Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 26/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 26/C/17.02.2010
Ședința publică de la 17 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - -
Pe rol, soluționarea apelurilor formulate de apelanții reclamanți-intimați, domiciliat în C, str. - nr. 113, județ C, domiciliată în C-, -.129,. A,. 5, județ C,-, domiciliată în C,-, -.119,.53, județ C și apelantul pârât-intimat PRIMARUL MUNICIPIULUI CONSTANTA, cu sediul în C, b-dul. - nr. 51, județ C - împotriva sentinței civile nr. 632/07.05.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, cererea de chemare în judecată având ca obiect "contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns avocat pentru apelanții reclamanți G, și -, potrivit împuternicirii avocațiale seria -, nr. 50385/21.07.2009 (fila 8) și avocat pentru intimatul pârât Primarul Municipiului C, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 1836/20.07.2009 (fila 10).
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 51 din Legea nr. 10/2001.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-au evidențiat părțile, stadiul dosarului și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Totodată învederează că apelantul pârât Primarul Municipiului C nu a depus relațiile și înscrisurile solicitate de instanță la termenul anterior.
Apărătorul intimatului pârât depune la dosar cu adresa nr. R-/12.01.2010, emisă de Primăria Municipiului C-Direcția Administrație Publică Locală, la care a fost anexată, în copie, sentința civilă nr. 285/2009 și de pe Dispoziția nr. 191/08.01.2010, prin care s-a acordat în compensare terenul situat în-, în suprafață de 299 mp.
Depune, de asemenea, Proces-verbal nr. 17197/10.02.2010 întocmit de Primăria Municipiului C - Direcția Patrimoniu-lista cu terenurile ce pot face obiectul atribuirii în compensare conform Legii nr. 10/2001, pe luna februarie 2010, alcătuită conform art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, prin care se arată că Municipiul C nu dispune, momentan, de rezerve de teren pentru a fi atribuit în compensare.
Întrebat fiind, apărătorul ales al apelanților reclamanți arată că a luat cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse la acest termen, dar nu i-a fost înmânat un exemplar al acestora și solicită comunicarea lor. Precizează că nu a fost depus Procesul-verbal de punere în posesie și nici lista cu terenurile ce pot face obiectul atribuirii în compensare conform Legii nr. 10/2001, pe luna ianuarie 2010, lăsând la aprecierea instanței asupra utilității completării înscrisurilor pentru soluționarea cauzei.
Apărătorul ales al intimatului pârât comunică apărătorului ales al apelanților reclamanți câte un exemplar al înscrisurilor prezentate la acest termen și apreciază ca procesul-verbal de punere în posesie nu prezintă relevanță, iar lista cu terenurile ce pot face obiectul atribuirii în compensare conform Legii nr. 10/2001, pe luna ianuarie 2010 ca fiind inutilă având în vedere împrejurarea că hotărârea instanței urmează a se pronunța în cursul lunii februarie.
Instanța, deliberând, în raport de Dispoziția nr. 191/08.01.2010 a Primăriei Municipiului C, de Sentința civilă nr. 258/04.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr-, în baza căreia a fost emisă dispoziția mai sus-menționată, precum și lista cu terenurile ce pot face obiectul atribuirii în compensare conform Legii nr. 10/2001, pe luna februarie 2010, apreciază ca nefiind necesară și utilă pentru justa soluționare a cauzei, prezentarea înscrisurilor referitoare la atribuirea efectivă și punerea în posesie.
Întrebate fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul ales al apelanților reclamanți, având cuvântul, solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 632/07.05.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr-, în sensul schimbării în parte a acesteia, în sensul acordării de măsuri reparatorii constând în acordarea unui teren în suprafață de 1.500 mp situat în municipiul C, de aceeași natură și valoare cu terenul imposibil de restituit în natură, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța seria - nr. 218/14.10.2009, în cuantum de 1.500 lei, reprezentând onorariu avocat.
atenției instanței împrejurarea că într-o situație similară, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar: sentința civilă nr. 258/04.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr- și Dispoziția nr. 191/08.01.2010 a Primăriei Municipiului C, emisă în executarea acestei hotărâri judecătorești, intimatul pârât a procedat la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Având cuvântul, apărătorul ales al intimatului pârât, pune concluzii de respingere ca nefondat a apelului declarat de apelanții reclamanți întrucât, așa cum rezultă din înscrisurile prezentate, nu există teren care să poată fi acordat în compensare. În ceea ce privește hotărârea judecătorească prezentată, sentința civilă nr. 258/04.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, la momentul soluționării speței a existat un astfel de teren și a fost posibilă acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în compensarea cu teren echivalent valoric.
Totodată, pune concluzii de admitere a apelului declarat de intimatul pârât Primarul Municipiului C, cu consecința schimbării în parte a hotărârii atacate, în sensul înlăturării din cuprinsul dispozitivului a obligației de a înainta notificarea către Secretariatul Comisiei Centrale. Solicită obligarea apelanților reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelurilor formulate.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
La 25 februarie 2008 reclamanții G, și au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului C, acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul - teren intravilan în suprafață de 1500 mp situat în C, str. - identificat ca fiind lotul 41/84, în modalitatea compensării cu un alt teren din domeniul privat al Municipiului C, echivalent ca valoare și amplasament, teren ce a fost preluat abuziv, fără titlu, prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii și administrației de stat.
În subsidiar, în măsura în care compensarea nu este posibilă, s-a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor bănești.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că, în calitate de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru imobilul preluat abuziv, au notificat, în procedura prevăzută de Legea nr.10/2001, Primarul Municipiului C pentru restituirea în natură sau măsuri reparatorii pentru terenul menționat, notificare ce nu a fost soluționată până la promovarea acțiunii.
Ulterior, prin sentința civilă nr.2244/2006 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a admis cererea reclamanților, fiind obligat Primarul Municipiului C la emiterea dispoziției motivate, hotărâre ce nu a fost respectată de către pârât.
Reclamanții G, și sunt moștenitorii numiților și, aspect ce este probat cu certificatul de moștenitor nr.340/1971 emis de fostul notariat de Stat Județean C și certificatul de moștenitor nr.587/1981 emis de fostul Notariat de Stat Județean
Autorii reclamanților au deținut în proprietate suprafața de teren în litigiu, aspect ce rezultă din aceleași certificate de moștenitor.
Se susține că terenul menționat a fost preluat de către stat în mod abuziv, fără titlu și fără temei legal, prin acte de dispoziție ale organelor locale, fără ca reclamanții să fie despăgubiți.
Față de situația de fapt evidențiată, se apreciază a fi incidente dispozițiile art.6 și art.2 lit. i din Legea nr.10/2001.
Referitor la dovada dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu a autorilor reclamanților se face trimitere la notificarea numitei cu nr.203/06.11.1957 transmisă prin executorul judecătoresc al fostului Tribunal Popular al orașului C, prin care în calitate de vânzător, în scopul stingerii definitive a diferendelor de proprietate cu autorul reclamanților, numitul, care a cumpărat terenul, recunoaște acestuia proprietatea lotului 41/84, în suprafață de 1500 mp, cu vecinătățile - răsărit, - apus și Șoseaua - miazăzi, la certificatul de atestare fiscală nr.74581/1996, eliberat de Administrația Financiară, din care rezultă că numitul a figurat la matricola nr.106 din perioada 1958 - 1961, cu teren în suprafață de 1500 mp precum și la relațiile comunicate de SC SA din care rezultă că terenul a fost atribuit fostei întreprinderi C de către fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al Municipiului C, pentru folosință provizorie, în vederea depozitării tiparelor metalice iar după anul 1978, prin dispoziția organelor locale, a fost dat pentru extinderea Cimitirului Palas
Prin sentința civilă nr. 632 din 7 mai 2009 Tribunalul Constanțaa admis în parte acțiunea reclamanților G și în sensul că a respins cererea de obligare a pârâtului la restituirea în natură, în modalitatea compensării, a terenului în suprafață de 1500 mp, obligând pârâtul Primarul Municipiului C să înainteze notificarea formulată de reclamanți către Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor, în conformitate cu prevederile Titlului VII din Legea nr.247/2005, în vederea acordării de despăgubiri bănești pentru imobilul teren în suprafață de 1500 mp situat în Municipiul C, str. -, reprezentând lotul 41/48.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a stabilit că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la restituirea terenului în suprafață de 1500 mp ce a aparținut autorilor lor și, imobilul fiind preluat de stat fără titlu și atribuit fostei întreprinderi C de către fostul Comitete Executiv al Consiliului Popular al Municipiului
Din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că terenul nu poate fi restituit în natură deoarece este afectat de extinderea unui cimitir și de un bulevard și, reținând că la nivelul Municipiului C nu există terenuri pentru a fi acordate în compensare, tribunalul a stabilit că modalitatea de restituire poate fi numai sub formă de despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale referitoare la regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții G, și și pârâtul Primarul Municipiului
În apelul formulat reclamanții au criticat sentința primei instanțe sub aspectul respingerii cererii lor de a li se acorda măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 1500 mp, sub forma compensării cu un alt teren din domeniul privat al Municipiului
Consideră reclamanții că instanța în mod greșit a respins această cerere fără ca în prealabil să solicite pârâtului depunerea listei întocmite în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 și că nu a apreciat corect asupra lipsei de eficiență practică a măsurii dispuse în condițiile în care este notoriu faptul că Fondul Proprietatea nu funcționează încă. Invocă în acest sens hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele contra României și arată că soluția criticată este în contradicție cu prevederile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional.
În apelul formulat, pârâtul Primarul Municipiului Cas usținut că instanța a aplicat greșit dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, incidente în speță, obligând nelegal Primarul Municipiului C să înainteze notificarea către Secretariatul Comisiei Centrale în vederea acordării despăgubirilor bănești pentru imobil. Arată că instanța nu a observat dispozițiile art. 16 alin. 21din același act normativ care stabilesc că dispozițiile autorităților administrației publice locale, după centralizarea lor, sunt înaintate de către prefecți Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, aceasta nefiind deci o obligație a primarului.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport cu motivele invocate, instanța reține următoarele:
În calitatea lor de persoane îndreptățite la a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, reclamanții au solicitat ca în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 2 din lege, pentru imobilul din C, str. - -, lotul 41/84, imposibil de restituit în natură din cauza extinderii unui cimitir și a unui bulevard, autoritatea administrativă locală să fie obligată să le acorde măsuri reparatorii constând în principal în compensarea cu alte bunuri (imobile) pe care le putea oferi pârâtul și numai în situația în care s-ar fi dovedit că asemenea bunuri nu există în mod obiectiv în patrimoniul pârâților, să li se acorde despăgubiri bănești, echivalente valorii de circulație a imobilului.
Solicitarea reclamanților de a se avea în vedere cu prioritate măsura compensării nu este vădit neîntemeiată pentru că, potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, text ce reglementează măsurile reparatorii prevăzute de această lege, "în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsurile reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv".
Se observă din interpretarea textului legal citat că scopul cel mai important al Legii nr. 10/2001 a fost acela de a găsi modalitățile cele mai adecvate și echitabile de dezdăunare a foștilor proprietari sau a succesorilor lor pentru prejudiciile cauzate de preluarea de către stat a imobilelor acestora în baza unor acte sau fapte juridice calificate de lege ca abuzive. S-a considerat astfel de către legiuitor că măsura compensării cu alte bunuri echivalente ar fi o modalitate mai adecvată de reparație, cu atât mai mult cu cât modalitatea de despăgubire întrunește condiția acordului beneficiarului.
Deși prevăzută de lege și generoasă în aparență, măsura oferirii în compensare a unui imobil în schimbul celui preluat abuziv a fost însă deficitar reglementată de legiuitor, care a stabilit numai că măsura compensării se poate lua prin decizia sau dispoziția motivată a unității deținătoare (art. 1 alin. 3), primarii sau conducătorii acestor unități având obligația de a afișa lunar un tabel care să cuprindă bunurile disponibile ce pot fi acordate în compensare (art. 1 alin. 5). Limitele acestei proceduri sunt evidente în condițiile în care identificarea și oferirea bunurilor imobile în compensarea celor care nu mai pot fi retrocedate este o abilitare a persoanei juridice deținătoare, singura competentă să stabilească care sunt bunurile de care are nevoie, întocmirea tabelului cu bunurile disponibile nefiind supus cenzurii instanței în această procedură ori într-o altă procedură reglementată în mod expres de legiuitor.
Lipsa de coerență și previzibilitate a dispozițiilor legale care reglementează această procedură de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, precum și lipsa unei proceduri legale de verificare a modului de îndeplinire a obligației de întocmire a tabelului cu bunurile disponibile a dat naștere la aplicarea discriminatorie de către autoritățile administrației locale constănțene a prevederilor legale privind compensarea, în lipsa unor criterii legale și transparente de acordare a unor bunuri în compensare în diferite situații, ridicându-se numeroase semne de întrebare cu privire la faptul de a ști de ce numai anumite persoane îndreptățite pot beneficia de această procedură în timp ce altele, cum este și cazul reclamantei, nu pot avea acces la o asemenea modalitate de reparație, prevăzută de lege.
cu alegerea între modalitatea de reparație prin compensare ori prin echivalent bănesc și pusă în fața realității privind absența funcționalității mecanismului de acordare a despăgubirilor prin intermediul fondului "Proprietatea" (reținută constant în hotărârile în materie ale Curții Europene a Drepturilor omului, ca motiv de condamnare a Statului Român), reclamanta apelantă a optat cu prioritate, opțiune concordantă cu prevederile art. 1 alin. 3 și art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, la măsuri reparatorii în compensare, acceptând numai ca măsură subsidiară despăgubirile bănești.
Verificând posibilitatea reclamanților de a obține o satisfacție echitabilă în procedura compensării, instanța reține că autoritățile locale pârâte nu au finalizat operațiunea de inventariere a bunurilor din patrimoniul Municipiului C și de stabilire finală a bunurilor din acest inventar care ar putea fi incluse în tabelul întocmit în conformitate cu art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 motiv pentru care, la solicitarea instanței de apel, au comunicat că nu deținmomentanastfel de bunuri (adresa nr. 18197/10.02.2010 emisă de Primăria Municipiului C - Comisia pentru identificarea, inventarierea și înaintarea propunerilor de terenuri pentru atribuirea în compensare - fila 33 dosar apel), astfel că șansa reclamanților de a obține un astfel de bun în viitor nu este absolut inexistentă.
Această constatare dedusă din actele prezentate de pârât permit instanței să aprecieze că în speță nu s-a dovedit că măsura compensării, ca modalitate prioritară de restituire, nu mai poate fi în nici un caz aplicată și că reclamanților li s-ar cuveni numai despăgubiri bănești echivalente. Această posibilitate și opțiunea reclamanților de a proroga finalizarea procedurii de restituire numai odată cu epuizarea reală și obiectivă a șanselor lor de a primi un bun în compensare determină instanța să stabilească aplicabilitatea în speță a art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 și să dispună, prin admiterea apelului, că reclamanții au dreptul, potrivit legii, să primească în principal o ofertă de despăgubire prin compensare și numai în subsidiar, să primească despăgubiri bănești.
În ceea ce privește critica din apel a pârâtului, instanța reține că obligația privind emiterea unei dispoziții cu propunere de despăgubire a fost corect stabilită de tribunal ca fiind în competența pârâtului Primarul Municipiului C și chiar dacă, din interpretarea sistematică a dispozițiilor cuprinse în art. 16 din Legea nr. 247/2005, republicată, rezultă că procedura efectivă de trimitere a notificărilor conținând asemenea propuneri de despăgubiri se realizează de către prefecți, care centralizează aceste propuneri, critica se privește ca fiind pur formală și fără nici o finalitate practică în condițiile în care tribunalul a făcut trimitere la dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și care stabilește în detaliu procedura de urmat în asemenea situații.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă instanța va admite apelul reclamanților și va respinge apelul pârâtului iar în temeiul art. 274, la cererea apelanților reclamanți, va obliga apelantul pârât la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat.
Cuantumul onorariului de avocat a fost cenzurat în raport de prevederile art. 274 teza a II a din Codul d e procedură civilă apreciind că nici complexitatea, nici dificultatea sau noutatea litigiului nu justificau onorariul de 1500 lei solicitat de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul pârâtuluiPRIMARUL MUNICIPIULUI CONSTANTA,cu sediul în C, b-dul. - nr. 51, județ C, împotriva sentinței civile nr. 632/07.05.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu apelanții reclamanți, și -.
Admite apelul reclamanților, domiciliat în C, str. - nr. 113, județ C, domiciliată în C-, -.129,. A,. 5, județ C și -, domiciliată în C,-, -.119,.53, județ
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că obligă pârâtul să emită dispoziție cu propunere de atribuire în compensare a unui teren echivalent valoric cu imobilul din C, Str. -, lotul 41/84, în suprafață de 1.500 mp ce nu mai poate fi restituit în natură și în subsidiar, în măsura în care un asemenea bun nu există sau propunerea nu este acceptată, obligă pârâtul să propună acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă apelantul pârât Primarul Municipiului Constanta la 500 lei cheltuieli de judecată către apelanții reclamanți, reprezentând onorariu redus.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.02.2010.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.hot.fond jud.
Red.dec.jud. - -/06.05.2010/
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
