Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 257/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 257
Ședința publică de la 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului declarat de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL LOCAL C împotriva sentinței civile nr. 73 din 21 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații reclamanți, reprezentați de avocat, lipsind apelanții pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL LOCAL
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra apelului de față.
Apărătorul intimaților reclamanți arată că nu poate fi reținută autoritate de lucru judecat, nefiind întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 1201 cod civil solicitând a fi respinsă această excepție.
Arată că suprafața de teren din litigiu a fost folosită ca și cale de acces cu mașina la cantina combinatului chimic care funcționa în perioada respectivă lângă Școala -, după care cantina a fost desființată iar terenul a fost preluat de unitatea școlară în starea în care se găsea, lucru care rezultă și din raportul de expertiză efectuat. Susține că această preluare a fost făcută în mod abuziv, așa cum a reținut și instanța de fond.
Precizează că potrivit dispozițiilor legii 10/2001 republicată, imobilele preluate abuziv se restituie în natură, persoanele îndreptățite neputând opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent decât în măsura în care restituirea în natură nu mai este posibilă.
Susține că terenul nu este afectat de utilități, nu este folosit de unitatea de învățământ și nu face parte din baza de învățământ. În concluzie, acest imobil trebuie restituit în natură deoarece a fost preluat în mod abuziv.
Cu privire la menținerea afectațiunii pe o perioadă de 3-5 ani, solicită să se respingă.
În raport de cele arătate, pune concluzii de respingere a apelului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond.
CURTEA
Asupra apelului de față;
La data de 26 iunie 2003, reclamanții și au formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 5741/2003 emisă de Primarului Municipiului C, prin care s-a respins restituirea în natură a terenului în suprafață de 184 mp, solicitat de reclamanți.
În motivarea contestației s-a arătat că imobilul solicitat face obiectul Legii nr. 10/2001, notificarea a fost depusă în termen legal, iar reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite în sensul art. 3 și 4 din Legea nr.10/2001.
Au arătat că preluarea terenului s-a făcut în mod abuziv în perioada 1973-1974 de conducerea școlii și de stat, sub amenințarea că dacă reclamanții nu cedează vreo porțiune de teren vor fi expropriați cu această suprafață.
Reclamanții au mai arătat că și-au dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului solicitat prin contractul de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr. 78/15.02.1957, iar în perioada 1973-1974 conducerea Școlii - a construit un gard, dar nu pe hotarul vechi existent, ocupând suprafața de 184 mp. din totalul suprafeței de 485 mp. stăpânită de reclamanți în baza convenției de vânzare - cumpărare.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1, alin.1, art. 7 și art. 9, alin. 1 din Legea nr.10/2001.
Pârâtul Consiliul Local Caf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, deoarece, potrivit art. 42 din Legea 10/2001 a fost întocmit procesul - verbal pe care reclamanții și l-au însușit și l-au semnat, că terenul solicitat se află în incinta Școlii -, care este afectat de utilitate publică și face parte din domeniul public al Municipiului
S-a încuviințat și s-a administrat proba testimonială solicitată de reclamanți în dovedirea preluării abuzive a terenului și a fost atașat dosarul nr. 21099/2001 al Judecătoriei Craiova, acesta având la rândul său atașate dosarele nr. 8471/2002 al Tribunalului Dolj și 1125/2003 al Curții de APEL CRAIOVA.
Prin sentința civilă nr. 491 din 21 noiembrie 2003, Tribunalul Dolja respins contestația formulată de reclamanții și, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că cererea reclamanților nu face parte din domeniul de reglementare al Legii nr. 10/2001, deoarece lezarea dreptului de proprietate s-a făcut de către un subiect de drept față de care s-a impus rezolvarea situației litigioase pe calea dreptului comun, operând în această privință autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 2921 din 13 decembrie 2002 pronunțată de Tribunalului Dolj, prin care s-a respins acțiunea în revendicare formulată de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal contestatorii, criticând pe de-o parte faptul că în mod nelegal s-a reținut de către instanța de fond că în cauză ar opera autoritatea de lucru judecat, iar pe de altă parte, că în speță nu ar fi incidente dispozițiile Legii nr.10/2001.
Prin decizia civilă nr. 625 din 25 martie 2004, Curtea de APEL CRAIOVAa respins apelul ca nefondat, reținând că în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Referitor la situația de fapt, instanța de apel a reținut că reclamanții au fost deposedați în mod abuziv de terenul în litigiu în perioada 1973-1974, de către conducerea de la acea dată a Școlii -.
Totodată, instanța de apel a constatat că, prin Hotărârea Consiliului Local C nr. 96 din 30 aprilie 2001 terenul în litigiu a fost trecut în patrimoniul public de interes local (Anexa 1 poziția 53), fiind menționat și în HG nr.965/2002 privind atestarea domeniul public al Municipiului C, poziția 53-53 și în raport de dispozițiile Legii nr.213/1998, nu mai poate fi restituit în natură, urmând ca reclamanții să primească măsuri reparatorii.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, invocând incidența art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 Cod pr. civilă.
Au susținut că în mod greșit instanța de fond, fără a observa conținutul normelor metodologice emise în aplicarea Legii nr.10/2001, a concluzionat în sensul că terenul în litigiu nu le poate fi restituit în natură, dimpotrivă, dispozițiile actului normativ menționat permițând restituirea unor astfel de terenuri preluate în mod abuziv.
Astfel, recurenții au susținut că în cazul în care terenul nu le poate fi restituit în natură sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii, care nu le-au fost acordate.
Prin decizia nr. 6067 din 7 iulie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis recursul reclamanților, a casat decizia civilă nr. 625/2004 a Curții de APEL CRAIOVA și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.
Instanța supremă a reținut în cauză aplicarea dispozițiilor art. 129 pct. 5 Cod pr. civilă conform cărora, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru preveni orice greșeală pentru aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii.
În acest scop, judecătorii vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
S-a mai reținut că nu rezultă dacă există identitate între suprafața de teren aferentă Scolii nr. 1 și terenul revendicat de recurenți, respectiv dacă suprafața de teren din litigiu este afectată de declarația de utilitate făcută prin hotărârile date de autoritatea administrației publice.
Prin decizia civilă nr. 11 din 11 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr. 5641/CIV/2005, s-a admis apelul formulat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr. 491 din 21 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 5152/2003, în contradictoriu cu intimații pârâți Primăria Municipiului C și Consiliul Local al Municipiului C, s-a desființat sentința civilă nr. 491/2003 și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
La Tribunalul Dolj, cauza a fost înregistrată sub nr. 1691/CIV/2006.
În cursul procesului, reclamantul a decedat, instanța introducând în cauză moștenitorii acestuia, și.
Prin sentința civilă nr.73 din 21 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis contestația și a fost anulată Dispoziția nr. 5741/23.05.2003 emisă de Primarul Municipiului
S-a dispus restituirea în natură către reclamanții, și, a imobilului teren în suprafață de 184 mp, situat în C,-, așa cum a fost identificat prin expertiza efectuată în cauză de ing..
S-a reținut că prin Dispoziția nr. 5741/23.05.2003 reclamanților și le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a suprafeței de 184 mp. suprafață situată în C,-, cu motivarea că acest teren este afectat de utilități publice, terenul aflându-se în incinta Școlii nr. 1- -, iar conform art. 16 din Legea nr.10/2001 și prevederilor HG nr. 965/2002 publicată în Monitorul Oficial nr. 687 bis/2002, poziția 5353, acesta aparține domeniului de interes public local.
Că, așa cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 39049/10.09.1979 de notariatul de Stat D, reclamanta și defunctul reclamant au dobândit în proprietate imobilul situat în C,- (actualmente-), compus din teren în suprafață de 485 mp, pe care se află construită o casă din cărămidă.
S-a mai reținut că, din depoziția martorei (fila 50-dosar nr.5152/2003 al Tribunalului Dolj ), vecină cu reclamanții, rezultă că înainte de anii 1970 acestora le-a fost ocupată suprafața de teren a cărei restituire se solicită, pentru a fi folosită ca și cale de acces cu mașina la cantina Combinatului chimic care funcționa în acea perioadă (scop în care s-a construit un gard din zid), iar la circa 1-2 ani cantina a fost desființată, terenul fiind preluat de către școală în starea în care se găsea, în aceeași stare fiind și astăzi.
Deși, statul a preluat de la reclamanți o suprafață de 184 mp, aceștia au continuat să plătească impozit pentru întreaga suprafață de teren, aspect ce rezultă din chitanța seria - nr. -/04.06.2003 eliberată de Primăria Municipiului C - Serviciul de impozite și taxe locale (fila 9 din dosarul nr. 5152/CIV/2003 al Tribunalului Dolj ).
Depoziția martorei potrivit căreia, terenul a cărei restituire se solicită se află în prezent ocupat de Școala -, se coroborează cu concluziile raportului de expertiză, expertiză efectuată în cauză de ing., care confirmă că terenul "se află ocupat de curtea Școlii nr. 1 -".
Având în vedere modul de preluare a terenului, instanța a apreciat că imobilul a cărei restituire se solicită face parte din categoria imobilelor preluate în mod abuziv, așa cum sunt ele definite de art. 2, litera i din Legea nr. 10/2001 republicată - orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.
Aspectul că terenul în litigiu a trecut în patrimoniul public de interes local prin Hotărârea Consiliului Local C nr.6 din 30 aprilie 2001 (anexa nr. 1, poziția 53), fiind menționat și în HG nr. 965/2002 privind atestarea domeniului public al Municipiului C poziția 5353 este lipsit de relevanță, atâta timp cât s-a făcut dovada preluării abuzive a acestuia, iar art. 6 alin. 1 din Legea nr.213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, stabilește că "fac parte din domeniul public sau privat al statului, sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat".
De asemenea, prin art. 7 din Legea nr.10/2001 republicată, se instituie principiul restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, persoanele îndreptățite neputând opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent, decât în măsura în care restituirea în natură nu mai este posibilă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat apel pârâții Primarul Municipiului C și Consiliul Local C, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând schimbarea în totalitate a sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii promovată de reclamanți.
Pe cale de excepție, au susținut că în cauză operează prevederile art. 166 Cod pr. civilă, raportat la art. 1201 Cod civil, ce reglementează excepția puterii de lucru judecat, deoarece între aceleași părți a mai avut loc un litigiu care a fost soluționat prin sentința civilă nr.13705/11 iunie 2002 Judecătoriei Craiova, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.1185/2 aprilie 2003 Curții de APEL CRAIOVA.
Au arătat că acest litigiu a avut ca temei juridic inițial prevederile art. 480 Cod civil, însă după apariția Legii nr.10/2001, s-au avut în vedere și prevederile acestei legi, astfel încât, în cauză operează prezumția autorității de lucru judecat.
În ceea ce privește fondul litigiului, apelanții pârâți au arătat că în condițiile în care reclamanții au pierdut procesul pe calea dreptului comun, nu mai există posibilitatea restituirii în natură a terenului, aceștia urmând să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de legea specială.
Au mai arătat că reclamanții nu au dovedit faptul că terenul respectiv a fost preluat în mod abuziv de către stat sau de reprezentanți ai regimului politic totalitar, din perioada de referință a legii.
În același timp au susținut că terenul constituie bază de învățământ pentru Școala - din C, este util desfășurării procesului de învățământ și face parte din proprietatea publică a Municipiului C, așa cum reiese din HG nr.965/2002 ( poziția 5353 ), publicată în Monitorul Oficial 687/bis/2002.
Apelanții au criticat sentința instanței de fond, arătând că motivarea acestei instanțe cu privire la HG nr.965/2002 ar fi fost pertinentă, numai dacă obiectul acțiunii îl constituia domeniul public și proprietatea publică a Municipiului, și nu restituirea în natură a unei suprafețe de teren, cum este cazul litigiului de față.
Totodată, au învederat că instanța de fond nu a ținut seama de prevederile art. 10 pct. 10, art. 11 din Legea nr.10/2001 și respectiv art. 10 și 11 din HG nr.250/2007, care menționează expres că terenurile pot fi restituite în natură, dacă nu sunt utile bunei exploatări a construcțiilor edificate și nu sunt afectate de utilități publice.
Printr-o ultimă critică, apelanții au susținut că instanța de fond a încălcat prevederile art. 16 din Legea nr.10/2001 republicată, și Anexa 2 din Legea nr.247/2005, deoarece dispunând restituirea în natură a unei suprafețe de teren necesară desfășurării procesului de învățământ, nu a instituit obligația menținerii afectațiunii pentru o perioadă de timp.
Examinând lucrările dosarului, Curtea constată că apelul declarat de pârâți este fondat numai prin prisma ultimului motiv invocat de aceștia, cu privire la instituirea obligației menținerii afectațiunii imobilului restituit pentru intervalul de timp prevăzut de lege.
Într-adevăr, sentința Tribunalului Dolj este criticabilă din acest punct de vedere, deoarece dispunând restituirea în natură a terenului în suprafață de 184. situat în C,- către reclamanții, și, instanța a omis să instituie obligația legală de a menține afectațiunea terenului pentru intervalul de timp prevăzut în art. 16 alin 1 din Legea nr.10/2001, republicată.
Potrivit textului de lege menționat, în situația imobilelor având destinațiile arătate în Anexa nr.2 lit. a pct.1 ( imobile ocupate de unități și instituții de învățământ din sistemul de stat ) foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, li se restituie imobilul în proprietate, cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a dispoziției.
În speță, terenul în suprafață de 184. este ocupat în prezent de Școala - nr.1 din C, astfel încât, procedând la restituirea acestui teren, instanța de fond în mod obligatoriu trebuia să instituie obligația menținerii afectațiunii terenului pe o perioadă de până la 5 ani, așa cum prevede în mod expres art. 16 alin. 1 din Legea nr.10/2001.
Or, din dispozitivul sentinței rezultă că instanța de fond a omis să instituie o astfel de obligație legală în aplicarea prevederilor art. 16 alin. 1 din lege, astfel încât, sub acest aspect hotărârea este criticabilă și urmează a fi modificată.
Celelalte critici formulate de apelanții pârâți sunt neîntemeiate, având în vedere considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, Curtea constată că în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art. 1201 Cod civil, în sensul că nu există tripla identitate de obiect, părți și cauză, așa cum rezultă în mod expres din textul citat.
Faptul că între părțile din procesul de față s-a mai purtat anterior un alt litigiu, ce a fost soluționat prin sentința civilă nr.13705/11 iunie 2002 Judecătoriei Craiova, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.1185/2 aprilie 2003 Curții de APEL CRAIOVA, nu constituie un argument hotărâtor în a stabili incidența în cauză a prevederilor art. 1201 Cod civil raportat la art. 166 Cod pr. civilă, câtă vreme nu sunt îndeplinite cerințele impuse de textele legale citate.
Astfel, deși există identitate de părți și obiect în ambele litigii, fiecare din acestea are o cauză diferită, deoarece temeiul juridic al acțiunii anterioare promovată de reclamanți îl constituie prevederile art. 480 Cod civil, în timp ce temeiul juridic al acțiunii de față îl constituie dispozițiile art. 1, 7 și 9 din Legea nr.10/2001.
Or, pentru a se reține excepția autorității de lucru judecat, trebuie în mod obligatoriu să existe tripla identitate atât de părți și obiect, dar și de cauză.
În speță, nu există identitate de cauză între cele două litigii, așa încât susținerile apelanților pârâți cu privire excepția autorității de lucru judecat, sunt neîntemeiate.
Pe fond, criticile apelanților sunt de asemenea, neîntemeiate.
Reclamanții au făcut dovada faptului că terenul în suprafață de 184. situat în C,- este proprietatea acestora, potrivit contractului de vânzare - cumpărare nr.39049/10.09.1979 autentificat de Notariatul de Stat D, teren pentru care reclamanții au plătit permanent impozit, așa cum rezultă din chitanța seria - nr.-/4 iunie 2003, eliberată de Primăria Municipiului - Serviciul de Impozite și Taxe Locale ( fila 9 dosar nr.5152/CIV/2003 al Tribunalului Dolj ).
În același timp, reclamanții au făcut dovada cu depoziția martorei ( fila 50 din același dosar ) că suprafața de 184. le-a fost ocupată abuziv înainte de anii 1970 pentru a fi folosită drept cale de acces la cantina Combinatului Chimic, care funcționa în acea perioadă, în prezent terenul fiind folosit de Școala nr. 1 -
Raportul de expertiză întocmit în cauză de expert, concluzionează în sensul că terenul în litigiu este ocupat de Școala nr. 1 -, din schița anexă la raport ( fila 78 dosar 1691/2006 al Tribunalului Dolj ), rezultând faptul că terenul este liber, nefiind ocupat de construcții sau alte lucrări de utilitate publică.
În condițiile în care materialul probator administrat în cauză demonstrează că terenul solicitat de reclamanți face parte din proprietatea acestora, proprietate de care au fost deposedați abuziv în perioada anilor 1970, iar în prezent terenul este liber, Curtea constată că instanța de fond în mod corect a făcut aplicarea prevederilor art. 1, 7 și 9 din Legea nr.10/2001 și prin urmare, legal a dispus restituirea în natură a acestui teren.
Faptul că terenul este deținut de o unitate de învățământ nu constituie un impediment pentru instanța de judecată în a face aplicarea principiului înscris în art. 1, 7 și 9 din Legea nr.10/2001, deoarece modificările aduse acestei legi prin Legea nr.247/2005, fac posibilă restituirea în natură chiar și în această situație, art. 16 din Legea nr.247/2005 stabilind expres condițiile în care se poate face restituirea.
Invocarea dispozițiilor art. 10 și 11 din HG nr.250/2007, prin care au fost aprobate Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 este irelevantă din punct de vedere juridic, câtă vreme terenul în suprafață de 184 .p. în prezent nu are nici un fel de amenajare ce s-ar putea încadra în categoria lucrărilor de utilitate publică, terenul constituind o parte a curții Școlii nr.1 -, liberă de orice fel de construcții.
Susținerea apelanților cu privire la faptul că terenul în litigiu face parte din proprietatea publică a Municipiului C conform HG nr.965/2002 (poziția 5353 ) publicată în Monitorul Oficial nr.687/bis/2002, este de asemenea fără relevanță juridică.
Prin apariția Legii nr.10/2001, imobilele care fac obiectul acestui act normativ au fost indisponibilizate legal, unităților deținătoare fiindu-le interzis a încheia acte juridice cu privire la aceste imobile.
Același regim juridic strict se aplică și în cazul în care imobilele sunt trecute de unitatea administrativ - teritorială în domeniul public, astfel că referirile apelanților la HG nr.965/2002 nu au relevanță, terenul în suprafață de 184. nemaiputând să facă obiectul inventarului bunurilor ce aparțin domeniului public al Municipiului
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu prevederile art. 296 Cod pr. civilă apelul declarat de pârâți este fondat și urmează a fi admis.
Pe cale de consecință, va fi schimbată în parte sentința primei instanțe, în sensul, că dispune menținerea afectațiunii terenului în suprafață de 184. situat în C,- pe o perioadă de 5 ani, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. 1 din Legea nr.10/2001.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C și CONSILIUL LOCAL C, împotriva sentinței civile nr. 73 din 21 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și .
Schimbă în parte sentința, în sensul că dispune menținerea afectațiunii terenului în suprafață de 184. situat în C,- pe o perioadă de 5 ani, în conformitate cu prevederile art. 16 alin.1 din Legea nr.10/2001.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 03 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./ex.7
10.09.2008
Jud.fond
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Sorin Drăguț
