Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 26/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 26/A/2010
Ședința publică din 17 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor Traian Dârjan
JUDECĂTOR:
--- -
- - -președinte al Secției civile
GREFIER:
- -
S-a luat în examinare apelurile declarate de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - C și COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, împotriva sentinței civile nr. 177 din 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanții și -, precum și pe pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă reclamantul-intimat -, asistat de avocat, care o reprezintă și pe reclamanta-intimată, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de data de 16 februarie 2010, pârâtul-intimat Consiliul Local al Municipiului C-N a depus la dosar, prin registratura instanței, obiecțiuni la raportul de expertiză prin care se constestă coeficienții aplicați în evaluarea construcției.
Instanța verificând actele dosarului, constată că aceste obiecțiuni sunt identice cu obiecțiunile formulate de Comisia Tehnică pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 C-N, și pune în discuția reprezentantei reclamanților-intimați acest aspect.
Reprezentanta reclamanților-intimați solicită respingerea obiecțiunilor formulate de pârâtul-apelant întrucât nu sunt pertinente.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de comunicare a obiecțiunilor la raportul de expertiză, formualte de pârâtul-apelant primarul Municipiului C-N, având în vedere că sunt identice cu obiecțiunile formulate de Comisia Tehnică de Aplicare a Legii nr. 10/2001, la care expertul de altfel a răspuns, iar răspunsul a fost comunicat pârâtului-apelant la data de 27 ianuarie 2010, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 107 din dosar.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta reclamanților-intimați solicită admiterea în parte a apelurilor formulate în cauză și modificarea hotărârii doar sub aspectul cuantumului despăgubirilor, sub celelalte aspecte respingerea recursurilor ca nefondate, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 700 lei, potirvit chitanței pe care o depune la dosar. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârârului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, invocate prin memoriul de apel d către acest pârât, reprezentanta reclamanților-intimați arată că înțelege să susțină acțiunea așa cum a fost formulată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 177/25.03.2009 a Tribunalului Cluja fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții și - împotriva pârâților Primarul municipiului C-N, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și în consecință, a fost anulată parțial dispoziția nr. 3552 din 26.02.2007 emisă de pârâtul Primarul municipiului C-N, a fost menținută propunerea de acordare de despăgubiri și a fost stabilită îndreptățirea reclamanților la despăgubiri pentru imobilul casă și teren expropriate, în suprafață de 1439 mp, situate în C-N,-, înscrise în CF C 11830, în cuantum de 3.169.974 lei pentru teren și de 324.099 lei pentru construcție, cu reducerea corespunzătoare a despăgubirilor primite la expropriere reactualizate. A fost respinsă acțiunea pentru obligare la plata despăgubirilor, precum și acțiunea formulată în contradictoriu cu Consiliul local al mun. C- A fost admisă excepția prematurității acțiunii de obligare la plata despăgubirilor. A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul economiei și Finanțelor și a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. A fost obligat pârâtul Primarul municipiului C-N să plătească în favoarea reclamanților cheltuieli de judecată în cuantum de 2150 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că imobilul situat în C-N,-, fostă nr. 16 fost înscris în CF C nr. 11830, constând din casă și teren în suprafață de 1439 mp și a constituit proprietatea numiților și.
Imobilul a trecut în proprietatea Statului Român în două etape, astfel: prin Decretul nr. 168/1983, 89/1984 a fost preluată, fără plată suprafața de 210 mp, operându-se dezmembrarea în CF. Conform anexelor la actul de preluare valoarea despăgubirilor pentru teren a fost de 473 lei.
Casa și terenul în suprafață de 1229 mp, cu nr.top 12962/1/1 au fost preluate în baza Decretului nr. 51/1986 cu plata despăgubirilor în sumă de 82.759 lei. Terenul a fost înscris după preluare în CF C - și a suferit numeroase operații de comasare și împărțire, iar casa a fost demolată pentru construirea de blocuri. Suma acordată cu titlu de despăgubiri a fost încasată de foștii proprietari, conform recunoașterii lor.
Prin dispoziția nr. 3552/26.02.2007 emisă de Primarul municipiului C-N s-a respins cererea de restituire în natură a terenului situat în municipiul C-N,-, formulată de numitul, decedat la data de 17 aprilie 2004, având drept moștenitori pe d-na și dl. - și de d-na, în nume propriu, deoarece terenul este situat în zonă sistematizată și s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlu VII din Legea nr. 247/2005, având în vedere despăgubirile primite la expropriere, pentru imobilul revendicat situat în-, în favoarea reclamanților.
În cauză a fost efectuată o expertiză topografică de către expert din ale cărei concluzii a reieșit că, în urma transpunerii parcelei cu nr. top inițial cu planurile de carte funciară a rezultat o suprafață liberă de 276 mp. Această suprafață nu este afectată de construcții, de traseele rețelelor edilitare și are ieșire la strada -. parcelară.
Această parcelă, potrivit expertizei întocmite este situată între blocuri și reprezintă spațiu, utilitatea ei în cazul restituirii fiind nulă.
În ceea ce privește valoarea de circulație a terenului în suprafață de 1439 mp și a casei demolate, din expertiza tehnică întocmită în cauză de expert a reieșit că aceasta se ridică la valoarea de 324.099 lei casa și 3.169.974 lei terenul.
Având în vedere că în ceea ce privește restituirea în natură aceasta nu este posibilă, terenul fiind afectat de detaliile de sistematizare, tribunalul a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii constând în despăgubiri raportat la valoarea de circulație a imobilelor stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare din care se vor scădea valoarea reactualizată a despăgubirilor acordate pentru teren și casă.
Deși Legea nr. 10/2001 a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 prin care s-a stabilit în Titlul VII regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, ținând cont de practica CEDO, tribunalul a apreciat că prin nesoluționarea de către instanță a cererii de stabilire a despăgubirilor se încalcă dreptul părții la soluționarea în termen rezonabil a procesului garantat de art. 6 din CEDO, cât și art. 1 din Protocolul 1 la CEDO. Astfel, deși se recunoaște îndreptățirea foștilor proprietari la despăgubiri echivalente cu valoarea de circulație a imobilului, acestea sunt doar drepturi iluzorii. Sunt iluzorii deoarece, după 8 ani de la formularea notificării, persoana îndreptățită trebuie să mai parcurgă o procedură de stabilire, în aceeași manieră a despăgubirilor. În ceea ce privește plata acestora, Autoritatea Națională Pentru restituirea Proprietăților face plăți în limita unor plafoane de maxim 500.000 lei, pentru diferența sumei urmează ca Fondul Proprietatea să le exerseze prin conversia lor în acțiuni. Acest fond, din nefericire nu este funcțional nici după mai bine de trei ani de la înființare, astfel că tribunalul a apreciat că prin raportare la art. 20 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora, în caz de neconcordanțe între legislația națională și pactele și tratatele internaționale referitoare la drepturile fundamentale ale omului, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului când legea sau constituția internă cuprind dispoziții mai favorabile.
S-a reținut că legislația internă este contrară dispozițiilor din tratatele internaționale referitoare la garantarea unor drepturi reale și efective, nu ipotetice și iluzorii, precum și la dreptul părților la un proces echitabil soluționat într-un termen rezonabil. Acest termen de rezonabilitate nu există în această procedură de stabilire a despăgubirilor, motiv pentru care, s-a stabilit îndreptățirea reclamanților la despăgubiri bănești potrivit raportului de expertiză.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și a pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor aceasta a fost respinsă, întrucât ambele autorități au atribuții în procedura de stabilire sau de plată a despăgubirilor. Astfel Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este cea care numește evaluatorul și emite titlul de despăgubire, iar celălalt pârât pune la dispoziția Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților sume necesare pentru plata despăgubirilor.
Față de Consiliul local al municipiului C-N acțiunea a fost respinsă datorită imposibilității de restituire în natură a imobilului.
Având în vedere dispozițiile art.274 Cod de procedură civilă pârâtul Primarul municipiului C-N a fost obligat să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 2150 lei.
Împotriva sentinței au formulat apel: Primarul municipiului C-N, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor.
În motivarea apelului, Primarul municipiului C-N a solicitat modificarea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii ca fiind nefondate.
Apelantul a arătat că măsurile reparatorii sub forma despăgubirilor bănești puteau fi acordate numai de către Comisia Centrală de Stabilirea Despăgubirilor, după o prealabilă evaluare, nu și de către instanța de judecată. S-a considerat că au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 274/2005 Titlul VII, deoarece legiuitorul a prevăzut în mod expres competența de evaluare și stabilirea despăgubirilor în sarcina unei autorități administrative, iar instanța nu se poate substitui acesteia pentru a stabili cuantumul despăgubirilor.
Apelantul a mai învederat instanței că valoarea stabilită de expert este exagerat de mare și depășește valoarea terenurilor aflate în zona centrală, motiv pentru care nu sunt de acord cu expertiza efectuată. de multiplicare a valorii de piață a terenului stabilit la 4,5 prin expertiză, nu își are justificare nici la data evaluării imobilului și nici în acest moment și aceste aspecte trebuiau cenzurate de instanță în baza rolului activ.
Un alt aspect criticat de către apelant este acela că tribunalul a arătat că atribuția achitării despăgubirilor către persoana îndreptățită revine Direcției pentru acordarea despăgubirilor, care nu a fost parte în proces și în dispozitiv nu se face nicio referire la entitatea care trebuie să acorde despăgubirile la care reclamanții erau îndreptățiți.
II. În motivarea apelului, Statul Român prin Ministerul Finanțelor a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, respingerea acțiunii față de acesta ca urmare a admiterii excepției.
Apelantul a arătat că, Statul Român prin ministerul finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă, deoarece are atribuții în procedura de stabilire sau de plată a despăgubirilor, însă aceste considerente exced cadrului procesual trasat de reclamanți. S-a subliniat că nici un act normativ incident prezentei cauze, respectiv Titlul VII din Legea nr. 247/2005 sau OUG nr. 25/2007 nu stabilesc raporturi și competențe ale Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și nici prin raportare la dispozițiile Decretului nr. 31/1954 privind persoanele fizice și juridice.
În opinia apelantului, procedurile de stabilire și acordarea despăgubirilor, cuantumul acestora se fac prin legea specială de restituire, iar pe calea unei acțiuni pe drept comun, aceasta este inadmisibilă. De aceea reclamanții trebuiau să urmeze procedura administrativă, iar ulterior finalizării acesteia, în cazul în care le-ar fi fost încălcate drepturile, puteau să uzeze de acțiunea în justiție. Ori, instanța fondului a ignorat procedura prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
O altă critică formulată de pârât a fost aceea că pârâtul nu a fost citat la efectuarea raportului de expertiză care reprezintă o încălcare a dreptului la apărare a acestui pârât.
III. Comisia centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat modificarea în parte a hotărârii apelate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acesteia și înlăturarea din sentința pronunțată a cuantumului măsurilor reparatorii.
Apelanta a arătat că prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005 s-a stabilit o procedură administrativă de stabilirea despăgubirilor și plata acestora care presupune mai multe etape: etapa analizării dosarelor de către secretariatul comisiei centrale sub aspectul restituirii în natură a imobilului; etapa evaluării - evaluarea va fi făcută de o societate de evaluatori desemnată întocmirii raportului de evaluare și etapa emiterii de către Comisia Centrală a Deciziei reprezentând titlul de despăgubire. S-a mai arătat că obligațiile de plată nu le are Comisia centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Prin urmare, în acțiunea de contestare a dispoziției de restituire în natură, apelanta nu are calitate procesuală pasivă.
În al doilea rând, apelanta a arătat că în ce privește cuantumul măsurilor reparatorii stabilite de către instanță, acesta este greșit, deoarece expertiza tehnică de evaluarea bunului nu a fost făcută în conformitate cu standardele internaționale de evaluare.
Pârâta a mai arătat că tribunalul, prin sentința pronunțată s-a subrogat atribuțiilor Comisiei centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, stabilind cuantumul despăgubirilor printr-o expertiză care nu reflectă valoarea de piață a imobilului revendicat, situație care aduce grave prejudicii Statului Român.
Analizând sentința apelată raportat la motivele de apel invocate, curtea reține următoarele:
Criticile formulate în apel d e pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor vizează în primul rând lipsa calității procesuale pasive a acestora.Criticile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Reclamanții și au formulat contestație împotriva dispoziției de respingere a cererii de restituire în natură nr. 3552/26.02.2007 a terenului situat în C-N,-, respectiv împotriva propunerii de acordarea despăgubirilor speciale prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Legea nr.10/2001 prevede în art. 26 că împotriva dispoziției poate face plângere persoana care a formulat notificarea. Este evident că în această acțiune are calitate procesuală pasivă în cazul de față Primarul municipiului C-N, ca persoană care a emis dispoziția contestată.
Curtea constată că pentru acordarea măsurilor reparatorii statul a delegat ca reprezentant în procedura soluționării notificărilor deținătorul imobilului, în speță Primarul municipiului C-
Este real că în ipoteza în care nu se poate restitui în natură imobilul în modalitatea de stabilire a despăgubirilor și plata acestora au atribuții Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, precum și Ministerul Finanțelor Publice, care pune la dispoziție sumele necesare pentru plata despăgubirilor potrivit Legii nr. 247/2005.
Însă în cazul de față reclamanții au solicitat anularea dispoziției și înlăturarea aplicabilității legilor interne privind stabilirea măsurilor reparatorii, respectiv a Legii nr.10/2001 și Legii nr. 247/2005 și aplicarea jurisprudenței Curții Europene în materia art. 1 Protocolul nr. 1 al Convenției și art. 6 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
În această situație, curtea stabilește dreptul la despăgubiri bănești raportându-se la jurisprudența Curții Europene și reprezentant al statului în această cauză este Primarul municipiului C-N, ca persoană deținătoare a imobilului.
Legea nr.10/2001 este o lege cu caracter reparator, iar măsurile reparatorii stabilite de stat se dispun de către unitatea deținătoare sau persoane juridice cărora statul le-a delegat o parte din atribuții. Pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură s-a prevăzut procedura de despăgubire stabilită de Legea nr. 247/2005 și în această situație, emiterea titlului de despăgubire se face de către Comisia centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar Statul Român prin Ministerul Finanțelor pune la dispoziția Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților sume necesare pentru plata despăgubirilor. De aici rezultă că statul a delegat atribuții la mai multe instituții, însă responsabil de stabilirea măsurilor reparatorii rămâne Statul Român.
Deoarece nu se aplică dispozițiile Legii nr. 247/2005, ca urmarea aplicării dispozițiilor, curtea apreciază că nu au calitate procesuală pasivă Ministerul Finanțelor Publice și nici Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Așadar, pentru considerentele mai sus reținute vor fi admise apelurile pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor B și în temeiul art. 296.Pr.Civ. va fi respinsă acțiunea reclamanților și împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Comisia Centrală pentru stabilirea Despăgubirilor pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pârâtul Primarul municipiului C-N a apreciat că instanța nu se poate substitui autorităților administrative pentru a stabili cuantumul despăgubirilor, putând doar obliga autoritățile autorizate potrivit Legii nr. 247/2005 să procedeze la acordarea despăgubirilor.
Această critică nu poate fi primită, deoarece Statul Român prin reprezentantul său își invocă propria culpă datorată faptului că "Fondul Proprietatea" nu este funcțional nici în prezent, întrucât acesta nu a fost cotat la bursă.
În cauza Jujescu vs. România, Curtea a constatat că societatea pe acțiuni " Proprietatea" nu funcționează într-un mod susceptibil să ducă la acordarea efectivă a unei despăgubiri și, prin urmare, cererea de restituire în echivalent este zădărnicită și lipsa totală de despăgubiri impune persoanei îndreptățite o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor sale, potrivit art. 1 Protocolul 1 adițional la
În cauza Sebastian Taub contra României, Curtea Europeană reiterează și de această dată că Fondul " Proprietatea" nu funcționează într-un mod susceptibil de a ajunge la acordarea efectivă a unei indemnizații.
Ulterior, România a fost condamnată la în mai multe cauze repetitive: cauza Străin, și împotriva României etc. în care s-a constatat încălcarea art. 1 Protocolul 1, datorită faptului că Fondul" Proprietatea" nu funcționează într-o manieră rezonabilă pentru ca persoanele îndreptățite să fie despăgubite.
O relevanță deosebită în această materie o constituie cauza Katz vs. România 2009, în care Curtea reiterând aprecierile anterioare privind ineficiența mecanismului de despăgubiri instituit prin Fondul " Proprietatea" raportat la absența unui fundament legislativ care să aibă în vedere prejudiciul suferit de cel interesat, aflat în imposibilitate de a se bucura de bunul său, a constatat și de această dată violarea dreptului de proprietate garantat prin art. 1 din Protocolul 1 la convenție.În această cauză, Curtea a reamintit că există peste 100 de cauze deja decise în care s-a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul 1 și această situație relevă o problemă structurală rezultată din legislația defectuoasă cu privire la restituirea imobilelor naționalizate.
Prin urmare, având în vedere jurisprudența constantă a Curții Europene începând din 2006 precum și faptul că nici în prezent Fondul "Proprietatea" nu funcționează într-o manieră susceptibilă de a acorda despăgubiri bănești în termen rezonabil, curtea apreciază că în mod corect tribunalul a aplicat jurisprudența curții în această materie.
În ceea ce privește evaluarea imobilului, curtea a suplimentat probațiunea administrată în cauză și a dispus efectuarea unei expertize de evaluarea imobilului de către un expert - domnul G, care a evaluat imobilul în litigiu potrivit standardelor internaționale de evaluare.
După cum rezultă din raportul de expertiză administrat în apel, valoarea de circulație a imobilului situat în C-N,-, înscris în CF 11830 C, este de 2.978.828 lei, terenul fiind evaluat la 2.793.457 lei, iar construcția demolată evaluată la 185.371 lei, valoare mai mică decât cea stabilită la instanța de fond.
Așadar, reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri bănești în valoare de 2.978.457 lei cu obligația corelativă de a restitui despăgubirile primite la expropriere actualizate, potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr.10/2001.
Deoarece valoarea despăgubirilor stabilită potrivit raportului de expertiză efectuat cu respectarea standardelor internaționale de evaluare, este mai mică decât valoarea stabilită de către instanța de fond, curtea va admite în parte apelul pârâtului Primarul municipiului C-N și va propune acordarea despăgubirilor pentru imobilul înscris în Cf 11380 C, în cuantum de 2.978.828 lei.
Pentru considerentele mai sus reținute, curtea în temeiul art. 296 Cod proc.civ. va admite în parte apelul pârâtului Primarul municipiului C- împotriva sentinței civile nr. 177 din 22 martie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul civil nr-, pe care o va schimba în sensul că a enține propunerea de acordarea despăgubirilor pentru imobilul casă și teren expropriate, în suprafață de 1439 mp. situate în C-N-, înscrisă în CF 11830 C în cuantum de 2.978.828 lei, din care 2.793.457 lei pentru teren și 185.371 lei pentru construcția demolată, cu reducerea corespunzătoare a despăgubirilor primite la expropriere actualizate și va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În temeiul art. 274 Cod proc.civ. curtea va obliga pârâtul Primarul Municipiului C-N la plata cheltuielilor parțiale de judecată în cuantum de 400 lei în favoarea reclamanților, reprezentând parte din onorariul avocațial ( 111). Deși reclamanții au solicitat și acordarea onorariului expertului pentru raportul de expertiză efectuat în apel, nu a fost obligat pârâtul Primarul municipiului C-N la plata acestuia, deoarece nu este culpabil că la instanța de fond nu s-a efectuat o expertiză potrivit standardelor de evaluare internaționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de pârâții STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR și COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR B împotriva sentinței civile nr. 177 din 22 martie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul civil nr-, pe care o schimbă în sensul că respinge acțiunea reclamanților și împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
Admite în parte apelul PRIMARULUI MUNICIPIULUI C-N împotriva aceleiași sentințe pe care o schimbă în parte și în consecință:
Menține propunerea de acordare despăgubiri și stabilește îndreptățirea reclamanților la despăgubiri pentru imobilul casă și teren expropriate, în suprafață de 1439 mp. situate în C-N-, înscrisă în CF 11830 C în cuantum de 2.978.828 lei, din care 2.793.457 lei pentru teren și 185.371 lei pentru construcția demolată, cu reducerea corespunzătoare a despăgubirilor primite la expropriere actualizate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă pârâtul Primarul Municipiului C-N la plata cheltuielilor parțiale de judecată în cuantum de 400 lei în favoarea reclamanților.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red. dact. GC
9 ex/19.03.2010
Jud.primă instanță:
Președinte:Tania Antoaneta Nistor Traian DârjanJudecători:Tania Antoaneta Nistor Traian Dârjan
