Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 255/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 255
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1261/PI/29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul Primarul orașului Sânnicolau M, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru reclamanta apelantă, av., în substituirea av., lipsă pârâtul intimat Primarul orașului Sânnicolau
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta reclamantei apelante depune la dosar împuternicire avocațială de substituire, și, instanța, din oficiu, în baza dispozițiilor art. 295 alin. 1 și art. 132. pr. civ. pune în discuția părților excepția tardivității modificării acțiunii, sub care aspect acordă cuvântul.
Reprezentanta reclamantei apelante solicită respingerea excepției, arătând că acțiunea se poate modifica după casare; pe fond, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în vederea soluționării pe fond a acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
R E A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalul Timiș la data de 28.06.2006, reclamanta a chemat în judecată pârâții Consiliul Local al Orașului Sânnicolau M și Orașul Sânnicolau M, prin Primar, pentru ca aceștia să fie obligați la emiterea dispoziției motivate pentru soluționarea Notificării nr. 675/14.11.2001, prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilului înscris în F 1328 Sânnicolau M, de 1485 mp, prin restituirea în natură a terenului și prin echivalent pentru construcțiile vândute în baza Legii nr. 112/1995, edificate pe terenul menționat, atribuit ca teren aferent construcțiilor cumpărătorilor acestora.
Prin Sentința civilă nr. 304/PI/13.02.2007, Tribunalul Timișa admis în parte cererea formulată și precizată de reclamantă, obligând Primarul Orașului Sânnicolau M să emită dispoziție motivată pentru soluționarea Notificării reclamantei nr. 675/14.11.2001 cu privire la imobilul din litigiu.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că refuzul pârâtului de a emite o dispoziție motivată nu este justificat, în raport cu împrejurarea că reclamanta nu a depus acte doveditoare până la termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Petitul vizând constatarea calității de persoană îndreptățită la restituirea în natură a imobilului a fost respins, ca prematur, dat fiind că procedura de soluționare a notificărilor are caracter preponderent administrativ, revenind entității investite atributul de a analiza îndeplinirea condițiilor impuse de lege pentru acordarea măsurilor reparatorii.
În același fel, s-a motivat respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtului la emiterea dispoziției motivate la stabilirea restituirii în natură a imobilului din litigiu, context în care se subliniază libertatea de apreciere a entității investite cu soluționarea cererii reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat apel, invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii instanței, prin prisma modului de soluționare a excepției prematurității acțiunii reclamantului, modului de apreciere a înscrisurilor doveditoare depuse la dosarul cauzei, cât și prin prisma modului de apreciere a incidenței dispozițiilor art. 244 Cod procedură civilă, relativ la cererea reclamantului de suspendare a judecății până la soluționarea excepției de nelegalitate invocată în cauză, în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Prin decizia civilă nr. 262/19.11.2008 pronunțată în dosar nr-, Curtea de Apel Timișoaraa admis apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 304/PI/13.02.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecarea pe fond la Tribunalul Timiș.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Timișoaraa reținut că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, prin aceea că instanța a apreciat prematuritatea cererii reclamantei, în raport cu nefinalizarea procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001, în condițiile în care reclamanta a apelat la această procedură, fără a obține, însă, un rezultat, în condițiile Legii nr. 10/2001, entitatea, investită cu soluționarea notificării reclamantei neemițând dispoziția motivată, prevăzută de Legea nr. 10/2001, conduită dovedită prin întâmpinarea depusă în cauză, în care se susține că reclamanta nu a depus acte doveditoare pentru a-și susține calitatea de persoană îndreptățită, în sensul Legii nr. 10/2001.
În acest context, instanța de fond a administrat probe cu înscrisuri și a făcut aprecieri asupra acestora, arătând că înscrisurile depuse nu confirmă calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, întrucât reclamanta nu a prezentat un certificat de moștenitor după defuncta, iar testamentul depus "nu pare a fi un act juridic valabil, respectiv, să producă efectul unei transmisiuni succesorale în beneficiul său", neîndeplinind condițiile de formă impuse de art. 858 Cod civil, astfel că nu poate fi valorificat nici ca testament olograf, întrucât "nu pare a fi fost scris integral de fosta proprietară tabulară, nici ca testament autentic, întrucât nu este redactat de notarul public" și nici ca testament mistic, de vreme ce nu a fost întocmit cu observarea cerințelor din art. 864 Cod civil".
Curtea a constatat că asemenea aprecieri exprimă o adevărată judecată, care se impunea a fi valorificată prin soluționarea cauzei pe fondul său, cu atât mai mult, cu cât Legea nr. 10/2001 prevede controlul instanței de judecată, inclusiv împotriva refuzului entității administrative de a soluționa notificările prevăzute de Legea nr. 10/2001, în termenul prevăzut de lege.
La acestea se adaugă dispozițiile art. 3 din Codul civil, cât și jurisprudența instanței supreme, în materie, conform căreia judecătorul este dator să săvârșească o judecată pe fond în astfel de situații.
Atribuirea unei astfel de puteri unei entități administrative, în condițiile în care judecătorul s-a pronunțat într-o procedură judiciară cu privire la probele pertinente susținerii calității de persoană îndreptățită a reclamantei, în sensul Legii nr. 10/2001, cu solicitarea ca entitatea administrativă să reevalueze aceleași înscrisuri, este de natură a încălca normele menționate și a ignora puterea cu care este investit judecătorul, izvorâtă din competența sa, atribuită de lege.
Decizia XX/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție B sprijină acest raționament, astfel că nesoluționarea pe fond a notificării reclamantei, de către instanța de judecată justifică admiterea apelului, în baza art. 294-296 Cod procedură civilă, 297 Cod procedură civilă, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-.
Pârâtul Primarul orașului Sânnicolau-M a depus întâmpinare, învederând că a emis deja Dispoziția cu nr. 695/4.03.2008, ce a fost comunicată reprezentantului reclamantei. Totodată, prin concluziile scrise, a invocat excepția tardivității formulării contestației, întrucât termenul legal de contestație este de 30 de zile de la data comunicării acesteia, care s-a efectuat la data de 5.03.2008.
Reclamanta, prin înscrisul de la fila 34, înțeles să își modifice acțiunea inițială într-o contestație îndreptată împotriva Dispoziției cu nr. 695/4.03.2008, solicitând în același timp repunerea în termenul de contestare, în temeiul art. 103 din codul d e procedură civilă.
În susținerea cererii de repunere în termen, reclamanta a învederat că dispoziția nu i-a fost comunicată ei personal, și nici la domiciliul persoanei însărcinată cu primirea actelor de procedură,.
Prin sentința civilă nr. 1261/PI/29.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis excepția tardivității introducerii contestației invocată de pârâtul Primarul orașului Sânnicolau M și a respins, ca tardivă, contestația formulată de reclamanta contra dispoziției nr. 695/4.03.2008 dată de pârâtul Primarul orașului Sânnicolau
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, din analiza actelor depuse la dosar ( filele 14-16), s-a constatat că Dispoziția cu nr. 695/4.03.2008 a fost comunicată la data de 5.03.3008 persoanei însărcinată chiar de reclamantă cu primirea actelor de procedură, prin notificarea remisă pârâtului ( fila 12), aceasta nefăcând dovada că, pe parcurs, a revocat mandatul acordat numitului și că ar fi adus la cunoștința pârâtului acest aspect, sau împrejurarea că a schimbat persoana însărcinată cu primirea tuturor actelor legate de cererea sa de restituire. Cum Legea nr. 10/2001 nu conține prevederi speciale în ceea ce privește comunicarea dispozițiilor, se va aplica dreptul comun în materie, Codul d e procedură civilă. în care comunicarea făcută de pârât, face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la datele ce le conține ( în speță, aplicându-se, prin similitudine art. 100 alin. ultim pr. civ.).
Cum această comunicare se circumscrie actelor procedurale, în speță, nu ar fi fost aplicabilă nici procedura reglementată de art. 180-184 pr. civ. aceasta vizând înscrisurile de care o parte sau alta înțelege să se prevaleze în dovedirea pretențiilor deduse judecății. altfel, comunicarea făcută de pârât face dovada deplină celor menționate în cuprinsul ei până la soluționarea definitivă a unei eventuale plângeri penale și care, pentru motivele mai sus menționate, se adresează organelor de urmărire penală și nu direct instanței civile ( instituție juridică de care, oricum, petiționara nu a făcut dovada că ar fi uzat).
În ceea ce privește cererea de repunere în termen, întemeiată pe prevederile art. 103 pr. civ. tribunalul a reținut că aceasta implică recunoașterea comunicării dispoziției, de vreme ce partea trebuie să demonstreze că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința ei să efectueze în termen actul procedural ( în speță, să promoveze contestația în termen de 30 de zile de la comunicare). Ceea ce este în totală contradicție cu prima apărare a petiționarei, aceea că nu i s-a comunicat nici ei, nici persoanei mandatate de ea în acest sens, dispoziția atacată. Și aceasta pentru că, dacă nu i s-ar fi comunicat dispoziția, petiționara ar fi fost tot timpul în termen să atace dispoziția, nefiind necesar să mai recurgă la instituția repunerii în termen ( ceea ce presupune că a luat la cunoștință de actul atacat, însă nu a fost în măsură să îl conteste în termenul prevăzut de lege, din motive obiective ce trebuie dovedite).
Dar abstracție făcând de această contradicție între apărările reclamantei, tribunalul a reținut că instituția repunerii în termen reglementată de prevederile art. 103 pr. civ. este aplicabilă termenelor de decădere procedurale ( cum ar fi, de exemplu, termenul de exercitare a unei căi de atac), nu însă și celor substanțiale. Or, atât termenul de depunere a notificării ( reglementat de art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată), cât și cel de contestare a dispoziției ( prevăzut de art. 26 alin. 3 din lege), au configurația juridică a unor termene de decădere substanțiale a căror nerespectarea atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau în echivalent. fiind că termenele de decădere sunt legate de valorificarea unui drept subiectiv sau drept la acțiune, prin exercițiul unor manifestări de voință, facultăți, opțiuni ce se constituie în componente ale dreptului subiectiv. Neexercitarea acestora în termenul prescris de lege atrage decăderea, adică pierderea exercițiului lor. Mai mult, spre deosebire de termenele de prescripție, termenele de decădere de drept substanțial nu sunt susceptibile de suspendare, întrerupere sau de prelungire prin repunerea în termen. De altfel această calificare juridică a celor două termene a fost demult dată de doctrina de specialitate în natură ( a se vedea, F, B, M, Regimul juridic al imobilelor preluate abuziv - legea nr.10/2001 comentată și adnotată).
Față de cele menționate, tribunalul, apreciind că instituția repunerii în termen nu este incidentă în speță, și că excepția tardivității introduceri contestației invocată de pârât este întemeiată, în temeiul art. 26 alin.3 din Legea nr.10/2001 republicată, a respins, ca tardivă, contestația formulată de reclamanta contra Dispoziției nr. 695/4.03.2008.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, reclamanta, solicitând desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în vederea soluționării pe fond a acțiunii sale, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, se arată că a fost admisă excepția tardivității introducerii contestației invocată de pârât, plecând doar de la prezumția că susținerile pârâtului din concluziile scrise sunt adevărate, făcându-se abstracție de dispozițiile legale. Dispoziția nr. 695/4.03.2008 nu i-a fost comunicată, aflând de existența ei în timpul procesului având ca obiect obligarea pârâtului la soluționarea notificării. Pârâtul a ținut sub tăcere împrejurarea soluționării notificării, dispoziția emisă fiind depusă la dosar la peste 1 an de la data soluționării notificării.
Se invocă reaua-credință a pârâtului în soluționarea notificării, față de faptul că, în acest dosar, au fost depuse înscrisurile ce atestă calitatea sa de persoană îndreptățită, și se arată că, în ceea ce privește comunicarea dispoziției emise în baza Legii nr. 10/2001, sunt incidente prevederile art. 91.pr.civ. 92 și 93.pr.civ. față de care soluția primei instanțe apare a fi nelegală. Dispoziția nu i-a fost comunicată nici ei, nici persoanei desemnate, și nici avocatului său, nefiind depusă nici la dosarul cauzei. Nu se arată nici numele persoanei căreia i s-ar fi făcut comunicarea, iar semnătura este indescifrabilă, astfel că acțiunea nu este tardivă. Formularea cererii de repunere în termen nu poate echivala cu recunoașterea comunicării dispoziției, atâta timp cât această comunicare s-a făcut cu încălcarea legii, ea aflând de existența dispoziției la 1.04.2009.
În drept, se invocă art. 287 alin. 2 și art. 297 alin. 1.pr.civ..
Intimatul Primarul orașului Sânnicolau M nu a depus întâmpinare în cauză.
La termenul de judecată din 10.11.2009, instanța, din oficiu, în baza dispozițiilor art. 295 alin. 1 și art. 132.pr.civ. a pus în discuția părților excepția tardivității modificării acțiunii civile de către reclamantă.
Examinând sentința atacată, prin prisma excepției invocate din oficiu de Curtea de Apel Timișoara, a excepției rămânerii fără obiect a pricinii, invocată de pârât prin întâmpinarea depusă la 4.03.2009 în fața primei instanțe, față de dispozițiile art. 282 și urm. pr.civ. art. 132 și 112.pr.civ. Curtea constată că, raportat la prevederile art. 137.pr.civ. aceste două excepții sunt prioritare, față de excepția reținută, ca întemeiată, de prima instanță, impunându-se soluționarea lor mai întâi.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 132 raportat la art. 134.pr.civ. cererea de chemare în judecată va putea fi întregită sau modificată la prima zi de înfățișare, sau cel mai târziu la termenul acordat de instanță în acest scop la prima zi de înfățișare, care este, potrivit art. 134.pr.civ. prima zi în care părțile, legal citate, pot pune concluzii.
În cauză, reclamanta a depus cererea intitulată "modificare a acțiunii introductive" la data de 1.04.2009, mult timp după prima zi de înfățișare, care a fost la data de 19.09.2006, în primul ciclu procesual la tribunal, și, mai ales, după desființarea sentinței pronunțate în acel dosar, cu trimitere spre rejudecare.
Practica judiciară și doctrina juridică, făcând aplicarea dispozițiilor art. 297 și art. 315 alin. 3.pr.civ. au fost unanime în a aprecia că, după desființare, respectiv, casare, cu trimitere spre rejudecare, pricina se va judeca din nou în aceleași coordonate procesuale stabilite în fața primei instanțe, nefiind admisibilă modificarea acțiunii după casare sau desființare.
În cauză, reclamanta, în rejudecare, a schimbat cu totul petitul acțiunii inițiale, modificare ce nu se încadrează în situațiile prevăzute de alin. 2 al art. 132.pr.civ. când cererea nu se socotește modificată, astfel că instanța concluzionează că în stadiul procesual al rejudecării, nu poate fi primită o schimbare a petitului acțiunii inițiale, modificare ce apare a fi tardiv formulată, în raport cu prevederile art. 132.pr.civ. precitate, și, mai ales art. 297.pr.civ..
Se impune a preciza că reclamanta nu este prejudiciată prin această soluție, cu atât mai mult, cu cât a promovat și separat o cerere de chemare în judecată cu același obiect ca și cel al modificării de acțiune, înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. dosar -, în cadrul căruia se va putea analiza tardivitatea contestației formulate împotriva dispoziției nr. 695/04.03.2008, respectiv, legalitatea și temeinicia măsurii dispuse prin aceasta ( 48).
Ca atare, având în vedere temeinicia reținută a excepției tardivității modificării acțiunii, Curtea constată că se impune rejudecarea acțiunii inițial formulate de reclamanta, având ca obiect obligarea pârâtului la emiterea dispoziției în soluționarea notificării nr. 675/14.11.2001 cu privire la imobilul înscris în CF nr. 1328 Sânnicolau M, compus din casă, curte și grădină în suprafață de 1485 mp, situată în Sânnicolau M,-, prin prisma rămânerii fără obiect a pricinii invocată de pârât prin întâmpinarea de la fila 8 dosar - al Tribunalului Timiș.
Astfel, având în vedere că pârâtul Primarul orașului Sânnicolau Mae mis dispoziția nr. 695/04.03.2008, prin care s-a pronunțat cu privire la notificarea sus-menționată, reținând lipsa calității reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilul descris anterior ( 15-16), Curtea constată că, prezenta acțiune a rămas fără obiect, potrivit art. 112.pr.civ. astfel că urmează a fi respinsă acțiunea pe acest motiv, ca urmare a admiterii excepției invocate de pârât.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că soluția primei instanțe, de respingere a cererii reclamantei, este corectă, dar pentru alte considerente, astfel că, raportat la prevederile art. 296.pr.civ. va menține soluția prin respingerea apelului declarat de reclamantă, ca neîntemeiat, procedând însă, la substituirea motivării, potrivit celor arătate anterior. Față de prioritatea celor două excepții reținute ca întemeiate, nu se va mai analiza excepția tardivității formulării contestației împotriva dispoziției emise de Primar, și nici fondul cauzei.
În baza dispozițiilor art. 274 și urm. pr.civ. față de soluția pronunțată, Curtea nu va acorda reclamantei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1261/PI/29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul Primarul orașului Sânnicolau M.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red. /27.11.2009
Tehnored. 4 ex./03.12.2009
Prima instanță:
PREZENTA SE:
reclamanta -, cu domiciliul procedural ales, T, Bd.-
nr. 4,.5, la av.
pârât - Primarul orașului Sânnicolau M,-, jud.
Președinte:Claudia RohneanJudecători:Claudia Rohnean, Maria Lăpădat
