Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 258/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 258
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 254/13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații Municipiul A, Primarul Municipiului A și, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru reclamanții apelanți și, av., în substituirea av., lipsă reclamanții apelanți, și, și pârâții intimați Municipiul A, Primarul Municipiului A și.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, se constată că prin registratura instanței s-a depus întâmpinare de către pârâții Municipiul A și Primarul Municipiului A, care s-a comunicat reprezentantei reclamanților apelanți, detașându-se de la dosar filele 31-33, reprezentând exemplarul doi al acesteia, precum și întâmpinare formulată de către pârâta, pe care instanța, în raport de data depunerii, o califică ca fiind concluzii scrise.
Reprezentanta reclamanților apelanți depune la dosar împuternicire avocațială, delegație de substituire, precizare și completare a motivelor de apel și valoarea de circulație a terenului aferent imobilului situat în Municipiul A,-, restituit în cotă de 570/1417 mp.
Instanța, din oficiu, pune în discuție, excepția de necompetență materială a tribunalului, ca primă instanță, în raport cu obiectul pricinii, sub care aspect acordă cuvântul părților.
Reprezentanta reclamanților apelanți solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei la Judecătoria Arad, competentă a soluționa cauza, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost ea precizată.
R E A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad sub nr- la data de 16 decembrie 2008, reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului A și, au solicitat să se constate nulitatea dispoziției nr. 1999/14 aprilie 2008 emisă de Primarul Municipiului A, prin care s-a dispus restituirea în natură a cotei de 570/1417 mp. din terenul aferent imobilului situat în municipiul A,-, în condițiile Legii nr. 10/2001, înscrisă în colectivă 66940 A, către pârâta.
În motivare, s-a arătat că sunt proprietarii apartamentelor cu destinație de locuință nr. 1, 2, 3, 4 și 5 și a cotelor de teren aferente din imobilul situat în A-, înscris în colectivă 66940 A, dobândite prin cumpărare, în baza Legii nr. 112/1995 și ai apartamentelor nr. 9 și 10, reprezentând garaje, dobândite cu titlu de cumpărare, înscrise în 66949 A și 66950 Apartamentele nr. 7 și 8 și cotele de teren aferent din imobil au altă destinație decât locuințe și au fost dobândite cu titlu de restituire în natură în baza Legii nr. 10/2001 de pârâta, prin Dispoziția nr. 622 din 28 aprilie 2005 Primarului Municipiului
Terenul în suprafață de 1417 mp. înscris în 66940 A, se află sub construcții și 570 mp. curte, așa cum rezultă din cartea funciară și este în indiviziune forțată. Cu privire la suprafața de 570 mp. aceasta asigură accesul. 1, 2 și 3 la boxele de la subsol și accesul de la poarta uscată la apartamentele nr. 4, 5, 6, 9, 10 și 11 și este afectată și de utilitățile publice, respectiv conducte de termoficare și alimentarea cu apă pentru corpul, dar nici nu corespunde realității, suprafața reală fiind de 439 mp. iar acest teren a fost restituit pârâtei, deși ei sunt îndreptățiți să dobândească terenul reprezentând curte, proporțional cu cota deținută din construcții.
În drept, reclamanții au invocat prevederile din Legea nr. 10/2001 și art. 36 din Legea nr. 18/1991.
Prin sentința civilă nr. 721/29.01.2009, Judecătoria Arada admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Arad, invocată din oficiu și a declinat, în favoarea Tribunalului Arad, competența de soluționare a acțiunii civile având ca obiect constatarea nulității dispoziției nr. 1999/14.04.2008 emisă de Primarul Municipiului A în baza Legii nr. 10/2001, formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului A, și.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că reclamanții, cumpărători în baza Legii nr. 112/1995, ai unor apartamente din imobilul situat în A, b-dul. - nr. 63, au contestat dispoziția nr. 1999/2008 emisă de Primarul Municipiului A, în baza Legii nr. 10/2001, prin care s-a restituit fostului proprietar, pârâta, cota parte de 570/1417 mp. din terenul aferent construcțiilor, sens în care invocă în drept dispozițiile art. 18 și 20 din Legea nr. 10/2001și art. 36 din Legea nr. 18/1991.
Judecătoria a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 26 al. 3 din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită, la Secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Prin două decizii pronunțate în cadrul soluționării recursului în interesul legii, a statuat următoarele:
- prin decizia nr. IX din 20 martie 2006, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 653 din -:
"Stabilesc că instanța căreia îi revine competența de a soluționa cererile formulate împotriva refuzului persoanei juridice notificate, deținătoare a imobilului, de a emite decizie sau dispoziție motivată de restituire în natură ori de acordare de despăgubiri, potrivit Legii nr. 10/2001, este secția civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul persoana juridică respectivă",
În motivarea respectivei decizii s-a reținut, printre altele, și considerentul potrivit căruia " competența materială a secției civile a tribunalului dea soluționa asemenea litigii este impusă de ansamblul reglementărilor internaționale și naționale aplicabile într-un asemenea domeniu".
- prin decizia nr. XX din 19 martie 2007, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 764 din -:
"Instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate".
În motivarea respectivei decizii, s-au reținut, printre altele, și următoarele:
"Din moment ce s-a reglementat că deciziile, respectiv dispozițiile motivate de respingere a notificărilor sau a cererilor de restituire în natură a imobilelor, pot fi atacate la instanțele judecătorești, iar în cuprinsul art. 2 alin. (2) și în art. 14 din Legea nr. 10/2001 se fac referiri la restituirea imobilelor prin hotărâre judecătorească, este evident că instanța, învestită cu cenzurarea deciziei sau a dispoziției de restituire în natură, nu este limitată doar la posibilitatea de a obliga unitatea deținătoare să emită o altă decizie/dispoziție de restituire în natură. Dimpotrivă, în virtutea dreptului său de plenitudine de jurisdicție ce i s-a acordat prin lege, instanța judecătorească, cenzurând decizia/dispoziția de respingere a cererii de restituire în natură, în măsura în care constată că aceasta nu corespunde cerințelor legii, o va anula, dispunând ea însăși, în mod direct, restituirea imobilului preluat de stat fără titlu valabil. O astfel de soluție se impune și pentru că, în îndeplinirea atribuției de a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de acordare a măsurii reparatorii prin restituirea în natură a imobilului, judecătorul are a și asupra eficienței soluției pe care o adoptă, în timp ce retrimiterea cauzei la unitatea deținătoare a imobilului ar putea conduce la prelungirea nejustificată a procedurii de restituire.
Ca urmare, în raport cu spiritul reglementărilor de ansamblu date prin Legea nr. 10/2001, atribuția instanței judecătorești de a soluționa calea de atac exercitată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererii de restituire a imobilului în natură nu este restrânsă doar la o prerogativă formală de a dispune emiterea unei alte decizii/dispoziții în locul celei pe care o anulează, ci impune ca, în cadrul plenitudinii sale de jurisdicție, nelimitată în această materie prin vreo dispoziție legală, să dispună ea direct restituirea în natură a imobilului ce face obiectul litigiului".
S-a mai reținut că în situația anulării dispoziției de restituire, se impune obligarea organului emitent la emiterea unei noi dispoziții, prin care fie se va respinge notificarea, fie se vor acorda despăgubiri dar, că o astfel de măsură, nu poate fi adoptată de judecătorie, raportat la lipsa sa evidentă de competență materială în această materie.
Judecătoria a mai reținut că decizia invocată de partea pârâtă Municipiul A în apărarea sa, în ceea ce privește competența, este anterioară deciziei nr. XX din 19 martie 2007, pronunțată de, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 764 din -, prezentată anterior, și în baza art. 137, 158, 159 Cod procedură civilă, a admis excepția lipsei de competență materială a Judecătoriei Arad, invocată din oficiu și a declinat în favoarea Tribunalului Arad, competența de soluționare a acțiunii civile având ca obiect constatarea nulității dispoziției nr. 1999/14.04.2008 emise de Primarul Municipiului A în baza Legii nr. 10/2001
La data de 18 martie 2009 reclamanții, și au depus precizare de acțiune, prin care au solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât a Municipiului A, care potrivit art. 19 din Legea nr. 215/2001, este persoana juridică de drept public cu capacitate juridică deplină si patrimoniu propriu.
Prin notele de ședință depuse la 18 martie 2009, reclamanții, și au solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Primarului Municipiului A, invocată prin întâmpinare, deoarece, potrivit art. 23 din Legea nr. 215/2001, primarii sunt autorități executive ale administrației publice locale, iar, în această calitate, primarul emite, conform art. 21 din Legea nr. 10/2001, dispoziții motivate cu privire la restituirea în natură sau echivalent a imobilelor deținute de unitățile administrativ teritoriale, deci dobândește și calitatea procesuală de drept public. Pe fond, arată că nu contestă calitatea pârâtei de persoană îndreptățită la restituirea în echivalent, conform art. 1 din Legea nr. 10/2001, dar restituirea în natură nu este posibilă.
Prin precizarea de acțiune depusă la 15 aprilie 2009, reclamanții, și au dezvoltat motivele de drept și de fapt privind calitatea procesuale activă de a solicita constatarea nulității Dispoziției nr. 1999 din 14 aprilie 2008 emisă de Primarul Municipiului A, în baza Legii nr.10/2001, susținând că justifică interesul în cauză, deoarece, prin dispoziția menționată, au fost vătămați în dreptul recunoscut de lege, respectiv atribuirea terenului aferent construcțiilor reprezentând apartamentele 9 și 10 în baza art. 36 ( 2) din Legea nr. 18/1991 și vânzarea terenului aferent apartamentelor nr. 1, 2, 3, 4 și 5, în baza Legii nr. 112/1995. Prin Legea nr. 10/2001 a fost interzisă restituirea în natură a imobilelor, construcții și teren, către foștii proprietari,în condițiile în care construcțiile au fost vândute în baza Legii nr. 112/1995 chiriașilor, pentru a proteja dreptul acestora și să se permită ca proprietarul locuinței să ajungă la anexele locuinței pe proprietatea altcuiva.
Prin sentința civilă nr. 254/13.05.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada respins acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții, și, împotriva pârâților Municipiul A, Primarul Municipiului A și, pentru constatarea nulității dispoziției nr. 1999/14.04.2008 emisă de Primarul mun.A, fără a acorda cheltuiel ide judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanții au calitate procesuală activă în cauză, deoarece invocă vătămarea unui drept subiectiv prin emiterea dispoziției nr. 1999/14 aprilie 2008, respectiv dreptul de a li se atribui sau, după caz, de a cumpăra, în baza art. 36 ( 2) din Legea nr. 18/1991, cota parte de 570/1417 mp. din terenul aferent imobilului situat în municipiul A,-, având destinația de curte a imobilului.
Pârâtul Primarul Municipiului A are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece, în calitate de autoritate executivă, este învestit de art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, să soluționeze notificările, prin emiterea de dispoziții motivate, astfel că va fi respinsă, ca nefondată, excepția invocată, privind lipsa calității procesuale pasive a Primarului Municipiului
Prin dispoziția nr. 1999/14 aprilie 2008 emisă de Primarul Municipiului A, contestată în cauză de reclamanți, s-a dispus restituirea în natură a cotei de 570/1417 mp. din terenul aferent imobilului situat în municipiul A,-, în condițiile Legii nr. 10/2001, înscrisă în colectivă 66940 A, pârâtei.
Potrivit referatului nr. 8990/02.04.2008, privind motivarea dispoziției arătate mai sus, apartamentele nr. 1-5 din imobilul situat în A, b-dul. - nr. 63, au fost vândute reclamanților, în baza Legii nr. 112/1995. Odată cu vânzarea acestor apartamente, au fost vândute și cote părți din terenul aferent imobilului, respectiv, cota de 690/1417 mp, cota de 94/1417 mp s-a restituit odată cu apartamentele nr. 7 și 8, iar cota de 633/1417 mp a rămas în proprietatea Statului, cotă care este propusă pentru restituirea în natură. Având în vedere că s-a propus restituirea în natură a apartamentului nr. 6, împreună cu cota de teren aferentă acestuia, respectiv, 63/1417 mp, rezultă cota de 570/1417 mp teren, care urmează a fi restituită.
Prin dispoziția nr. 1999/14 aprilie 2008 emisă de Primarul Municipiului A, contestată în cauză de reclamanți, s-a dispus restituirea în natură a cotei de 570/1417 mp. din terenul aferent imobilului situat în municipiul A,-, în condițiile Legii nr. 10/2001, înscrisă în colectivă 66940 A, pârâtei.
Prin dispoziția nr. 1998/14 aprilie 2008 emisă de Primarul Municipiului A, necontestată de reclamanți, s-a dispus restituirea în natură a cotei de 63/1417 mp. din terenul aferent imobilului situat în municipiul A,-, în condițiile Legii nr. 10/2001, înscrisă în colectivă 66940 A, pârâtei.
În speța în cauză, tribunalul a constatat că restituirea în natură a cotei de 570/1417 mp teren este posibilă, fiind în proprietatea statului și este obligatorie pentru entitatea învestită cu soluționarea notificării, potrivit art. 21 și 26 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, reclamanții, și, solicitând desființarea în tot a sentinței și, rejduecând cauza în fond, să se admită acțiunea așa cum a fost precizată, și să se constate nulitatea Dispoziției nr. 1999/14.04.2008 emisă de Primarul mun.
În motivare, se apreciază că instanța de fond nu a făcut o evaluare corectă a probelor din dosar, ceea a dus la aplicarea greșită a legii. Dispozițiile legale invocate în susținerea cererii lor au fost aplicate în mod trunchiat, incomplet și necorelat, fără a se raporta la starea de fapt concretă în care se află terenul restituit în natură.
Apelanții arată că ei sunt proprietarii apartamentelor 1-5 și a cotelor de teren de sub construcții, prin cumpărare, conform Legii nr. 112/1005, precum și a apartamentelor 9 și 10, reprezentând garaje cumpărate în baza Legii nr. 4/1973.
Terenul în cotă de 570/1417 mp se află în indiviziune forțată, pe el aflându-se construcțiile proprietatea reclamanților, reprezentând. 9 și 11, cu destinația de garaje. Instanța nu a ținut cont de acest aspect și nici de configurația construcțiilor, față de care terenul reprezintă "curte" și asigură accesul la poarta uscată a imobilului, la apartamentele 4, 5, 6, 9, 10 și 11, precum și la apartamentele 1, 2, 3, la boxele avute în proprietate, aflate la subsolul imobilului și la pod. Pe acest teren, se mai află și 80 mp din construcția aflată pe-, fiind și afectat de utilități publice ( conducte de termoficare și alimentare cu apă). Față de aceste servituți, ce grevează terenul, cota de 570/1417 mp nu putea fi restituită în natură, în acest sens trebuind a fi interpretate dispozițiile Legii nr. 10/21001, art. 1 alin. 2, art. 18 lit. d și art. 20 alin. 2, precum și ale art. 21, 22 și 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995 și art. 33 din HG nr. 20/1996 modificat.
În drept, se invocă dispozițiile art. 282 alin. 1.pr.civ..
Intimații Municipiul A, prin Primar, și Primarul Municipiului A, au solicitat prin întâmpinarea depusă la dosar, respingerea prezentului apel, ca nefondat, reiterând apărările invocate în fața primei instanțe ( filele 29-30), pe care nu le vom mai relua, având în vedere că au fost deja expuse.
În drept, se invocă dispozițiile art. 296.pr.civ. art. 1, 2, 7, 21 și 26 din Legea nr. 10/2001 republicată, Cap. 1, pct. 1 lit. a din nr. 250/2007.
La termenul de judecată din 10.11.2009, în baza dispozițiilor art. 295 alin. 1. pr.civ. instanța, din oficiu, a invocat excepția de necompetență materială a tribunalului, ca primă instanță, în raport cu obiectul pricinii, excepție ce se impune a fi analizată cu prioritate, potrivit art. 137 alin. 1.pr.civ..
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau după caz, al entității investite cu soluționarea notificării.
Coroborând acest articol de lege cu prevederile art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001 republicată, care definește sfera noțiunii de "persoană îndreptățită" în sensul legii speciale de reparație, rezultă că poate apela la calea prevăzută de art. 26 alin. 3 din lege, doar persoana care se pretinde îndreptățită la restituirea în natură a unui imobil ce se încadrează în prevederile art. 2 din lege. Doar această persoană, notificatorul, poate contesta decizia, sau, după caz, dispoziția motivată emisă în finalizarea procedurii administrative prevăzută de lege, în condițiile art. 26. În ceea ce privește terții, străini de procedura de restituire și, implicit de dispoziția emisă, ei nu legitimează calitate procesuală activă într-o astfel de contestație, ci pot apela la justiție, în condițiile art. 21 din Constituția României și art. 6 din CEDO, însă pe calea unei acțiuni de drept comun, în constatarea nulității absolute a unui înscris (dispoziția) ce constituie titlu de proprietate, ca înscris autentic, potrivit art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001.
Fiind vorba de o acțiune în constatarea nulității absolute a unui înscris autentic, act ce nu este evaluabil în bani, Curtea constată că nu există nici un temei legal care să confere în favoarea tribunalului, ca primă instanță, competența de soluționare a prezentei acțiuni civile așa cum a fost ea formulată, fiind incidente prevederile art. 1 pct. 1.pr.civ. ce stabilesc competența judecătoriei, ca instanță de drept comun.
Cele două decizii invocate de Judecătoria Arad, ca temei al declinării competenței ( decizia IX din 20 martie 2006 și decizia nr. XX din 19 martie 2007) nu sunt incidente în cauză, ele referindu-se la acțiunea în obligația de a face ( de a emite decizia sau dispoziția) promovată tot de persoana îndreptățită, în vederea finalizării procedurii speciale prevăzută de Legea nr. 10/2001 republicată. Competența tribunalului dea proceda, în cadrul unei astfel de cereri, la soluționarea în fond a notificării ( lucru stabilit prin deciziile arătate), nu este de natură să atragă competența materială a aceleiași instanțe, în cadrul unei acțiuni în constatarea nulității titlului de proprietate emis în finalizarea notificării, în acest din urmă caz, fiind în prezența unei acțiuni de drept comun, sens în care s-a pronunțat în mod constant instanța supremă, prin decizii de speță.
Ca atare, având în vedere că tribunalul a pronunțat sentința atacată cu încălcarea normelor imperative referitoare la competența materială, în baza dispozițiilor art. 297 alin. 2.pr.civ. Curtea va admite prezentul apel, va anula sentința apelată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Arad.
Față de prioritatea excepției reținute, Curtea nu va analiza temeinicia motivelor invocate prin cererea de apel, ce vizează fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 254/13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații Municipiul A, Primarul Municipiului A și.
Anulează sentința apelată și trimite dosarul la Judecătoria Arad, spre competentă soluționare.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red. /16.11.2009
Tehnored. 12 ex./16.11.2009
Prima instanță:
PREZENTA SE:
reclamanți -, A,-,.1, jud.
-, -"-
-, -"-
-, -"-
-, -"-
- -"-
- -"-
pârâți - Municipiul A, prin Primar,-, jud. A
- Primarul Municipiului -"-
-, prin mandatar,
A,-, jud.
Președinte:Claudia RohneanJudecători:Claudia Rohnean, Maria Lăpădat
