod culpabil.
În ceea ce privește dispoziția de obligare a instituției pârâte-apelante la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, se susține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274.pr.civ. iar în situația în care se va trece peste această susținere se solicită a fi avite în vedere prevederile art. 274 alin. 3.pr.civ. și să se dispună diminuarea cuantumului sumei datorate cu acest titlu.
În drept, s-au invocat prevederile art. 282-298.pr.civ.
Apel scutit de taxa de timbru.
Nu s-a formulat întâmpinare în cauză.
Nu s-au administrat probe noi în apel.
Analizând apelul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele stabilite prin art. 295 alin. 1.pr.civ. Curtea constată caracterul nefondat al acestuia.
Considerentele avute în vedere sunt următoarele:
Interpretarea dată de prima instanță prevederilor art. 25 alin din Legea 10/2001 este corectă, fiind rezultatul unei interpretări sistematice a dispozițiilor din conținutul normei, și totodată fiind în acord cu finalitatea legii speciale menționate, care este aceea de a asigura persoanelor îndreptățite obținerea efectivă a măsurilor reparatorii pentru imobilele preluate în mod abuziv de către stat.
Mai mult, această interpretare corespunde și cerinței de asigurare a unui termen rezonabil procedurii care a fost declanșată de către reclamanta-intimată în condițiile Legii 10/2001, cerință care rezidă din prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care respectiva procedură a fost inițiată încă din anul 2001 iar pârâtul a rămas în pasivitate în ceea ce privește analiza și soluționarea notificării acesteia.
Este adevărat că norma menționată prevede două date de referință pentru termenul de 60 de zile în cadrul căruia trebuie soluționată o notificare formulată în baza acestei legi speciale, însă reclamanta-intimată a susținut, prin cererea de chemare în judecată, că a depus odată cu notificarea nr. 2915/2001 toate actele pe care le-a considerat necesare susținerii respectivei notificări, iar pârâtul apelant nu a contestat această afirmație și nici nu a probat că a fost în imposibilitate de a emite decizie/dispoziție motivată de soluționare a notificării din cauza nedepunerii anumitor acte care s-ar regăsi în deținerea petentei (reclamanta).
Cât privește necesitatea existenței unei precizări a persoanelor îndreptățite în sensul că nu mai dețin alte acte doveditoare de care înțeleg să se folosească pentru susținerea notificării formulate, ca și condiție pentru ca pârâtul(entitatea notificată) să procedeze la soluționarea respectivei notificări prin emiterea unei decizii/dispoziții motivate, Curtea apreciază că nu poate fi reținută o astfel de apărare a apelantului pârât în condițiile în care prevederile pct. 25.1 alin 3 din HG 250/2007(de care se prevalează apelantul) trebuie interpretate sistematic, corespunzător amplasării lor în conținutul actului normativ, respectiv prin raportare și la prevederile alin 1, 2 și 4 din aceeași normă, interpretare din care se desprinde obligația entității notificate de a sesiza în concret absența căror acte constituie pentru aceasta un impediment în fundamentarea deciziei/dispoziției pe care are obligația de aoe mite in cadrul termenului de 60 de zile, și de a solicita notificatorilor să depună respectivele acte.
Interpretarea susținută de către apelant (a prevederilor pct. 25.1 din HG 250/2007) este în contradicție și cu principiul general de drept al respectării ierarhiei actelor normative, principiu în raport de care dispozițiile cuprinse într-un act normativ cu forță juridică superioară (cum este legea, adoptată de autoritatea căreia prin Constituție îi este conferită atribuția de a legifera) nu pot fi modificate sau completate printr-un act normativ cu forța juridică inferioară primului (cum este Hotărârea de Guvern, care emană de la autoritatea executivă și are ca unic scop asigurarea punerii în aplicare a legii în litera și spiritul ei).
Se impune observația că susținerile apelantului anterior analizate au un caracter pur teoretic, neregăsindu-și suport în probatoriul administrat. Altfel spus, apelantul pârât nu a solicitat și nu a administrat vreo probă care să releve faptul că a întreprins vreun demers spre a-și îndeplini obligația care face obiectul litigiului, deși a primit notificarea formulată de către reclamanții intimați cu peste 5 ani înainte de momentul sesizării instanței cu prezenta acțiune. Mai mult, nici după data sesizării instanței nu a procedat la soluționarea notificării respective, deși poziția exprimată de către reclamantă este neechivocă în sensul că nu mai are de depus alte acte doveditoare iar durata procedurii judiciare inițiate în speță a depășit durata celor 60 de zile prevăzute prin art. 25 alin 1 din Legea 10/2001.
În ceea ce privește caracterul normei cuprinse în acest din urmă text de lege, Curtea apreciază că este fără îndoială unul imperativ din perspectiva sintagmei utilizate de legiuitor în redactarea ei - "unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe" - sintagmă care relevă în mod evident o obligație impusă destinatarului ei și nicidecum facultate recunoscută acestuia.
În condițiile în care acțiunea îndreptată de către reclamantă împotriva pârâtului-apelant a fost găsită întemeiată de către instanță, cu consecința admiterii ei, parte care a căzut în pretenții este pârâtul astfel că, în termenii art.274 pr.civ.acesta datora reclamantei restituirea cheltuielilor de judecată pe care le-au făcut în proces. Ca atare nu există nici un temei pentru a se reține că prima instanță ar fi făcut o greșită aplicare a acestei norme, astfel cum pretinde apelantul.
Împrejurarea că legiuitorul permite instanței, prin dispozițiile art. 274 alin. 3.pr.civ. să diminueze cheltuielile de judecată reprezentate de onorarii de avocat nu presupune ca instanța să uzeze de această facultate în mod discreționar. O atare măsură trebuie să fie justificată prin motive temeinice, simpla solicitare a părții căzute în pretenții nefiind de natură a constitui un atare motiv.
Așa fiind, solicitarea apelantului de a se dispune diminuarea cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina sa prin sentința apelată nu poate fi primită în condițiile în care aceasta nu relevă vreun argument/motiv temeinic de natură să conducă la concluzia că suma avută în vedere de prima instanță ar fi nepotrivit de mare față de circumstanțele concrete ale litigiului.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea constată că sunt nefondate criticile formulate de către apelantă și în consecință va dispune, în temeiul art. 296.pr.civ., respingerea apelului astfel susținut.
Văzând și dispozițiile art. 299 și urm. pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de către apelantul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr. 529/17.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, cu domiciliul în B, sector 3,-, -. 2,. 1,. 5, ca nefondat.
Cu recurs, în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
/red /4 exemplare/19.12.2008
Judecător fond: Tribunalul București - Secția a V-a Civilă
Judecător
Președinte:Aglaia VălanJudecători:Aglaia Vălan, Georgeta Stegaru
