Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 26/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.26/
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paulina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanții pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL LOCAL C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.1727 din 9 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimata pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor B, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelanții pârâți avocat în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, pentru intimații reclamanți avocat în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsint intimata pârâtă Comisia Centrală pentru stabilirea Despăgubirilor
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.87 și urm. Cod procedură civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Avocat pentru apelanții pârâți, susține că instanța de fond a modificat obiectul cererii dedus judecății, întrucât în cererea de judecată pârâții au fost chemați în judecată în subsidiar în calitate de copârâți, pentru ca apoi să fie obligați la despăgubiri în mod direct. Astfel că, față de disp.Legii nr.10/2001, cererea era inadmisibilă.
De asemenea, greșit s-a respins excepția tardivității cererii, deoarece schimbarea obiectului cererii din echivalent bănesc în echivalent fizic este o modificare făcută peste termenul prev. de art.132 cod pr.civilă - la intrarea în dezbaterea fondului. Mai susține că, Municipiul C prin Primar și Consiliul Local C nu au calitate procesual pasivă, acest lucru rezultând nu numai din dispozițiile Legii nr.120/2001 și ale Legii nr.215/2001, ci chiar și din dispozitivul hotărârii, în care deși este admisă acțiunea împotriva tuturor pârâților, este obligat numai pârâtul Primarul Municipiului
Mai arată apărătorul apelanților, că reclamanții pretind proprietatea bunului de la nr.55 pe str.- cel M - fost 49. Din situația juridică și istoricul de rezultă că prin renumerotare, imobilele de la nr.49-51, actualul 45 și nu 55 au aparținut altui proprietar, nicidecum familiei, la nr.55 figurează un imobil cu altă configurație juridică, deci reclamanții nu au făcut dovada de persoane îndreptățite asupra bunului pretins, iar acțiunea trebuia respinsă ca nefondată.
Dat fiind aceste neclarități vizând bunul pretins, notificarea nu a fost rezolvată până în prezent, nepronunțarea unei decizii nefiind imputabilă pârâților apelanți, nerezolvarea neconstituind un refuz al pârâților, solicită admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Instanța față de susținerile apărătorului apelanților pârâți, face precizarea că în dispozitivul hotărârii pronunțate de instanța de fond, există mențiuni clare referitoare la obiectul cererii și le consideră explicite pentru toate părțile.
Apărătorul intimaților reclamanți avocat, având cuvântul susține că instanța de fond a modificat prin hotărârea pronunțată obiectul dedus judecății; în mod eronat a respins excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecată; având în vedere subsidiarul cererii de chemare în judecată, în mod greșit a fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
De asemenea, mai susține că ulterior fiind precizat subsidiarul inițial al cererii de chemare în judecată, reclamanții nu au solicitat acordarea unor despăgubiri bănești în mod direct, ci Comisiei Centrale pentru Acordarea Despăgubirilor. Având în vedere că s-a solicitat acordarea de măsuri compensatorii atât prin acțiune, cât și prin notificare - în imposibilitatea restituirii în natură, modalitatea în care acestea vor fi acordate nu a reprezentat o modificare a obiectului cererii și nu a încălcat principiul disponibilității.
Apreciază că intimații reclamanți au făcut dovada că sunt persoane îndreptățite în accepțiunea Legii nr.10/2001, defunctul a deținut atât imobilul situat în C-,ce face obiectul prezentei cauze, cât și imobil situat în C,- - ce face obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului Constanța, solicitând respingerea apelului formulat de pârâți ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Instanța rămâne în pronunțarea asupra apelului de față.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea adresată Tribunalului Constanța și înregistrată sub nr-, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Primarul municipiului C, Consiliul Local C Municipiul C-prin Primar și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună:
În principal, restituirea în natură a imobilului situat în C,--fost 49 - compus din teren în suprafață de 135. și construcție, iar în subsidiar, acordarea de măsuri compensatorii-despăgubiri bănești-pentru imobilul situat în C,--fost 49-compus din teren în suprafață de 135. și construcție, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Au susținut reclamanții că prin notificarea înregistrată sub nr. 2069/22.10.2001 la. au solicitat pârâtului Primarul municipiului C restituirea în natură a imobilului situat în C,--fost 49-compus din teren în suprafață de 135 mp și construcție,imobil care a fost proprietatea autorului lor, fiind dobândit de acesta în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat nr. 2630/12.11.1931 și transcris sub nr.2973/12.11.1931.
S-a învederat că imobilul a trecut în proprietatea statului prin aplicarea în mod abuziv a dispozițiilor Decretului nr.92/1950,reclamanții sunt moștenitori ai proprietarului acestui imobil,iar de la momentul depunerii notificării și până la acest moment,reclamanții nu au primit niciun răspuns din partea pârâtului,aspect care nu poate fi de natură a îngrădi accesul la justiție.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr.10/2001.
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare,pe calea căreia a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la cererea introductivă de instanță,susținând că,în cursul procedurii administrative de restituire prevăzute de Legea nr.10/2001, entitatea competentă a se pronunța asupra tuturor pretențiilor de restituire este cea căreia îi incumbă, potrivit legii,obligația de restituire, și anume unității deținătoare sau entității învestite cu soluționarea notificării,în speță Primăria municipiului
Procedura administrativă prevăzută de titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedură în cadrul căreia Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are competența de a emite decizii conținând titlul de despăgubire,este distinctă de procedura administrativă de soluționare a notificărilor.
Reclamanții au propus pentru dovedirea pretențiilor invocate proba cu înscrisuri și proba cu expertiza tehnică judiciară imobiliară pentru identificarea imobilului și determinarea valorii de circulație a acestuia.
Pârâții Primarul municipiului C,Consiliul Local C și Municipiul C-prin Primar au solicitat administrarea probei cu înscrisuri constând în situația juridică a imobilului,istoricul de rol fiscal,stadiul soluționării notificării și documentația anexată acesteia.
Instanța a încuviințat administrarea probatoriilor solicitate de părți, constatând depunerea la dosar a următoarelor înscrisuri: notificarea înregistrată sub nr.2068/22.10.2001 la., actul de vânzare autentificat nr.2630/12.11.1931 și transcris sub nr.2973/12.11.1931, certificat de calitate de moștenitor nr.109/27.09.2001 de pe urma defunctei, certificat de moștenitor nr.518/21.12.2001 de pe urma defunctului, certificat de calitate de moștenitor nr.306/19.11.1999,adresa nr.48008/05.05.2007 eliberată de Serviciul Administrație Publică Locală din cadrul Primăriei municipiului C privind stadiul soluționării notificării reclamanților, adresa nr.39606/04.04.207 eliberată de Direcția Patrimoniu din cadrul Primăriei municipiului C privind situația juridică a imobilului,însoțită de anexe,istoricul de rol al imobilului.
Raportul de expertiză tehnică-judiciară întocmit de expertul a fost depus la dosar,părțile declarând că nu au obiecțiuni cu privire la expertiză.
Excepția de ordine publică invocată de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost examinată cu prioritate,în temeiul prevederilor art.137 alin.1 Cod pr.civilă și prin încheierea motivată cu caracter interlocutoriu din data de 10.04.2007 a fost respinsă,apreciindu-se că această autoritate dobândește legitimare procesuală numai în cadrul procedurii ulterioare verificării întrunirii cerințelor Legii nr.10/2001 privitoare la calitatea de persoană îndreptățită și caracterul abuziv al preluării imobilului în perioada de referință a legii,respectiv în cadrul procedurii acordării efective a despăgubirilor,astfel cum rezultă din prevederile art.13 și art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005.
Soluționând pe fond cauza - Tribunalul Constanțaa pronunțat sentința civilă nr.1727 din 9 octombrie 2007, prin care a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului C, Municipiul C prin Primar, Consiliul Local C și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
S-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul compus din teren în suprafață de 135,00. și contrucție P + 2
A fost obligat pârâtul Primarul Municipiului C să acorde reclamanților, pentru alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situația în care măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de reclamanți.
A fost respinsă cererea reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții au calitate de persoane îndreptățite pentru acordarea de măsuri reparatorii pe imobilul în litigiu - așa cum prevăd disp.art.27 din Legea nr.10/2001.
A fost respinsă acțiunea față de pârâta Comisia Centrală pentru stabilirea Despăgubirilor, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă - deoarece ea dobândește această calitate - numai în cadrul procedurii de acordare efectivă a despăgubirilor - așa cum rezultă din prevederile art.13 și art.16 din titlul VII al Legii nr.247/2005.
În termen legal, împotriva sentinței civile nr.1727 din 9 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța au declarat apel - pârâții Primarul Municipiului C, Municipiul C prin Primar, Consiliul Local
Motivează apelul arătând în instanța de fond a modificat obiectul cererii deduse judecății. În cererea introductivă au fost chemați în judecată în subsidiar în calitate de copârâți, pentru a fi obligați la despăgubiri direct.
În atare situație, cererea trebuia respinsă ca inadmisibilă față de dispozițiile Legii nr.10/2001.
1.Reclamanta nu și-a modificat obiectul cererii în sensul obligației de a face - respectiv de a propune măsuri de despăgubiri.
Cu toate acestea, instanța de fond a modificat obiectul cererii, cu prilejul pronunțării, fără a pune în discuția contradictorie a părților.
2.Greșit instanța a respins excepția tardivității modificării cererii.
Schimbarea obiectului cererii din echivalent bănesc în echivalent fizic este o modificare în sensul legii care este făcută peste termenul prevăzut de art.132 cod pr.civilă, modificare care trebuia respinsă ca tardivă.
3. Municipiul C și Consiliul Local C nu au calitate procesual pasivă - fapt ce rezultă din dispozițiile Legii nr.10/2001 și ale Legii nr.215/2001.
Deși din dispozitiv rezultă că acțiunea este admisă împotriva tuturor pârâților este obligat numai pârâtul Municipiului
4. Pe fondul cauzei - reclamanții nu au făcut dovada că au calitatea de persoane îndreptățite și nu a fost identificat imobilul în litigiu a cărui restituire o solicită.
Din situația juridică și istoricul de rol rezultă că prin renumerotare, imobilele de la nr.49-51 actualul 45 și nu 55 au aparținut altui proprietar și nicidecum familiei.
Mai mult, la nr.55 figurează un imobil cu o altă configurație juridică în 690. teren, iar nu imobilul descris de reclamanți.
În situația juridică a bunului se arată că imobilul actual 55-57 figurat în vechime cu nr.57.
În plus, la data naționalizării acest bun, iar nu cel pretins în acțiune, aparținea în proprietate lui, întrucât el ieșise din patrimoniul defunctului, a cărui moștenitori se pretind reclamanții.
În concluzie, reclamanții nu au făcut dovada de persoane îndreptățite asupra lucrului pretins, iar acțiunea trebuia respinsă ca nefondată.
Neemiterea unui decizii sau dispoziții motivate, asupra notificării - nu poate fi considerat un refuz, dată fiind cele menționate mai sus.
Pentru considerentele expuse au solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și pe fond respingerea acțiunii formulate de către reclamanți în contradictoriu cu pârâții.
Analizând sentința apelată în baza motivelor de apel formulate, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele:
1. Din interpretarea corectă a dispozițiile înscrise în art.129 - 130 și art.132 cod pr.civilă, rezultă că modificarea unei acțiuni nu se poate face decât până la prima zi de înfățișare sau în cadrul termenului acordat de instanță în acest scop. Orice modificare făcută după această dată nu poate fi primită decât dacă pârâtul achiesează.
În cauză, nu ne aflăm în fața unei modificări a acțiunii în sensul dispozițiilor legal citate, pentru că reclamanții nu și-au modificat obiectul acțiunii, nici instanța prin hotărârea pronunțată.
Reclamanții în baza acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâții au solicitat prin hotărâre judecătorească ce se va pronunța:
- în principal - restituirea în natură a imobilului situat în C,- fost 49, compus din teren în suprafață de 135. și construcție;
- în subsidiar, acordarea de măsuri compensatorii, despăgubiri bănești pentru imobilul situat în C,- - fost 49, compus din teren în suprafață de 135. și construcție.
Soluționând pe fond cauza, instanța a pronunțat sentința civilă nr.1727/2007, prin care a admis acțiunea în parte și a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent și a obligat apelanții pârâți să le acorde în compensare alte bunuri sau servicii, ori să propună acordarea de despăgubiri în situația în care, măsura compensării nu este posibilă sau acceptată de către persoanele îndreptățite - situație în care nu a modificat obiectul cererii dedus judecății.
O astfel de critică nu se poate reține, deoarece precizarea instanței, conform căreia apelanții urmează să propună acordarea de despăgubiri - în natură - în care măsura compensării nu este posibilă sau acceptată de către persoanele îndreptățite - consacră principiul reparatoriu al Legii nr.10/2001 - modificată, respectiv, a disp.art.26 alin.1.
Având în vedere că s-a solicitat acordarea de măsuri compensatorii/reparatorii, atât prin acțiune cât și prin modificare - în eventualitatea imposibilității restituirii în natură - modalitatea în care aceasta urmează a fi acordate (compensare în natură sau propunere privind acordarea de despăgubiri), nu reprezintă o modificare a obiectului cererii de chemare în judecată și nu încalcă principiul disponibilității, instanța pronunțându-se în limitele investirii.
2. Privitor la excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecată.
În mod corect instanța de fond a respins excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecată invocată de către părți - constatând ă nu este vorba de nici o modificare a obiectului cererii de chemare în judecată - doar de o precizare a modalității de acordare a despăgubirilor în măsura în care nu este posibilă restituirea în natură a imobilului, prev. de Legea nr.10/2001.
În aceste condiții nefiind vorba de o modificare a cererii de chemare în judecată - invocarea acestei excepții nu este justificată și în mod corect instanța de fond a stabilit că nu se impunea discutarea acestei excepții - fapt pentru care a respins-
3. Privitor la excepția lipsei calității procesual pasive a apelanților pârâți Municipiul C reprezentat prin Primar și Consiliul local
Calitatea procesual pasivă presupune existența identității între persoana chemată în judecată, pârâtul și subiectul pasiv al raportului obligațional dedus judecății.
Cu alte cuvinte,analizarea calității procesual pasive se va realiza implicit și prin raportare la obiectul pretențiilor și specificul acțiunii.
Cererea care a format obiectul dosarului de față a vizat o acțiune în restituire directă întemeiată pe dispozițiile speciale ale Legii nr.10/2001, ea urmărind repararea prejudiciului suferit ca urmare a preluării abuzive.
În conformitate cu aceste prevederi ale legii speciale, respectiv art.23 alin.6 "în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor".
În același sens, Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, prevăd la pct.21.5 "în cazul în care entitatea obligată la restituire este unitatea administrativ teritorială, organul de conducere abilitat expres de lege este primarul. Având în vedere această precizare expresă a legiuitorului rezultă că nu este necesară o aprobare prealabilă sau ulterioară a restituirii de către consiliul local ori județean, după caz, responsabilitatea aplicării legii aparținând în totalitate primarului".
Rezultă cu claritate din dispozițiile legale rubricate, în cele ce preced că Primarul Municipiului C este organul executiv, expres abilitat de legea specială să emită dispozițiile motivate și să pună în aplicare măsurile de restituire în natură ori prin echivalent, fără ca această prevedere să contravină dispozițiilor cu caracter general, privind administrația publică locală, căci primarul acționează, în mod evident, ca un reprezentant al unității administrativ teritoriale și nu în nume personal.
Dispozițiile de ordin general, respectiv art.3 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale prevăd: "prin autonomia locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă treburile publice, în condițiile legii. Acest drept se exercită de către consiliile locale și de către consiliile locale și de către primar".
Pe de altă parte, art.21 alin.2 din același act normativ prevede "în justiție unitățile administrativ teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar ori președintele consiliului județean".
În cele din urmă, dispozițiile art.12 alin.5 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia prevăd "unitățile administrativ teritoriale sunt reprezentate de către consiliile județene, de Consiliul General al Municipiului B sau de consiliile locale care sau mandat scris președintelui consiliului județean sau primarului".
În concluzie, atât Consiliul Local C, cât și Municipiul C au calitate procesual pasivă, chiar dacă prin dispozitiv a fost obligat pârâtul Primarul Municipiului C să acorde reclamanților pentru imobilul menționat în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, în situația în care măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de reclamanți.
În situația în care s-ar pune problema acordării de bunuri în compensare, aceasta aparține Municipiului C, iar procedura internă presupune din punct de vedere administrativ adoptarea unei hotărâri a Consiliului Local C - pentru punerea în aplicare a celor dispuse de Municipiul
4. Pe fondul cauzei reclamanții au făcut dovada că sunt persoane îndreptățite în accepțiunea dispozițiilor art.3 și 4 din Legea nr.10/2001 - la măsuri reparatorii pentru imobilul ce a aparținut autorului lor.
Cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2630 din 12 noiembrie 1931 și transcris sub nr.2973 din 12 noiembrie 1931 - reclamanții au probat că defunctul a dobândit în proprietate imobilul în litigiu.
La data preluării imobilului, conform Decretului nr.92/1950, decedase, imobilul aflându-se în proprietatea și posesia moștenitorilor acestuia, astfel cum rezultă din istoricul de rol.
Acesta este motivul pentru care la poziția 409 actului de naționalizare - apare și nu. Nu rezultă din actele existente la dosar că imobilul ar fi fost înstrăinat, stare de minorat a descendenților, explică înscrierea altei persoane rudă cu moștenitorii - fapt reținut și de către instanța de fond.
Conform raportului de expertiză efectuat în cauză a fost identificat imobilul în litigiu care aparținut defunctului și se afla amplasat pe strada - cel M nr.55,
Construcția a fost demolată și pe teren a fost edificată o altă construcție - fapt pentru care, instanța, în baza art.27 din Legea nr.10/2001 a dispus obligarea Primarului Municipiului C să acorde reclamanților, pentru imobilul în litigiu - măsuri reparatorii prin echivalent.
Susținerea apelanților că nu a fost soluționată, neemițându-se decizie sau dispoziție motivată neimputabilă lor - avea drept consecință respingerea acțiunii formulată de către reclamanți - este înlăturată de către instanță pentru următoarele:
Absența răspunsului persoanei juridice deținătoare are valoarea unui refuz care a fost cenzurat de către instanța de fond, tot în condițiile procedurii speciale prevăzute de Legea nr.10/2001.
legiuitorului și necorelarea dispozițiilor legale cuprinse în actul normativ de referință nu poate constitui o în calea persoanei îndreptățite de a-și valorifica drepturile recunoscute de lege și nici unt emei de aop une într-o situație de inferioritate față de persoanele care primesc răspuns în termenul prevăzut de lege, în condițiile în care nu are nici o culpă. A considera că acțiunea trebuia respinsă nu înseamnă numai a da dovadă de un formalism nejustificat, dar a și nesocoti caracterul reparatoriu al acestei legi și a obstacula persoanele îndreptățite în redobândirea drepturilor recunoscute de lege, impunându-se să aștepte în mod nelimitat un răspuns și să fie la discreția unor persoane juridice deloc interesate în a pierde imobilul.
Prin urmare, în mod corect instanța a examinat fondul cauzei, pronunțând o soluție legală și temeinică.
Ca atare, curtea în baza art.296 cod procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat de către apelanții pârâți împotriva sentinței civile nr.1727 din 9 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil civil formulat de apelanții pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL LOCAL C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.1727 din 9 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimata pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond:
Red.dec.Jud./12 ex.
Tehnored./28.02.2008.
Președinte:Paulina GeorgescuJudecători:Paulina Georgescu, Vanghelița Tase
