Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 255/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(291/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 255
Ședința publică de la 23.04.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Stere Learciu
JUDECĂTOR 2: Claudiu Marius Toma
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 1510 din 21.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL.
are ca obiect - Legea nr. 10/2001 (obligația de a face).
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul pentru apelanta reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/7.03.2009, eliberată de Baroul București (fila 6 dosar), consilierul juridic, în calitate de reprezentant al intimatului pârât Municipiul B prin Primarul General.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Părțile arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt probe de solicitat și administrat și nici cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Avocatul apelantei reclamante solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Solicită a se constata că instanța de fond a acordat ceva ce nu s-a solicitat și, mai mult, hotărârea pronunțată, nu are suport legal. Nici un text de lege nu dispune ca instanța, constatând că reclamantul este persoană îndreptățită în concepția Legii nr. 10/2001, la retrocedarea, în natură sau prin echivalent, a imobilului preluat de către stat în mod abuziv, deposedată, în cadrul litigiului având ca obiect contestație față de soluția de respingere a cererii conținute în notificare, să dispună ca notificatul să emită un act administrativ.
Mai arată că, nesoluționarea în termenul prevăzut de lege a notificării, estre considerată ca o soluție negativă dată acestei notificări, situație în care instanța de judecată, investită cu o contestație la această soluție, hotărăște pe fond, prin acordarea reclamantului a drepturilor pe care legea i le-a recunoscut.
Reprezentantul intimatului pârât Municipiul B solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
În opinia sa, cererea care a făcut analiza instanței de fond nu reprezintă o contestație, astfel cum susține partea adversă. În motivarea concluziilor puse pe fond, arată că, una dintre ipotezele avute în vedere de legiuitor, în materia restituirii în natură, potrivit Legii nr. 247/2005 în ceea ce privește fondul notificării se referă la faptul că unitatea deținătoare nu are obligația prin lege să stabilească cuantumul despăgubirilor. Acesta reprezintă un atribut exclusiv al Comisiei centrale pentru acordarea despăgubirilor. Și, care, în opinia sa, trebuia chemată în judecată alături de Municipiul Prin urmare, nu se poate susține că instituția pe care o reprezintă nu a soluționat fondul notificării, având în vedere că a stabilit că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită să formuleze o astfel de cerere și dreptul la măsuri reparatorii.
Avocatul apelantei reclamante, în replică, arată că nu Primăriei a solicitat să stabilească întinderea despăgubirilor, ci instanței de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.05.20087 reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul B solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate soluția negativă dată de pârât notificării nr.247/23.05.2001 de restituire în natură a apartamentului nr.24 din B,-, sector 2, în sensul nerezolvării acesteia, și să pronunțe o soluție care să constituie titlu pentru imobilul mai sus menționat, iar dacă restituirea în natură nu mai este posibilă, să stabilească, în baza unei expertize de specialitate, întinderea despăgubirilor ce i se cuvin.
În motivarea cererii reclamanta susține că a dobândit apartamentul nr.24, etajul 4 și boxa nr.12 din pivniță situate în B,-, sector 2, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.18387/30.03.1945, sub numele de.
Prin căsătoria încheiată în anul 1958 reclamanta arată că a dobândit numele de, iar în anul 1960, împreună cu familia, a plecat din țară.
După anul 1989, interesându-se de situația imobilului, reclamanta susține că a aflat că acesta a fost preluat de stat în temeiul sentinței civile nr.4260/16.07.1963.
Se mai arată că nu se cunoaște temeiul legal ce a determinat preluarea apartamentului și că reclamanta nu a avut cunoștință despre un proces care să se fi soluționat prin sentința indicată în adresă.
La apariția Legii nr.10/2001, reclamanta precizează că a formulat notificare prin care a solicitat retrocedarea apartamentului, revenind, la 11.03.2003, cu acte doveditoare privind temeinicia cererii formulate, fără însă să primească vreun răspuns la demersurile sale.
Se mai susține că s-au făcut demersuri pentru aflarea situației juridice și locative a imobilului, fără însă a se obține vreo informație în această privință.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe art.9 - 10, art.25 și art.26 din Legea nr.10/2001.
În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar în copie următoarele acte: actul de vânzare-cumpărare transcris sub nr.18387/30.03.1945 de Tribunalul Ilfov - Secția notariat, schițe ale imobilului din litigiu, relații de la SC Confort SA, -, de la Consiliul Local al Sectorului 2 - Direcția Venituri Buget Local, dovada comunicării notificării către pârât, declarație a reclamantei, certificatul de călătorie și cel de căsătorie.
La data de 02.06.2008 pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.
La termenul din 10.06.2008, Tribunalul a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri.
A fost atașat dosarul de la Comisia de Aplicare a Legii nr.10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului
La termenul din 20.09.2008, Tribunalul a respins proba cu expertiză construcții, față de obiectul cererii de chemare în judecată și temeiurile de drept invocate, apreciind că aceasta nu este utilă soluționării cauzei.
Prin sentința civilă nr.1510 din 21.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a fost admisă cererea reclamantei și obligat pârâtul să emită dispoziție motivată de restituire prin echivalent.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001, republicată, în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau dispoziție motivată, să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii.
Împotriva sentinței civile de mai sus a formulat apel apelanta - reclamantă, arătând că instanța nu a soluționat ceea ce s-a solicitat. De asemenea, soluția instanței de fond nu are suport legal, întrucât refuzul unității de a emite decizie sau dispoziție motivată, echivalează cu un refuz de a soluționa cererea, ori instanța este obligată să soluționeze cererea pe fond.
Apelul este nefondat.
Astfel, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.18387/30.03.1945 la Tribunalul Ilfov - Secția Notariat, reclamanta a dobândit apartamentul nr.24 situat în B,-, cu, fiind la aceea dată necăsătorită.
În anul 1947 reclamanta s-a căsătorit cu numitul, dobândind numele de.
Ulterior, reclamanta a plecat din țară împreună cu familia, motiv pentru care, prin sentința civilă nr.4260/16.07.1963 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului "30 ", apartamentul din litigiu a devenit proprietatea statului.
Prin decizia nr.1973/13.12.1971 a Consiliului Popular al Municipiului B, apartamentul a fost transmis în proprietatea numiți lor și care, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.4516/25.07.1978, l-au vândut numiților și.
În prezent în apartament locuiește, ca unic moștenitor al numiților și.
După apariția Legii nr.10/200, reclamanta a formulat notificare pentru restituirea în natură sau prin echivalent a apartamentului mai sus menționat.
Întrucât pârâtul nu a răspuns la notificarea formulată de reclamantă, prin sentința civilă nr.5162/24.09.2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, pârâtul a fost obligat să soluționeze cererea de restituire a reclamantei privind imobilul situat în B,-,.24, sector 1, formulată prin notificarea nr.247/23.05.2001 a BEJ.
Cu toate acestea, pârâtul nu a soluționat cererea reclamantei nici până la data introducerii prezentei acțiuni, motiv pentru care reclamanta a formulat prezenta cerere.
Față de situația de fapt reținută mai sus, tribunalul a apreciat că cererea formulată de reclamantă este întemeiată, reținând că potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001 republicată, imobilele preluate în mod abuziv de stat, în perioada 6 martie 1945 - 22 1989, se restituie, în natură, în condițiile prevăzute de această lege, iar, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Printre persoanele îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001, se numără și persoanele fizice, proprietare ale imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, astfel cum statuează art.3 alin.1 lit.a din Legea nr.10/2001 republicată.
În cazul în care imobilul, a cărui restituire se solicită, a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuință, trecute în proprietatea statului, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piață corespunzătoare a întregului imobil, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
În speță, apartamentul nr.24 din B,-, sector 1, a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995, ceea ce înseamnă că reclamanta poate beneficia numai de măsuri reparatorii prin echivalent.
Potrivit dispozițiilor art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001 republicată, în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau dispoziție motivată, să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubiri lor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondat apelul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - reclamantă cu domiciliul ales în B,-, sector 1 la avocat împotriva sentinței civile nr.1510 din 21.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - pârât MUNICIPIUL B REPREZENTAT DE PRIMARUL GENERAL cu sediul în B,-, sector 5.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.4/21.05.2009
Secția a III-a Civ. -
Președinte:Stere LearciuJudecători:Stere Learciu, Claudiu Marius Toma
